“Efectul Tetris” – cum ne modelează activităţile cotidiene gândurile, imaginile mentale şi visele?

Efectul Tetris este un mecanism psihologic și cognitiv, denumit astfel deoarece are legătură cu celebrul joc video, Tetris. Efectul Tetris se referă la tendința noastră de a vedea, a gândi și a experimenta “modele” sau “forme” similare pieselor din jocul Tetris, în contexte din viață reală sau, într-un sens mai larg, explică felul în care activităţile (de orice fel) cărora le consacrăm mult timp şi atenţie ajung să ne modeleze gândurile, imaginile mentale şi visele.

Tetris este un foarte cunoscut joc video – puzzle, creat de inginerul de calculatoare rus Alexei Pajitnov, în 1984. Denumirea jocului vine din grecescul “tetra” (pentru a face referire la faptul că toate piesele sunt formate din patru pătrate și “tenis”, care era jocul preferat al lui Pajitnov).

Jocul constă în combinarea diferitelor figuri, numite “tetromino” – toate formate din patru pătrate, conectate ortogonal (adică la margini și nu la colțuri) – astfel încât să nu existe spațiu gol între ele. Pe măsură ce jocul progresează, viteza de cădere a pieselor crește, iar provocarea devine tot mai mare. Este unul dintre cele mai captivante jocuri video din toate timpurile, oameni de toate vârstele i-au dedicat zeci şi sute de ore.

Cum se manifestă Efectul Tetris?

Efectul Tetris apare când experiența de joc se reflectă în modul în care percepem și interpretăm lumea din jurul nostru. Studiile au arătat că cei care joacă Tetris timp îndelungat pot experimenta unele dintre următoarele manifestări:

• Uneori, cei care joacă Tetris pot avea senzația că văd imagini sau forme similare pieselor Tetris chiar și atunci când închid ochii sau când se uită la lucruri din viața reală. Aceste imagini pot persista temporar și pot fi experimentate sub formă de imagini mentale, iluzii sau halucinații vizuale scurte.
• Jocul Tetris stimulează gândirea spațială și percepția formelor, iar practicarea constantă poate îmbunătăți abilitățile legate de aceste aspecte. Astfel, după joc, se poate observa o mai bună abilitate în a estima și a evalua spațiul și formele din jur. Unele persoane, după ce au jucat ore întregi Tetris, au văzut obiectele din viața lor de zi cu zi ca forme care aveau nevoie să se încadreze în goluri, ca și cum încă ar fi jucat jocul.
• Recunoașterea rapidă a modelelor – după ce un jucător priveşte, în mod repetat, diferite modele din jocul Tetris, creierul poate deveni mai eficient în recunoașterea rapidă a acelor modele și forme (similare în alte contexte). Aceasta poate duce la o îmbunătățire a capacității de a rezolva probleme, de a lua decizii rapide și de a recunoaște modele în diverse activități cotidiene.
• Efecte asupra atenției – jocul Tetris necesită concentrare și atenție constante, pentru a coordona și a gestiona piesele care cad rapid. Jucătorii de Tetris pot manifesta o creștere temporară a atenției și a capacității de concentrare asupra sarcinilor curente.

De ce apare Efectul Tetris?

Analizând jocul Tetris (unul dintre cele mai studiate jocuri video din istoria psihologiei), psihologii au aflat aspecte deosebit de interesante despre anumite tipuri de memorie, despre atenție, despre procesarea informațiilor, despre modificarea gândurilor, a imaginilor mentale şi chiar a viselor.

Un experiment din 1994 a evidenţiat că 12 jocuri a câte 30 de minute au făcut ca materia cenuşie a persoanelor implicate in joc să devină mai densă, or, această componentă a creierului este direct legată de inteligență, flexibilitate cognitivă şi alte abilităţi mentale.

Alţi specialişti consideră că efectul Tetris nu este altceva decât o chestiune de obicei. Unii jucători ar putea dedica multe ore acestui hobby. Prin urmare, mintea lor s-ar fi obișnuit să vadă lumea ca niște figuri care se pot potrivi împreună. În acest sens, nu ar fi altceva decât un tip special de memorie procedurală (cea care stochează modul în care se fac lucrurile și cum sunt folosite obiectele, precum mersul pe bicicletă, condusul, spălatul etc.).

Mai există însă şi o altă faţetă – excesul de “Tetris”, care poate duce la blocaje halucinante sau care poate schimba semnificativ modul în care jucătorul organizează lucrurile la job sau acasă.

Visele Tetris şi rolul visului în învăţare

La începutul anilor 2000, o echipă de psihologi de la Harvard Medical School, pornind de la Efectul Tetris, a făcut o serie de experimente pentru a ghida conţinutul viselor şi pentru a demonstra cât de important este somnul, în general, pentru fixarea în memorie a informaţiilor.

Au fost antrenaţi să joace Tetris mai mulţi voluntari, peste 60% raportând că visează imagini asociate cu jocul. Mai mult, subiecții care au dormit timp de șase ore sau mai mult, după ce au învățat o nouă sarcină – în cazul acesta, observarea rapidă a unei ținte vizuale pe un ecran – au înregistrat o creştere a capacităţii de memorare, la ceilalţi, care nu au dormit, neînregistrându-se o astfel de îmbunătăţire.

Un fapt care i-a uimit pe medici a fost şi acela că toți subiecții au visat piese care cad și uneori se rotesc sau se potrivesc în spații goale – și niciunul nu a raportat că a văzut imaginea din jurul pieselor, tabela de marcaj sau tastatura. O asemenea constatare a readus în atenţie mecanisme complexe ale minţii umane, comunicarea (pe care nu o putem controla) între memoria de lungă durată şi cea de scurtă durată, precum şi rolul inconştientului în activarea, în creierul nostru, a unor amintiri care ne ghidează comportamentul.

