Preocupata de a-si depasi conditia de femeie modesta din punct de vedere intelectual, Elena Ceausescu este exemplul concret de femeie cu o mare putere de control, care a reusit, prin influenta pe care o detinea, sa se transforme din femeia ce terminase patru clase primare, intr-o femeie doctor in chimie, care a primit de mai multe ori titlul Doctor Honoris Causa. Ea nu si-a schimbat doar identitatea intelectuala, ci si data nasterii, din dorinta de a fi mai tanara decat sotul ei, Nicolae, astfel, ea este nascuta in realitate pe 7 ianuarie 1919 si nu 1916, dupa cum isi falsificase certificatul de nastere.
Elena Ceausescu s-a nascut intr-o familie saraca, din satul Petresti, judetul Dambovita, cu numele de Lenuta Petrescu. Parintii ei, Nae si Alexandrina Petrescu, se ocupau cu agricultura si cu negotul. Nu este singura la parinti, are un frate mai mare, Gheorghe. Dupa incheierea celor patru clase primare, pe care nu le termina cu usurinta, deoarece este repetenta in ultimul an, din cauza rezultatele slabe de la invatatura, lucreaza doua veri la camp, apoi se muta impreuna cu fratele ei in capitala.
Ajunsa in capitala, Elena Ceausescu se angajeaza ca muncitoare necalificata intr-o fabrica de produse farmaceutice, iar mai tarziu lucreaza ca ucenica la o fabrica de textila. In anul 1937 se inscrie in Partidul Comunist Roman si se alatura miscarii sindicale comuniste, dupa ce incepe sa frecventeze Cercul cultural muncitoresc. In anul 1939 il cunoaste pe Nicolae, desi se crede ca fratele sai mai mic ar fi cunoscut-o primul. In luna mai a anului 1939 cei doi participa la o demonstratie organizata de breslele capitalei, iar in luna august, este aleasa “regina balului”, la o serbare campeneasca la care participa.
In anul 1944 Elena Ceausescu reuseste sa se angajeze ca laboranta la un laborator chimic, iar dupa 23 august in acelasi an devine membra a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), urmand ca dupa cateva zile sotul sau sa fie numit secretar CC al UTC, pozitie pe care o pastreaza pana in octombrie 1945. In ciuda pregatirilor slabe, isi incearca norocul si se angajeaza ca secretara la Ministerul Afacerilor Externe, pozitie pe care nu o pastreaza pentru mult timp, deoarece nu este competenta.
Afectand imaginea viitorului sot prin lipsa competentei profesionale, Elena Ceausescu urmeaza un curs fara frecventa din cadrul Facultatii de Chimie Industriala a Institului Politehnic din Bucuresti, la terminarea caruia ii este acrodat titlul de inginer chimist. Extrem de interesant este faptul ca acest curs a fost infiintat atunci, fiind desfiintat dupa ce si-a obtinut calificarea. Pana la casatoria de pe 23 decembrie 1947, cand aceasta isi schimba numele din Lenuta in Elena si se face mai tanara decat sotul ei, care era mai mic cu doi ani decat ea, el detine functia de instructor de partid si deputat in Circumscriptia Slatina.
In anul 1948 Elena Ceausescu da nastere primului ei copil, Valentin, in 1949 o naste pe Zoia, iar doi ani mai tarziu naste cel de-al treilea copil, Nicu. Realizarile pe plan profesional isi fac aparitia in viata ei, astfel in anul 1957 este cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Chimice din capitala, iar pana in anul 1969 nu detine nicio functie politica. Cu totul interesant este cum si-a realizat teza de doctorat, pentru care se inscrie pe 20 martie 1964, pentru ca aceasta a fost realizata de catre profesorul universitar doctor Osias, tot ce ii ramane ei de facut fiind sa o sustina.
Inainte ca Elena Ceausescu sa isi sustina teza de doctorat este numita, in acelasi an, 1964, director al Institutului de Cercetari Chimice, insa nu se va opri aici. Functiile pe care le va detine pana la sfarsitul vietii sunt impresionante, astfel, in anul 1965 devine membra a Consiliului National al Cercetarii Stiintifice, in 1967 obtine titlul de “doctor inginer”, iar in 1970, pentru 10 ani detine functia de director general al Institutului de Cercetari Chimice. Implicarea ei in politica nu este realizata fara a detine cele mai importante functii, pe care, evident, nu le-a obtinut in functie de merit.
Aleasa in anul 1972 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, devine, un an mai tarziu, membra a Consiliul Suprem pentru Dezvoltare Economica si Sociala, iar in 1974, in semn de recunostere pentru meritele sale stiintifice “exceptionale” este aleasa membru al Academiei Republicii Socialiste Romania. Aceasta nu este singura academiei din care face parte, astfel, pana in anul 1988 face parte din 6 academii, si primeste de 10 ori titlul de Doctor Honoris Causa. Incepand cu anul 1979 pana in 1989 este numita Presedintele Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie.
Este dificil, daca ne gandim la toate titlurile si functiile pe care le-a detinut Elena Ceausescu, sa ne gandim la o femeie care abia a reusit sa finalizeze cele patru clase primare, ca sa nu mai vorbim de cata munca si dedicatie este nevoie pentru a indeplini cu succes toate pozitiile pe care aceasta femeie, se pare foarte bine instruita, le-a detinut. Ca importanta politica, era a doua persoana din stat, devenind viceprim-ministru, incepand cu anul 1980, functie creata special pentru ea.
In anul 1987 Elena Ceausescu ordona demolarea bisericii “Sfanta Vineri” din capitala, singura ei actiune ce poate fi apreciata constand in faptul ca l-a ajutat pe Nichita Stanescu sa isi trateze problemele de sanatate. Fiind condamnata la moarte pe timpul revolutiei, alaturi de sotul sau, cei doi au fost executati impreuna, asa cum si-au dorit, incheindu-se astfel, perioada comunista din Romania. Pe langa nedreptatile comise in perioada in care a fost o figura politica influenta la noi in tara, este de neinteles dorinta ei de a obtine atat de multe distinctii si functii inalte, in conditile in care nu avea nicio pregatire care sa le sustina. De asemenea, este trist ca atat de multe personalitati ale tarii, care au realizat fapte marete si s-au dedicat cu adevarat unei cauze nobile, nu s-au bucurat de atata recunoastere, precum aceasta.
Firesc pentru o femeie “atat de impinita din punct de vedere profesional”, cei care i se adresau Elenei Ceausescu, daca doreau sa procedeze corespunzator, trebuiau sa foloseasca urmatorul apelativ: “Tovararasa academician doctor inginer Elena Ceausescu”. Dupa 1989 nu a mai avut onoarea de a fi membra a Academiei Romane, deoarece membrii care au fost condamnati penal au fost exclusi, facandu-se astfel o dreptate, pentru a face parte din aceasta academie oameni care au obtinut cu adevarat, merite excelente.
