Cetăţile dacice de la Stâncești sunt unele dintre cele mai importante urme lăsate de strămoşii noştri în Moldova. Sunt două cetăţi, aflate în satul cu acelaşi nume, comuna Mihai Eminescu din Botoşani. Dimensiunile lor relativ mari i-au făcut pe specialişti să afirme că, de fapt, este vorba de o cetate dublă.
Cele două cetăţi dacice de la Stâncești au fost descoperite în secolul XX, fiind denumite, convenţional, Cetatea I şi Cetatea II. Cele două sunt situate pe un deal care are o pantă lină, accesul la ele nepunând vizitatorii în dificultate: se poate ajunge ori din drumul ce leagă Botoşani de Suceava, ori din satul Stâncești, de unde se urcă pe un drum de ţară de lângă biserică.
Cercetările arheologice au stabilit că cetăţile dacice de la Stâncești datează din secolele VI-III înainte de Hristos, fiind fiecare ridicată dintr-un val de pământ şi având câte un scut de apărare. Valurile au câte 5 metri înălţime, în timp ce şanţurile au o adâncime de 7 metri. Acest lucru le face să se impună chiar şi în zilele noastre, deşi au trecut mai bine de 2500 de ani de când au fost ridicate. Însă ce este mai important e că sunt o mărturie a trecutului poporului nostru, a obiceiurilor şi tradiţiilor strămoşilor noştri daci.
Cetatea I are un şanţ înconjurător de 12 metri lăţime, iar în estul ei, există o întrerupere a şanţului, fapt ce i-a făcut pe specialişti să considere că acolo ar fi fost intrarea în cetate. Partea de sud păstrează, în ruine, un turn şi o locuinţă. Aceasta are o suprafaţă totală de 22 de hectare şi a fost construită pe la sfârşitul secolului VI înainte de Hristos, fiind părăsită la sfârşitul secolului III înainte de Hristos.
În sudul Cetăţii I, se află Cetatea II care ocupă 23 de hectare şi care a fost ridicată în secolul IV înainte de Hristos, fiind părăsită în acelaşi secol ca şi prima. Acest eveniment coincide cu invazia bastarnilor, o populaţie germanică din nordul Carpaţilor şi estul Vistulei.
Săpăturile arheologice ce s-au desfăşurat la cetăţile dacice de la Stâncești nu au fost în număr mare, acesta fiind şi motivul pentru care vestigiile găsite sunt puţine. Cu toate acestea, ele au o valoare deosebită.
Cea mai importantă şi controversată piesă de vestigiu a fost găsită în podeaua unei locuinţe. Piesa este din aur, are o greutate de 100 de grame, o lungime de 47,80 cm şi o lăţime de 9,70 cm. Însă ce intrigă este forma ei, de animal fantastic: are un cap de mistreţ, o coadă de pasăre, iar corpul este acoperit de solzi.
Arheologii care au descoperit acest obiect când au efectuat săpături arheologice la cetăţile dacice de la Stncești au încercat să explice însemnătatea lui. Ei sunt de părere că forma aceasta ciudată reprezintă însemne ale puterii, ori însemne ale credinţei dacilor despre Univers. Astfel, corpul de pește reprezintă apa, capul de mistreţ, pământul şi coada de pasăre, cerul.
Pe lângă acest obiect, săpăturile arheologice au scos la iveală încă două obiecte din aur, de mai mici dimensiuni, unul dintre ele fiind chiar într-o stare avansată de deteriorare. Înălţimea lor ajunge la 18,50 cm, lăţimea, la 8 cm şi greutatea, la 10 grame. De asemenea, au fost găsite şi fragmente din bronz, precum şi zăbale. Arheologii sunt de părere că cele două obiecte din aur au fost destinate cultului şi se pare că sunt de origine scitică.
Ele reprezintă un frontal de cal şi două obrăzare cu formă de ureche de cal. Totodată, aceştia cred că aceste obiecte au ajuns în posesia dacilor după o luptă în care a murit conducătorul sciţilor, pentru că ele nu ar fi putut fi date într-un schimb comercial.
Din păcate, autorităţile nu au avut grijă să păstreze cetăţile dacice de la Stâncești, deşi au şi ele un potenţial turistic mare. Cele două cetăţi au fost construite, conform istoricilor, pentru a proteja populaţia de invaziile nomade de la nord de Marea Neagră. Însă lumea a uitat sau, pur şi simplu, nu ştie acest lucru – în prezent, în Cetatea I, localnicii cultivă porumb, iar Cetatea II este împădurită.
Elementele arhitecturale rămase permit cercetătorilor să reconstituie aspecte ale vieții cotidiene, de la organizarea internă a cetății până la metodele de construcție. Vizitând aceste ruine, poți să te plimbi pe urmele istoriei și să te conectezi la energia locului, imaginându-ți cum era viața în acele timpuri tumultuoase.
