City break la Timişoara: 9 locuri de văzut în oraşul de pe Bega

Supranumită şi „Mica Vienă” sau „Oraşul parcurilor”, Timişoara poate fi o opţiune inspirată pentru cei care doresc o escapadă nu foarte departe de casă, într-un city break relaxant. Iubitorii de cultură vor găsi aici un amplu ansamblu de clădiri vechi, amintind de istoria sa efervescentă, iar amatorii de distracţie vor descoperi un oraş plin de poveşti, mustind de viaţă.

Situată în inima Banatului, Timişoara se remarcă printr-un amalgam pitoresc de stiluri arhitecturale, corespunzătoare unei bogate structuri etnice şi confesionale, datorită tradiţiei multiculturale perpetuată de-a lungul secolelor. Pe lângă români, alte etnii reprezentative sunt maghiară, germană, sârbă, slovacă, ucraineană etc. În oraşul de pe Bega, s-a format şi o comunitate de oameni de afaceri străini, în special italieni.

File de istorie

În ultimele secole, Timişoara a fost un oraş deschizător de drumuri în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană şi culturală. Astfel, în 1771, s-au pus bazele primului ziar de pe teritoriul actual al României, în 1881 a beneficiat de prima reţea de telefonie de pe teritoriul actual al ţării noastre, iar la 12 noiembrie 1884 a devenit primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric. În 1989, Timişoara şi-a câştigat independenţa în faţa regimului comunist, fiind primul oraş liber din România.

Oraşul s-a dezvoltat în jurul cartierului Cetate, care a devenit treptat centrul său cultural, administrativ şi politic. Cetatea s-a format în secolul al XII-lea, evoluţia sa fiind impulsionată de construcţia unui castel al regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, la început de secol XIV. Ulterior, Timişoara s-a aflat sub dominaţia turcilor, iar în 1716 a fost ocupată de către trupele imperiale austriece, devenind parte a Imperiului Habsburgic. În oraş, s-a instaurat prima dată administraţia românească de-abia în anul 1919. Moştenirea austriacă se resimte încă pe străzile Timişoarei, în special prin arhitectura clădirilor din Cetate. Pe lângă construcţiile în stil baroc, ulterior, s-au adăugat edificii în „stilul 1900”, palate Secession, case cu elemente neoromâneşti etc.

La est de Cetate, se află Cartierul Fabric, zonă locuită de-abia la jumătatea secolului al XVIII-lea. Iniţial separat de Timişoara, aici se aflau numeroase manufacturi şi fabrici, iar spaţiul era caracterizat de multiculturalism. Cartierul Iosefin s-a format după anul 1716, numele său fiind atribuit în cinstea împăratului Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia.

În prezent, turiştii care vor să descopere Timişoara au de ales între plimbări prin vechea cetate, admirând detaliile fascinante ale clădirilor, relaxare în pieţe şi în parcurile pline de verdeaţă, vizite la muzee, răsfăţuri culinare la restaurante, cafenele şi berării. Iată câteva dintre obiectivele turistice care merită văzute în „Mica Vienă”:

Piaţa Victoriei

Aflată în inima Timişoarei, Piaţa Victoriei sau Piaţa Operei, cum mai este denumită, a luat naştere la începutul secolului al XX-lea, pe locul unde, anterior, se aflau fortificaţiile vechii cetăţi, demolate pentru a permite dezvoltarea oraşului. O mică piaţetă începuse să se contureze aici încă din anii 1744 – 1745, însă spaţiul a fost închis de-abia 200 de ani mai târziu, pe laturile pieţei ridicându-se mai multe edificii. Piaţa a devenit complet pietonală la finalul anilor 1980.

În prezent, Piaţa Victoriei are forma unui dreptunghi, cu două laturi lungi, concepute ca spaţii de promenadă (Corso şi Surogat), şi două mai mici. Pe latura Corso se află o serie de clădiri impozante, ridicate la începutul secolului al XX-lea: Palatul Lloyd, Palatul Neuhausz, Palatul Merbl, Palatul Dauerbach, Palatul Hilt şi Palatul Szechenyi. Vizavi, pe latura Surogat, se aliniază Palatul Loffler, Palatul Camerei de Comerţ şi blocuri de locuinţe din anii 1960.

