Primele unelte de taiat, asemanatoare cutitului de masa, au aparut in neolitic, cu peste 25 000 de ani in urma, si erau facute din piatra, obsidian sau silex. In epoca bronzului, in mileniul al III-lea i.Hr., pentru lama cutitului, oamenii au inceput sa foloseasca metalul (cuprul si bronzul). Romanii sunt cei care fabrica primele lame de cutit din otel, precum si primele cutite de buzunar, cu lama pliabila. Abia dupa inventarea furculitei, au aparut si cutitele rotunjite la varf, renuntandu-se, in felul acesta, la un obicei respingator, care se practica si la curtile regale, in Evul Mediu, acela de a curati dintii cu varful ascutit al cutitului.
In functie de regiune, de traditiile culinare, cutitele utilitare, folosite in bucatarie, au forme si marimi diferite. Exista cutite mari, de 30-40 de centimetri lungime, grele, cu varful curbat, lamele triunghiulare sau dreptunghiulare, destinate taierii carnii, cutite cu lama scurta si curbata, pentru decojirea fructelor, cutite cu lama scurta si rigida pentru dezosare, cutite pentru pregatirea pestelui, cu lama subtire si flexibila, si alte cutite specializate pentru taierea painii, a jambonului, a prajiturilor etc.
Cutitul drept, dintr-o singura bucata, fara maner atasat, confectionat din alt material, si modelat in continuarea lamei, realizat din otel inoxidabil, este considerat, chiar si astazi, unul dintre cele mai igienice cutite de masa, pentru ca nu exista posibilitatea ca resturile de la alimentele taiate sa ramana in spatiile de articulatie ale celor doua parti.
Cutitul de bucatarie din ceramica se bucura, de asemenea, de un deosebit succes, pentru ca taie foarte bine, nu este nevoie sa fie ascutit (se toceste foarte greu), lama nu oxideaza, nu pastreaza mirosul diferitelor alimente, singurul dezavantaj fiind ca este mai putin rezistent la socuri.
Arta aranjarii tacamurilor pe masa
Aranjarea mesei trebuie facuta, intotdeauna, in asa fel incat sa arate placut, sa stimuleze apetitul si bucuria unui astfel de moment. Tacamurile se aseaza de o parte si de alta a farfuriei, in ordinea in care vor fi folosite, dinspre exterior spre farfurie. In Europa, exista doua modele, acceptate de codul bunelor maniere: cel frantuzesc si cel englezesc, care nu trebuie insa amestecate. Dupa traditia frantuzeasca, potrivit careia tacamurile, de exemplu, erau ornamentate (in vremurile mai vechi) pe partea posterioara, furculita si lingura vor fi asezate cu varful in jos, pentru a pune in evidenta frumusetea obiectelor respective, iar dupa obiceiul englezesc, invers. In ambele cazuri, furculita se aseaza in partea stanga a farfuriei, iar cutitul de masa, in partea dreapta, la aproximativ trei centimetri distanta, cu partea care taie spre interior. Langa cutitul pentru carne (de langa farfurie), se vor pune, in functie de meniu, daca este cazul, cutitul de peste si apoi lingura.
Furculita pentru peste se aseaza in stanga, langa cea de carne, in exterior, pentru ca va fi folosita prima. In situatia unei mese protocolare, cutitul pentru branza si tacamul pentru desert vor fi puse pe o farfurie separata si vor fi aduse la momentul oportun. La o masa in familie, cutitul pentru branza si tacamurile pentru desert vor fi asezate intre farfurie si paharele aranjate paralel cu farfuria, in fata acesteia, inca de la inceput. Furculita pentru desert va avea manerul spre stanga, lingurita, spre dreapta, iar cutitul de branza, de langa pahare, va avea manerul tot spre dreapta. Farfuria/cosuletul cu paine se aseaza in stanga, in fata furculitei, iar bolul cu salata, in dreapta.
Paharele (cel putin doua, unul pentru apa, altul pentru vin) se aranjeaza descrescator, dinspre stanga spre dreapta. Nu se aseaza niciodata pe masa paharele pentru lichior, coniac sau whisky, care se folosesc separat, inainte de masa, la aperitiv, moment menit sa stimuleze pofta de mancare. Aceste pahare vor sta pe o alta masa, mai mica, sau pe un platou separat. Servetelele, asortate la fata de masa, se aseaza in stanga farfuriei, iar cele mari, de panza, aranjate in triunghi, pe farfurie. La momentul asezarii la masa, acestea se vor pune pe genunchi. In timpul mesei, cand se face o scurta pauza, furculita si cutitul se pun sprijinite pe marginea farfuriei, iar la sfarsit, semnul ca am terminat de mancat este asezarea tacamurilor in paralel, in farfurie (asezarea lor incrucisata inseamna ca mai dorim o portie).
Cutitul de masa – superstitii
Potrivit traditiilor din multe parti ale lumii, nu trebuie oferit niciodata un cutit de masa in dar, deoarece este semn de despartire sau de cearta. Eventual, daca nu se poate ocoli o asemenea situatie, neaparat se va da, in schimbul cutitului, o moneda.
De la vechile popoare ale antichitatii, s-a pastrat, in multe culturi, convingerea ca fierul (implicit cutitele din metal, in general) reprezinta simboluri ale fortelor obscure, intunecate, chiar diabolice. Este motivul pentru care, locuitorii Atlantidei (continentul disparut) foloseau la vanatoare numai arme si cutite din lemn, iar druizii (preotii civilizatiei celtice) taiau vascul, planta sacra, numai cu un cutit sau o secera din aur. La mexicani, mayasi si hindusi, cutitul era arma fortelor htoniene (divinitatile subpamantene).
.){kind=link}