Cultura japoneza nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind arhicunoscut faptul ca este foarte bogata si complexa. Una dintre ramurile acestei culturi fabuloase este dansul cu evantaiul, un tip de dans cu o istorie impresionanta, care a fost adaptat in numeroase regiuni ale globului si integrat in cadrul mai multor activitati, chiar si in cadrul activitatilor de tip sportiv, iar acest mijloc de manifestare artistica a devenit pentru japonezi un prilej de sarbatoare.
Istoria dansului cu evantaiul
Este cunoscut faptul ca dansul reprezinta una dintre cele mai vechi arte, iar pentru cultura japoneza are o mare insemnatate. Alaturi de dans, evantaiele folosite de catre nobili in timpurile stravechi reprezinta un simbol sacru al culturii japoneze, aceste doua elemente imbinandu-se creativ si dand nastere unei adevarate arte. Despre evantaie va putem spune ca ele dateaza inca din secolul al II-lea i.Hr si au fost concepute pentru prima data pe teritoriul Asiei, in spatele acestor obiecte in aparenta foarte simple conturandu-se o intreaga cultura.
Pe langa faptul ca scopul principal al evantaielor este acela de a crea un flux de aer astfel incat cel care il foloseste sa se poata bucura de putina racoare, evantaiele sunt un simbol al respectului fata de un interlocutor si un important simbol al prieteniei, ele putand fi confectionate din hartie, bambus sau pene.
In Japonia timpurilor stravechi nu exista persoana care sa nu aiba un evantai la indemana, aceste accesorii fiind nelipsite din mainile doamnelor si domnisoarelor.
Dansul cu evantaiul a luat nastere in epocile stravechi, mai precis in timpul domniei lui Jimmu, fiind privit mai mult ca un ritual menit sa atraga bunastarea, norocul si veselia. Treptat, dansurile cu evantaiul s-au transformat intr-o adevarata ceremonie, acestea continuand sa fie practicate atat individual, in casele marilor aristocrati si in cadrul evenimentelor private, pentru ca statutul social a avut o mare influenta asupra modului in care dansul cu evantaiul a evoluat, dar si in cadrul unor ample ceremonii. Evantaiele folosite erau alese in functie de importanta evenimentului. Daca cele mai simple evantaie erau cele din hartie indoita si pictata, evantaiele imbogatite cu perle si petre pretioase, elementele din lemn sau fildes erau utilizate in timpul dansurilor ceremoniale.
Coregrafia dansului cu evantaiul traditional japonez cuprindea pasi simplii, miscari elegante si suave.
Cultura japoneza a reprezentat un adevarat mister pentru alte civilizatii, fapt pentru care dansul cu evantaiul a fost rapid imprumutat si de alte culturi, devenind un dans foarte popular pe teritoriul american si pe cel european la inceput de secol XX. Cu toate acestea, caracteristicile dansului traditional japonez nu au fost pe deplin respectate ci, din contra. Dansul cu evantaiul ca simbol al puritatii si respectului a fost perceput si transpus pe teritoriul american prin termenul burlesque, dansul cu evantaiul primind in acest fel un puternic caracter erotic.
Insa, aceasta latura erotica a fost atribuita doar intr-o mica masura dansului modern cu evantaiul, acesta devenind un stil de dans in adevaratul sens al cuvantului, un stil de dans complex ce presupune atenta invatare a unor elemente destul de importante.
Pe teritoriul Asiei sunt organizate anual numeroase festivaluri dedicate acestei arte, aceste festivaluri reprezentand spectacole inedite in care miscarile dansatorilor se imbina creativ cu muzica si culorile evantaielor special create.
