Sunt cunoscute doua specii ale dinozaurului Saurolophus si anume: Saurolophus augustirostris si Saurolophus osborni. Ambele au trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 70 de milioane de ani in urma. Prima a fost numita pe baza ramasitelor fosile descoperite in Mongolia in anul 1952, de catre paleontologul A. K. Rozhdestvensky.
Aceasta se aseamana foarte mult cu dinozaurii cu cioc de rata din Asia si America de Nord, ceea ce demonstreaza legatura ce exista in acele vremuri indepartate intre cele doua continente. A doua specie – Saurolophus osborni – a fost descrisa de paleontologul Barnum Brown, in anul 1912, pe baza ramasitelor fosile descoperite in Alberta (Canada).
Dinozaurul Saurolophus osborni era de talie mare, lungimea sa estimativa era de 9-12 m, iar greutatea de aproximativ 3-4 tone. La fel ca toti dinozaurii cu cioc de rata si acesta era erbivor, el prefera zonele impadurite in apropierea malurilor de ape, unde gasea hrana dorita formata din diferite specii de plante, ierburi, muguri si frunze. Intre anii 1979-1982 au fost descoperite ramasitele fosile ale unor pui de dinozauri, mai exact un camp de cuiburi de dinozauri, in Montana (SUA).
Aceste cuiburi erau foarte mari, masurau in diametru cca. 3 m si inaltimea de 1,5 m. Se pare ca au apartinut unor dinozauri asemanatori cu Saurolophusul, dar aveau creasta de pe cap mai lunga. Gropile se aflau la distante de 7 m una de alta, aveau oua dar si fosile de pui in diferite etape de dezvoltare.
Interesante la aceasta specie de Saurolophus erau oasele nazale care alcatuiau o proeminenta ciudata, masiva si ososa, care incepea de deasupra ciocului si se termina in zona cefei. Creasta sustinea sacul de piele care atunci cand era umflat cu aer asemanator unui balon scotea sunete puternice ce se auzeau de la distante mari. Prin astfel de sunete aceste animale care traiau in turme se anuntau in caz de pericol, pentru a fugi imediat in apropierea apelor, unde se refugiau intotdeauna de atacul dinozaurilor pradatori.
Aveau avantajul de a simti la timp cand vanatorii fiorosi se apropiau, datorita acuitatii vizuale dezvoltate cat si a simtului olfactiv foarte bun. Membrele anterioare cat si cele posterioare erau musculoase, probabil prevazute cu membrane inotatoare dar si gheare ascutite, ceea ce le crea avantajul in fata animalelor carnivore de a inota mult mai bine si mai rapid.
De asemenea, creasta osoasa avea rol si in termoreglare, aerul era inspirat in interiorul ei captusit cu piele groasa si bogat vascularizata si astfel scadea temperatura corporala.
In perioada de imperechere masculii isi impresionau femelele prin culoarea interesanta a podoabei de pe cap. Aceste animale preistorice traiau in turme foarte mari, chiar de mii de exemplare, aveau un simt foarte dezvoltat de ingrijire a oualor si de protejare a puilor. Femela aducea hrana in apropierea cuibului, pe care puii o consumau cu lacomie. Deseori se dadeau lupte de concurenta intre ei ca la puii pasarilor de prada din zilele noastre, iar in urma acestora supravietuiau cei mai puternici.
Botul avea o forma speciala, varful era putin in sus si era lipsit de dinti, in rest maxilarele puternice aveau sute de masele mari cu care marunteau plantele rupte cu ajutorul ciocului.
Dinozaurul Saurolophus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.