Tetris, metoda pentru a preveni simptomele de stres post-traumatic

Cercetătorii de la Institutul Karolinska, din Suedia, una dintre cele mai bune şcoli de medicină din lume, care acordă anual Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu o echipă de la Universitatea Oxford, au ajuns la concluzia că o intervenție psihologică “în doză unică”, presupunând utilizarea jocului pe computer Tetris, poate preveni amintirile neplăcute pe care le manifestă unele persoane după ce au suferit un eveniment traumatic.

Aceştia au reuşit să demonstreze că cei care au trecut printr-o intâmplare dramatică (accident rutier, război etc.) nu vor ajunge la o tulburare de stres posttraumatic (una din patru persoane poate trece printr-o astfel de tulburare), dacă joacă Tetris în primele șase ore de la internare, după ce li s-a cerut să-și amintească evenimentul prin care au trecut.

S-a pornit de la ipoteza că, după o traumă, pacienții ar avea mai puține amintiri intruzive, dacă ar putea juca Tetris în timp ce așteaptă la Departamentul de Urgență al spitalului, pentru că, jocul, fiind foarte solicitant vizual, ar putea întrerupe consolidarea în memorie a amintirilor traumatice.

Experimentul a implicat 71 de victime ale unor accidente rutiere. Jumătate dintre aceştia au primit intervenţia “în doză unică” – li s-a cerut să-şi amintească trauma și apoi au jucat Tetris – iar cealaltă jumătate a îndeplinit o altă sarcină, toate acestea întâmplându-se în primele şase ore de la accident. Cei care au jucat Tetris au avut mai puține amintiri traumatizante în săptămâna imediat următoare accidentului.

“Oricine poate experimenta traume – spunea unul dintre cercetătorii implicaţi în acest studiu – ar fi o diferență imensă pentru mulți oameni, dacă am putea crea intervenții psihologice simple, folosind jocuri pe calculator, pentru a preveni suferința post-traumatică și a-i scuti pe cei în cauză de aceste amintiri epuizante”.

Efectul Tetris dincolo de jocul video – în ce situaţii poate să apară?

Aşa cum Efectul Tetris are influenţe evidente asupra celor care au practicat intens jocul, în mod similar, activitățile pe care le facem în viața noastră cotidiană au puterea de a ne schimba gândurile. Cu cât petrecem mai mult timp pentru a efectua o activitate, a realiza ceva, cu atât acel lucru influențează mai mult modul în care vedem lumea.

Astfel, activități precum realizarea unui Cub Rubik la viteză maximă (practică denumită “speedcubing”), folosirea limbajelor de programare etc. pot modifica percepția vizuală, respectiv modul în care folosim logica. Același lucru se întâmplă și cu matematica – la un nivel avansat, poate schimba modul de înțelegere a realității, pentru cei care o studiază.

De asemenea, o formă a efectului Tetris este şi aşa-numitul “rău de uscat” – senzaţia pe care o au unele persoane, că pământul se “mişcă”, după o plimbare cu barca sau după ce au petrecut perioade lungi pe mare, atunci când coboară la ţărm.

Efectul Tetris funcţionează şi atunci când aplicăm automatismele pe care ni le creează profesia, fără să conştientizăm, şi în afara acesteia. Un agent fiscal, antrenat să găsească erori în formularele fiscale, va continua să caute “greşeli” şi în alte aspecte ale vieţii, un profesor, obişnuit să “educe”, să ofere repere morale, să pună în discuţie teorii, concepte, informaţii de orice fel, va face acest lucru şi în afara orelor pe care le petrece în faţa elevilor/ studenţilor, un avocat îşi creează modele mentale derivate din profesia sa, sportivilor le este greu să gândească altfel decât în termeni de competiţie s.a.m.d.

Fenomene de transfer de jocuri (Game Transfer Phenomena)

Au mai fost efectuate o serie de studii referitoare la “Fenomene de transfer de jocuri” (Game Transfer Phenomena/ GTP), pe 6000 de jucători, prin care s-a observat că Efectul Tetris nu se limitează doar la percepţii vizuale modificate sau la procese mentale, ci include şi percepţii auditive, tactile şi kinestezice, comportamente automate cu conţinut de joc video.

Au fost identificate, de exemplu, la voluntarii participanţi la experimente, pasionaţi de jocuri (nu numai de Tetris), diverse manifestări – Sindromul cântecului blocat (a “auzi” melodii în cap), imagini mentale şi sunete provenite din jocuri video, folosirea unui limbaj coditian cu termeni din jocurile video etc.

Efectul Tetris poate fi atribuit, în mare măsură, spun cercetătorii, plasticității creierului uman și modului în care acesta se adaptează la experiențele repetate. Jocul Tetris oferă o stimulare vizuală și cognitivă intensă, ceea ce poate duce la schimbări temporare în funcționarea creierului nostru și la apariția acestor efecte. Cu toate acestea, este important de menționat că efectul Tetris (in orice imprejurări) este temporar și se estompează treptat în timp, pe măsură ce ne adaptăm la alte activități și la alți stimuli din mediul înconjurător.

În viaţa de toate zilele, Efectul Tetris explică şi faptul că, atunci când creierul are “obiceiul” de a vedea, în primul rând, aspectele negative, acestea vor fi cele percepute mai ales, dar dacă ne antrenăm creierul să caute elementele pozitive, se poate reseta filtrul mental pentru a ne concentra pe ce este pozitiv.