Cele mai importante stele din constelatia Orion

Privind spre nord si uitandu-ne sus pe cer, intr-o noapte senina de vara, putem vedea cu usurinta faimoasa constelatie Orion sau constelatia Vanatorului. Cele mai importante stele din aceasta constelatie sunt Rigel, Saiph, Bellatrix, Betelgeuse, Alnitak, Alnilam si Mintaka. Daca privesti cu atentie aceste stele, vei observa ca Rigel este cea mai luminoasa dintre ele si ca are o nuanta albastra, in timp ce Betelgeuse are o nuanta rosiatica. Celelalte stele au diverse grade de luminozitate si toate au aceeasi nuanta albicioasa. De ce aceste stele au anumite culori? Cat de departe se afla? Din ce sunt facute? Acestea sunt doar cateva intrebari pe care un om si le-ar putea pune cand priveste catre constelatia Orion.

In cazul celor mai multe constelatii, stelele individuale care definesc o anumita imagine sunt situate la diverse grade fata de pozitia noastra de vizionare de pe Pamant si nu au origini comune. Totusi, stelele din centura Orionului, impreuna cu stelele mai putin stralucitoare aflate deasupra si in dreapta centurii, au o distanta comuna de 1000 de ani lumina fata de Pamant. Este posibil ca, aceste stele impreuna cu Rigel, Betelgeuse si Saiph, sa fi provenit din acelasi nor de praf si gaze. Chiar si astazi, stelele se nasc in nebuloasa Orion si in norii de gaz si praf din aceasta constelatie. O modalitate de a examina originea si soarta finala a acestor stele este prin examinarea relatiilor dintre ele.

Astronomii utilizeaza diagrama Hertzprung-Russel pentru a reprezenta grafic luminozitatea stelei fata de temperatura. Astfel, astronomii au putut vedea cu usurinta caracteristicile supergigantelor albastre predominante in cazul stelelor Rigel, Alnitak, Alnilam, Mintaka, Bellatrix si Saiph. Aceste supergigante albastre au temperaturi cuprinse intre 20 000 si 50 000 de grade Kelvin si de 10-50 de ori masa soarelui. Betelgeuse este vazuta ca o supergiganta rosie, caracterizata in mod tipic de temperaturile de suprafata mai reci (3500 pana la 4500 de grade Kelvin), iar daca ar face schimb cu soarele nostru, razele sale s-ar extinde dincolo de orbita Pamantului.

Betelgeuse – giganta rosie

Vom incepe comparatia intre stelele importante din constelatia Orion prin descrierea stelei care reprezinta “umarul” drept al constelatiei, Betelgeuse. Aceasta stea se afla pe locul 11 in topul celor mai luminoase stele de pe cer. Betelgeuse este o supergiganta rosie, iar daca ar fi sa inlocuiasca soarele nostru, diametrul sau s-ar extinde intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. Datorita proximitatii si diametrului sau unghiular, Betelgeuse a fost unul din primele obiecte solare al carui diametru a fost masurat. Diametrul unghiular al stelei Betelgeuse a fost masurat pentru prima oara intre anii 1920 si 1921, de catre Michelson si Pease, cu ajutorul unui interferometru astronomic. Imaginile captate in 1995 de catre telescopul Hubble au dezvaluit un punct fierbinte urias aflat pe discul stelei. Aceasta zona fierbinte este cu 2000 de grade Kelvin mai fierbinte decat suprafata inconjuratoare.

Se crede ca Betelgeuse s-a format acum milioane de ani, in aceiasi nori in care au luat nastere si celelalte stele din vecinatate. Evolutia acestei stele a progresat rapid, datorita masei sale. Cercetarile actuale privind aceasta stea au adus la iveala imagini ale unor efluenti de convectie uriasi care transporta gaz de la suprafata in atmosfera superioara. Din nou, telescopul Hubble a aratat prezenta gazului in atmosfera, gaz ce are o temperatura de doua ori mai mare decat suprafata stelei. Observatiile mai recente sugereaza ca materialul este condensat in nivelurile joase ale atmosferei si apoi este propulsat spre exterior de catre radiatiile intense din regiunile superioare ale atmosferei. Cel mai probabil, in viitor, aceasta stea va exploda intr-o supernova.

Comparatie intre Rigel si Saiph

Diferentele aparente intre stralucire si distanta fata de Pamant pot fi observate prin compararea altor doua stele importante din constelatia Orion: Rigel si Saiph. Aceste stele se afla la aproximativ aceeasi distanta fata de Pamant, insa Rigel este in mod clar cea mai luminoasa dintre ele. Rigel este clasificata ca o supergiganta albastra cu 17 mase solare, cu o luminozitate de 40 000 de ori mai mare decat a soarelui nostru si o temperatura de suprafata de 11 000 de grade Kelvin. Rigel se apropie destul de repede de sfarsitul vietii sale, intrucat miezul sau a epuizat deja proviziile de hidrogen. Pe de alta parte, Saiph este una din stelele mai fierbinti ale constelatiei, cu o temperatura de 26 000 de grade Kelvin, fapt care o plaseaza in clasa B1 a supergigantelor. Luminozitatea sa este de 65 000 de ori mai mare decat a soarelui nostru.

