Craterul Meteor sau al Meteoritului este o uriasa, aproape circulara gaura din desertul arid al Arizonei, situata mai cu seama in estul Flagstaff-ului. Are un diametru de 1.200 metri si 173 m in adancime, totodata, avand o margine din pietre si lespede ce se ridica undeva pe la 45 de metri deasupra imprejurimilor austere. Si, chiar daca exista alte cratere, mult mai mari, in lume, studiile arata ca este posibil ca acesta sa fie prima dovada a contactului unui meteorit cu suprafata pamantului. Estimandu-se ca varsta meteoritului ar fi de 50.000 de ani, acesta, format din nichel-fier, avand aproximativ 50 de metri.
Meteoritul a lovit pamantul cu circa 12, 8 kilometri, adica 8 mile, pe secunda si o mare parte din volumul sau s-a vaporizat cand a intrat in atmosfera noastra, inainte de impactul propru-zis. Chiar si asa, daca mai mult din jumatatea volumului sau nu s-ar fi evaporat, meteoritul ar fi produs o explozie incredibila in aceasta regiune, ba chiar, avand o forta de 150 de ori mai mare ca cea a bombelor atomice de la Hiroshima sau Nagasaki.
Cel care, in sfarsit, a spus, in anul 1903, pentru prima oara ca aceasta gaura ar fi un crater provocat de impactul unui metorit cu Pamantul a fost Daniel Moreau Barringer, un inginer minier. Inainte de aceasta afirmatie, s-a crezut ca acest crater este urmarea activitatii vulcanice din zona. Astfel, compania lui Barringer a decis sa achizitioneze craterul Meteor, descoperind ca intr-adevar uriasa gaura in pamant este rezultatul unui impact violent. Numai ca o parte a comunitatii stiintifice a vazut aceasta descoperire cu mari reticente, drept pentru care Barringer a decis sa inceapa o serie de sapaturi pentru a gasi ramasitele meteoritului, nestiind ca acesta s-a dezintegrat cand a lovit pamantul. Daniel Moreau Barringer a petrecut 26 de ani cautand materialul din care meteoritul se formase, dar fara succes.
In anul 1929, acesta a murit, iar ipoteza sa a ramas la acest nivel, nefiind dovedita, pana in anul 1960, cand Eugene M. Shoemaker a gasit doua forme de silica, material refractar, folosit la fabricarea sticlei. Eugene a facut aceasta descoperire exact in interiorul craterului Meteor, explicandu-se, pe atunci, ca prezenta acestor urme de materiale nu se poate explica decat printr-un impact de asemenea natura.
In aceasta maniera, teoria lui Barringer a fost confirmata. In prezent, domeniul pe care se afla Craterul Meteor este proprietate privata, drept pentru care turistii sunt taxati cu aproximativ 20 de dolari la intrare, de Meteor Crater Enterprises. Mai mult decat atat, vizitatorii care vin aici pot studia, cu toate informatiile necesare intelegerii la indemana, fragmentele meteorice din fier, ce au fost descoperite aici.