Pe laturile mai înguste ale pieţei se află două monumente arhitecturale reprezentative ale oraşului, respectiv Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română şi clădirea Operei („Palatul Culturii”).

Construită în perioada 1936 – 1940, Catedrala Mitropolitană din Timişoara îmbină stilurile bizantin şi moldovenesc, având nu mai puţin de 11 turnuri, dintre care cel principal ajunge la 83,7 metri. Subsolul adăposteşte un mic muzeu, unde pot fi admirate cărţi religioase, o colecţie valoroasă de icoane şi alte obiecte de cult.

Palatul Culturii este sediul Operei şi a trei teatre: Teatrul Naţional Timişoara, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar Csiky Gergely. Clădirea datează din anii 1872 – 1875, fiind ridicată după planurile arhitecţilor vienezi Fellner şi Hellmer, şi este un simbol al muticulturalităţii oraşului, sub acelaşi acoperiş având loc reprezentaţii în 3 limbi: română, germană şi maghiară.

Parcul Rozelor

Renumele Timişoarei în ceea ce priveşte spaţiile verzi se datorează în special Parcului Rozelor. Pe locul unde, în prezent, se întinde parcul, la finalul secolului al XIX-lea a fost amenajată o grădină de trandafiri de către peisagiştii Wilhelm Muhle şi Wenceslas Franz Niemitz, cu activitate în domeniul cultivării plantelor ornamentale.

Inaugurată la 19 iulie 1891, grădina, concepută în stil englezesc şi franţuzesc, ocupa 9 hectare, devenind un reper botanic al oraşului. Afectată de Primul Război Mondial, aceasta a fost părăsită, însă a renăscut în anul 1928, când a luat naştere parcul actual. În anul 1934, parcul cuprindea 1200 de soiuri şi specii de tradafiri, întinzându-se pe o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi şi fiind astfel cel mai mare rozariu din Europa de sud-est.

După cel de-al Doilea Război Mondial, când este din nou distrus, parcul se reabilitează, iar mai târziu se fac noi plantaţii. În anii 2011 – 2012, Parcul Rozelor a trecut printr-un proces de modernizare, ocazie cu care s-au plantat noi trandafiri. Din 2009, în fiecare ultimă joi a lunii mai, oraşul celebrează „Ziua Trandafirului”, în semn de simpatie pentru aceste flori nobile.

Bastionul Maria Therezia

Bastionul Maria Therezia reprezintă o parte din fostul zid de apărare al cetăţii şi a fost ridicat în perioada 1730 – 1735. În afară de acest bastion, din vechiul sistem de fortificaţii al Timişoarei s-au mai păstrat doar două mici porţiuni, vizibile în Parcul Botanic şi pe Calea Al. Ioan Cuza, restul construcţiilor fiind demolate pentru a permite extinderea oraşului. În total, cetatea avea nouă bastioane (Carol, Francisc, Theresia, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Eugeniu, Elisabeth) şi trei poţi de acces (Viena, Petrovaradin şi Transilvania), dărâmate în 1891.

În anul 2010, după 2 ani de reamenajare, bastionul Maria Therezia a fost deschis din nou pentru public. Cu o suprafaţă de circa 9.000 de metri pătraţi, vechiul bastion este utilizat în prezent pe post de pasaj, însă găzduieşte şi mai multe restaurante, magazine, baruri, precum şi două expoziţii permanente ale Muzeului Banatului: cea de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor şi Secţia de Etnografie a Muzeului Satului.

Piaţa Unirii

Cea mai veche piaţă a oraşului, Piaţa Unirii, este înconjurată de o serie de clădiri impresionante, realizate în stil baroc, care dau culoare şi personalitate acestui loc încărcat de istorie. După ce o perioadă de timp a purtat denumirea de Piaţa Losonczy, spaţiul va primi numele de Piaţa Unirii, în amintirea faptului că trupele române care au intrat în Timişoara în anul 1919 s-au oprit în această zonă.