Deci, atat Rigel, cat si Saiph sunt supergigante albastre care se afla la aproximativ aceeasi distanta fata de Pamant si totusi, Saiph este mai slab iluminata decat Rigel. Din ceea ce am citit mai sus, Saiph ar trebui sa fie mai luminoasa datorita temperaturii de la suprafata. Motivul pentru care aceasta este mai slab iluminata se datoreaza exact temperaturii sale mai ridicate – cu mai multa energie la dispozitie, mare parte din lumina sa este radiata ca lumina ultravioleta invizibila, nu ca lumina vizibila pe care o putem vedea cu ochii nostri. La fel ca si alte stele din aceasta constelatie, datorita consumului mare de energie, Saiph se apropie de sfarsitul vietii sale (fuziunea de hidrogen nu mai are loc in miezul sau).

Bellatrix si originea ei diferita

Asemanatoare cu Saiph, Bellatrix este o alta supergiganta albastra din clasa B1 si are o temperatura de 21 500 de grade Kelvin. Aceasta stea se afla la 240 de ani lumina distanta de Pamant, iar luminozitatea sa este de 6400 de ori mai mare decat a soarelui nostru. Luminozitatea stelei Bellatrix se datoreaza in principal temperaturii sale mari, nu dimensiunii. Datorita distantei sale mai apropiate de Pamant, se crede ca Bellatrix nu s-a nascut in acelasi nor de praf si gaze ca si restul stelelor din constelatia Orion. In viitor, Bellatrix va deveni probabil o giganta portocalie, iar apoi va muri ca o pitica alba masiva.

Centura lui Orion – Alnitak, Alnilam si Mintaka

Alnitak, Alnilam si Mintaka formeaza “centura” de stele a constelatiei Orion. Toate aceste trei stele au culori si temperaturi similare. Alnitak are temperatura de 31 000 de grade Kelvin si este de 10 000 de ori mai luminoasa decat soarele nostru. Si in cazul acestei stele, cea mai mare parte a luminii sale este radiata ca lumina ultravioleta invizibila, prin urmare, aceasta pare a fi mai slab iluminata. Alnitak are varsta de aproximativ 6 milioane de ani si fuziunea de hidrogen a incetat in interiorul miezului sau. In viitorul acestei stele se prevede un destin similar cu cel al stelei Betelgeuse. In jurul stelei Alnitak se afla mai multi nori de gaz interstelar, unul dintre acesti nori continand faimoasa nebuloasa Horsehead.

Alnilam este cea mai luminoasa stea din centura lui Orion, temperatura sa fiind de 25 000 de grade Kelvin si luminozitatea fiind de 375 000 de ori mai mare ca a soarelui. Chiar daca este cea mai indepartata stea din centura (1340 de ani lumina distanta de Pamant), Alnilam este vazuta drept cea mai luminoasa stea. Avand varsta de 4 milioane de ani, procesul de fuziune a hidrogenului prezinta semne de oprire. Viitorul sau pare a fi similar cu al stelei Betelgeuse.
Fiind cea mai slab iluminata dintre cele trei stele ale centurii Orionului, Mintaka prezinta caracteristici asemanatoare cu vecinele ei. La un sfert de an lumina distanta de Mintaka, o stea cu magnitudinea 7 orbiteaza in jurul acesteia. Intre aceasta stea si Mintaka, o alta stea cu magnitudinea 14 orbiteaza in jurul ei. Mintaka este o stea de clasa B, iar temperatura ei este de 30 000 de grade Kelvin. In apropierea stelei Mintaka se mai afla o supergiganta albastra de clasa O.

Facand un tur al constelatiei Orion, vom vedea in principal un grup de stele care par sa fi fost nascute din acelasi nor de praf si gaze. Prin interactiuni gravitationale s-au format stele uriase cu o productie de energie mult mai ridicata decat cea a soarelui nostru. In timp ce viata soarelui nostru este relativ calma si dureaza miliarde de ani, viata stelelor din constelatia Orion este masurata la doar cateva milioane de ani. Putem invata foarte multe despre viata stelelor prin intermediul acestor stele care se afla relativ aproape. In mod traditional, astronomii au utilizat instrumente care ne-au oferit informatii prin examinarea spectrelor stelare, dar acum, telescoapele spatiale (cum ar fi Spitzer si Compton) ne ofera mai multe informatii decat inainte. In timp ce aceste stele mor, nebuloasa Orionului ne ofera un loc in fata la spectacolul nasterii unor noi stele.

VIDEO: Constelatioa Orion 3D: