Martora a cruzimii naziste, din vremea Holocaustului, ce urmarea exterminarea evreilor din Europa, de catre nazisti, Anne Frank a lasat marturie terorii prin care a trecut pentru doi ani un jurnal, ce a devenit extrem de cunoscut in intreaga lume si a fost tradus in peste 55 de limbi. Nascuta pe 12 iunie 1929 in Frankfurt, Germania, ea este cea de-a doua fiica a lui Otto Frank si a lui Edith Frank Hollander. Ea provenea dintr-o familie in care educatia era respectata, motiv pentru care atat pentru ea, cat si pentru sora ei, parintii le doreau un viitor stralucit, in care sa beneficieze de o educatie aleasa. Datorita faptului ca locuiau intr-o comunitate unde se aflau atat evrei, cat si persoane de alte religii, ei nu respectau toate obiceiurile iudaismului.
Dupa ce Partidul Nazist vine la putere, pe 13 martie 1933, Anne Frank si intreaga ei familie se aflau in pericol, mai ales ca demonstratiile antisemite au fost inregistrate imediat dupa ce Adolf Hitler incepuse sa detina puterea. Cea mai buna solutie o reprezenta plecarea din Germania, insa Otto Frank a reusit sa isi mute sotia si cele doua fiice la soacra sa, in orasul german Aachen. Desi la inceput el ramane in Frankfurt, primeste o foarte buna oferta de angajare la o companie in Amsterdam, iar in luna februarie a anului 1934, intreaga sa familie se muta intr-un apartament din Amsterdam. Preocupati de educatia fiicelor, le inscrie la scoli, fiind uimiti de aptitudinile lui Margot pentru matematica, si cele ale lui Anne pentru literatura si scris.
Desi Anne Frank si sora sa se descurcau foarte bine la invatatura, in urma unui decret, copiilor evrei le era permis sa studieze doar la scoli evreiesti, urmand sa sa se elaboreze legi prin care evreii aveau multe restrictii pe care trebuiau sa le respecte. La implinirea varstei de 13 anisori, primeste de la tatal ei un caiet pe care se hotaraste sa il utilizeze precum un jurnal. Printre detaliile legate de viata ei, relateaza in jurnal schimbarile care se petrec dupa ocuparea nazista, precum faptul ca evreii olandezi nu aveau voie sa vizioneze filme, cu toate ca era pasionata de cinematografie si dorea sa devina actrita.
Nevoiti sa se mute, dupa ce Margot primise o instiintare, conform careia urma sa fie trimisa intr-un lagar de concentrare, Anne Frank impreuna cu familia se muta intr-o ascunzatoare, lasand o mare dezordine in apartamentul in care locuiau, pentru a lasa impresia ca au plecat in graba, si ca nu a fost planuita din timp parasirea apartamentului. De asemenea, tatal ei a lasat un biletel in care scria ca se muta in Elvetia. La data de 13 aprilie 1942, alaturi de familia Frank, in ascunzatoare se alatura familia van Pels, formata din Hermann, Auguste si fiul celor doi, in varsta de 16 ani, pe nume Peter. Desi la inceput a fost incantata de posibilitatea de a vorbi cu oameni noi, mutarea celor trei a creat si dificultati, fiind dezgustata de egoismul familiei van Pels, care consuma o cantitate foarte mare de hrana, desi hrana se afla in cantitati limitate.
Intre Anne Frank si Peter van Pels se infiripa o relatie de iubire, acesta fiind cel cu care ea se va saruta pentru prima data. Dupa doi ani in care au locuit ascunsi, infruntand in fiecare zi teama de a fi descoperiti, la data de 4 august 1944, teama lor cea mai mare devine realitate. In urma unui gest necugetat al unui informator ce nu a fost niciodata identificat, ascunzatoarea le este descoperita de nazisti si toti membrii familiei sunt interogati si arestati pe durata noptii. Pe 5 august sunt transportati la o inchisoare pentru doua zile, urmand apoi sa fie mutati in lagarul Westerbork.
Pe 3 septembrie 1944, Anne Frank impreuna cu familia ei sunt mutati la Auschwitz, insa barbatii sunt separati de femei, motiv pentru care Otto Frank este despartit de familia sa. Pentru ca a implinit 15 ani cu trei luni inainte de a fi mutata in acest lagar de concentrare, ea scapa de camera de gazare, unde erau trimisi toti evreii aflati sub 15 ani. Asemeni celorlalti barbati si femei care au scapat de camera de gazare, ea este dezbracata, dezinfectata, rasa si tatuata cu un numar prin care era identificata. Atat ea, cat si sora si mama ei au fost trimise in lagarul de femei Birkenau, unde au ramas pana pe 28 octombrie 1944. Incepand cu aceasta data au fost transferate la lagarul de concentrare Bergen- Belsen. In luna martie a anului 1945, in urma unei epidemii de tifos care s-a napustit asupra lagarului, ea se stinge din viata, numarandu-se printre cei 17.000 de evrei care au murit din cauza acestei epidemii.
Tatal lui Anne Frank este singurul din familie care a supravietuit, dedicandu-si restul vietii publicarii jurnalului fiicei sale. Desi jurnalul a inceput ca o relatare a gandurilor sale, continand descrieri ale familiei si prietenilor, a devenit o oglinda a unei vieti grele, din care foamea, frica si cruzimea nu lipseau. Scrierile sale au o importanta deosebita si o valoare literara apreciata de critici, fiind randuri remarcabile, care ii sensibilizeaza pe cititori. Toata perioada in care s-a ascuns in podul unui apartament din Amsterdam, a scris in jurnalul sau despre momentele dificile prin care a fost nevoita sa treaca, desi era doar o copila de 13 anisori.
Odata cu trecerea anilor, Anne Frank a devenit o sursa de inspiratie pentru numerosi artisti, jurnalul ei facand istorie. Publicat pentru prima data in Germania si in Franta in anul 1950, jurnalul sau a avut parte de critici pozitive, atingand sufletul oamenilor din intreaga lume. Povestea ei trista de viata este povestea tuturor evreilor care au sfarsit in urma cruzimii naziste, fiind o marturie a nedreptatilor la care acestia au fost supusi. Datorita greutatilor pe care a fost nevoita sa le intampine, ea este una dintre personajele ce raman de neuitat, din numarul urias de suflete de evrei disparuti in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, jurnalul sau fiind considerat un document istoric al Holocaustului.