Pe lângă domul romano-catolic, care domină piaţa, aici se află şi o statuie ridicată în cinstea Sfintei Treimi, unul dintre cele mai reuşite monumente în stil baroc din oraş. În prezent, amplasată în mijlocul pieţei, statuia face parte dintr-o categorie de monumente des întâlnită în spaţiu catolic austriac şi cel sud-german în epoca barocă, şi anume „coloanele ciumei”. Statuia Sfintei Treimi din Piaţa Unirii a fost creată la Viena şi a ajuns la Timişoara în anul 1740.

Monumentul este format dintr-o coloană triunghiulară, în vârful căreia se află un capitel cu Sfânta Treime, reprezentată simbolic de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care ţin coroana cerească deasupra capului Fecioarei Maria. Baza coloanei include statuia Sfântului Ioan de Nepomuk, ocrotitor al Banatului, şi cea a Sfintei Rozalia, precum şi statuile regelui David şi a Sfintei Barbara. Soclul este împodobit cu sculpturi reprezentându-i pe Sfântul Rochus, Sfântul Sebastian şi Sfântul Carol Boromeus, consideraţi ca având puteri protectoare. Pe laturile monumentului sunt reprezentate simbolic cele trei calamităţi care au lovit oraşul în secolul al XVIII-lea: războiul, ciuma şi foametea.

Printre clădirile interesante din Piaţa Unirii care merită fotografiate şi observate mai de aproape, se numără Palatul Baroc, Catedrala Episcopală Ortodoxă Sârbă, Casele canonicilor, Casa cu Lei, Casele „La Elefant” şi „La Trei Husari”, Casa Bruck etc.

Castelul Huniazilor (Muzeul Banatului)

Situat în apropiere de Piaţa Victoriei, Castelul Huniazilor a fost ridicat în perioada 1443 – 1447, în vremea lui Iancu de Hunedoara, pe locul unde anterior se afla un castel construit în secolul al XIV-lea de către regele Carol Robert de Anjou. De-a lungul timpului, acesta a suferit numeroase avarii, fiind reconstruit sau modificat în secolele al XVI-lea, al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Castelul, în forma sa actuală, datează din anul 1856, când faţada principală a fost refăcută într-o manieră romantică. Arhitectura sa include şi câteva elemente neogotice, cum ar fi arcurile ogivale, dar şi romanice, respectiv arcurile în plin cintru. Din anul 1948, Castelul Huniazilor găzduieşte trei secţii ale Muzeului Banatului: Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii. În fața castelului, este amplasat un felinar cu inscripţii în patru limbi, ce aminteşte faptul că, în anul 1884, Timişoara a fost primul oraş din Europa care a beneficiat de un sistem de iluminat electric stradal.

Fabrica de Bere

Timişoara are o veche tradiţie în ceea ce priveşte berea, aici aflându-se prima fabrică de bere din România, ale cărei porţi s-au deschis în anul 1718. O parte din vechea fabrică continuă să existe chiar şi în prezent. Lipsa apei potabile a determinat înfiinţarea acestei fabrici de bere, care a servit iniţial aprovizionării armatei austriece. Ulterior, aceasta a fost concesionată mai multor proprietari.

În anul 1883, fabrica se modernizează şi începe să se dezvolte. În urma unor investiţii consistente, începutul secolului al XX-lea o găseşte ca una dintre cele mai importante companii din Timişoara, cu o producţie anuală de peste 100.000 de hectolitri de bere. În anul 2001, fabrica timişoreană a fost achiziţionată de SABMiller, companie care a continuat investiţiile, ducând mai departe tradiţia berii de calitate.

Domul Romano-Catolic

Piaţa Unirii este dominată de silueta impozantă a Domului Romano-Catolic, o adevărată bijuterie arhitecturală în stil baroc şi unul dintre cele mai frumoase monumente religioase de acest fel din Banat. Este catedrala Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara şi are hramul Sfântul Gheorghe. Clădirea a fost construită în perioada 1736 – 1774, după planurile arhitectului Joseph Emanuel Fischer von Erlach, iar aspectul său prezintă influenţe ale arhitecturii vieneze.

Faţada principală este decorată cu mai mulţi pilaştri, ionici la partea inferioară şi corintici la cea superioară, iar întreg ansamblul arhitectural este caracterizat de elementele unduioase şi formele curbe cu specific baroc. Interiorul impresionează prin ornamentele bogate şi cele 9 altare realizate în stil baroc şi rococo, sculptate de artistul vienez Johan Muller. Altarul principal este dominat de un tablou reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul, pictură executată de Michael Angelo Unterberger, director al Academiei de Arte Frumoase din Viena.

Orga actuală a catedralei datează de la finalul secolului al XIX-lea şi a fost realizată la Timişoara, în atelierul meşterului Leopod Wegenstein. În anii 2003 – 2004, catedrala a trecut printr-un proces de restaurare. La Domul Romano-Catolic se celebrează slujbe atât în limba română, cât şi în germană şi maghiară.

Palatul Baroc (Muzeul de Artă)

Construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Piaţa Unirii (pe atunci Piaţa Principală a oraşului), Palatul Baroc sau Palatul Vechii Prefecturi a servit drept reşedinţă a guvernatorului Banatului, în vremea când regiunea făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. În perioada 1849 – 1860, la Palatul Baroc s-a instalat conducerea unităţii administrative Voivodina sârbească şi Banatul timişan, iar ulterior clădirea a redevenit sediul Comitatului Timiş.

Aşa cum sugerează şi numele, clădirea a fost ridicată în stil baroc, cu elemente decorative inspirate din arhitectura vieneză, aspectul său fiind similar cu cel al Palatului Kinsky din capitala Austriei. Cu toate acestea, la finalul secolului al XIX-lea, Palatul trece printr-o serie de modificări arhitecturale, în concordanţă cu spiritul epocii, prin care s-au eliminat ornamentele în stil baroc de pe faţadă. Acest aspect se păstreză şi în prezent. Edificiul a fost restaurat şi redeschis publicului în anul 2006, când a luat naştere Muzeul de Artă Timişoara, ale cărui colecţii le găzduieşte.

Muzeul de Artă Timişoara s-a desprins din Muzeul Banatului, înfiinţat în anul 1872. Patrimoniul său cuprinde 90 de lucrări şi obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, precum şi colecţii de artă contemporană (lucrări din creaţiile grupurilor 111 şi Sigma, anii 1960 – 1980), artă decorativă (exponate din Banatul secolului al XIX-lea) şi artă europeană (lucrări ale unor artişti europeni din secolele al XVI-lea – al XX-lea).

Piaţa Libertăţii

Piaţa Libertăţii, cunoscută în trecut ca Piaţa de Paradă sau Piaţa Prinţul Eugen, este amplasată în centrul Timişoarei, fiind nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat oraşul. Se pare că în perioada medievală, aici, se afla piaţa centrală a cetăţii.

Spaţiul actual a luat naştere în urma unei reorganizări urbane din secolul al XVIII-lea, în jurul ei ridicându-se cele mai vechi clădiri ale oraşului actual, printre care Cazinoul Militar şi Primăria Veche. Construit în perioada 1731 – 1734, în stil baroc, edificiul Primăriei Vechi păstrează pe frontispiciu vechea stema a oraşului, precum şi o inscripţie ce aminteşte de ocupaţia otomană (în această clădire, înainte de anul 1716, a existat o baie turcească). Primăria a funcţionat în clădirea din piaţă până în anul 1949.

În prezent, Piaţa Libertăţii este dominată de statuia Sfântului Nepomuk, similară cu cea a Sfintei Treimi, aflată în Piaţa Unirii.