Irina Burnaia, pe numele adevarat Irina Cioc, (Burnaia fiind un pseudonim inspirat din regiunea Campia Burnasului, in care s-a nascut) este una dintre stralucitele femei aviatoare care au transformat Romania interbelica intr-una dintre tarile cu cele mai multe femei ce au imbratisat aceasta profesie. Ea s-a nascut in satul Ciurari, in apropiere de Rosiorii de Vede si a studiat Stiintele Juridice, avand drept de practica la baroul Ilfov. Intamplarea face sa isi descopere dragostea catre un alt domeniu, aviatia. Astfel, este nevoita sa ajunga in interes de serviciu, urgent, la Constanta si singura modalitatea de a ajunge cel mai repede o reprezenta calea aerului.
Asa se face ca Irina Burnaia gaseste un loc in zborul Bucuresti –Constanta, al carui pilot este Petre Ivanovici. Dupa acest zbor descopera farmecul zborului si devine interesata de aviatie, motiv pentru care isi exprima dorinta de adeveni aviatoare, cunoscutului Petre Ivanovici, care ii devine instructor de zbor dupa ce aceasta se inscrie la Scoala “Ing. Mircea Cantacuzino”. Fiind neobisnuit la acea vreme ca o femeie sa devina pilot, Petre Ivanovici, un cunoscut instructor de zbor, instruise si brevetase un numar de 500 de piloti, insa pana atunci nicio femeie.
Extrem de ambitioasa, dupa cateva ore de zbor, Irina Burnaia obtine brevetul de zbor gradul I si II pentru avioanele de turism pe 27 octombrie 1933, devenit a treia femeie din tara pilot. In luna mai a anului urmator avea sa isi implineasca un alt vis, acela de a fi posesoarea unui avion, motiv pentru care isi comanda un avion de turism, beneficiind de faptul ca statul suporta jumatate din costul avionului de zbor daca pilotul brevetat detinea posibilitatea sa plateasca cealalta jumatate. Entuziasmul ei a fost atat de mare, incat a fost prezenta la construirea lui, exprimandu-si nerabdarea fata de muncitorii care il construiau.
Inceputul anului 1935 o gaseste pe Irina Burnaia intr-un raid spectaculos, pe traseul Bucuresti- Cape Town, intentionand astfel sa zboare din Bucuresti tocmai in Africa de Sud, insa nu singura, alaturi de instructorul ei de zbor, Petre Ivanovici. Cei doi decoleaza pe 3 ianuarie, insa nu vor avea parte de o calatorie usoara. Avionul ei nu era cel mai potrivit pentru asemenea calatorii, motiv pentru care le creeaza dificultati. Se defecteaza circuitul de ulei si cei doi piloti se vad nevoiti sa aterizeze in Turcia. Dupa unele defectiuni intampinate la decolare, sunt nevoiti sa amane plecarea din Turcia.
Mai tarziu decat isi planificase, Irina Burnaia si Petre Ivanovici isi continua raidul cu traversarea muntilor Taurus si au trecut peste portiuni intinse de desert si paduri care nu le permitea sa aterizeze, insa dupa problemele intampinate la Damasc, isi continua cu intarziere raidul, reusesc sa ajunga in Africa de Est, in apropierea Lacului Victoria, aici fiind nevoiti sa intrerupa calatoria, din cauza starii proaste a aparatului de zbor. Desi nu au parcurs distanta dorita, au zburat peste 16.000 de kilometri, chiar daca si-au pus viata in pericol.
Succesele Irinei Burnaia nu se opresc aici, astfel, in anul 1937 isi obtine certificatul de pilot acrobat, iar pe 26 ale lunii iulie din acelasi an a zburat singura, la carma unui Bucker Jungmann, de la Baneasa la Roma, fiind nevoita la intoarcere sa aterizeze fortat intr-un tinut muntos din Iugoslavia si si-a petrecut intreaga noapte pazindu-si avionul pana a primit ajutoare. In vara anului urmator, zboara pe ruta Bucuresti – Bagdad- Bucuresti, se situeaza pe locul trei dupa partiparea la un raliu national si are onoarea de a participa la manevrele regale, alaturi de alte patru aviatoare, primind gradul de sublocotent in armata romana.
La un concurs al aviatiei sportive, desfasurat la iulie 1937, Irina Burnaia parcurge ruta Bucuresti- Galati- Iasi- Tecuci- Constanta-Bucuresti, zburand pe o distanta totala de 1077 kilometri. A fost singura femeie participanta la acest concurs, si s-a situat pe locul al IV-lea, dintre cei 13 concurent, care erau aviatori sportivi. In anul 1939 parcurge raidul Bucuresti- Varsovia- Berlin- Amsterdam- Londra, fara sa intampine dificultati si obtinand un timp foarte bun. De asemenea, tot in acest an este singurul reprezentant al Romaniei la Reuniunea Aviatica Internationala de la Rimini, Italia, unde, desi se afla la bordul avionului Bucker Jungmann, care avea doar 80 C. P., a reusit sa termine toate probele, fiind putini cei care au fost capabili de acest lucru, desi ceilalti concurenti aveau avioane mult mai puternice.
Dupa o evolutie atat de buna, Irina Burnaia a reusit sa il impresioneze pe ministrul italian al aerului, generalul Valle. Din respect pentru memoria eroului aviator Gheorghe Banciulescu, are initiativa, tot in anul 1939, de a escorta trupul neinsufletit al eroului, care era transportat cu trenul de la Constanta in capitala. Din nefericire pentru Romania, dupa instalarea comunismului prefera sa paraseasca tara, pentru a se stabili in Italia, la Geneva, in anul 1948, unde se stinge din viata in anul 1997.
Cei interesati de realizarile Irinei Burnaia, care a trecut, de la o absolventa a Facultatii de Stiinte Juridice, la cea de pilot, devenind primul pilot de acrobatie din tara, pot citi din amintirile acesteia, publicate in anul 1937, sub titlul “Aripile mele”. Pentru o activitate demna de invidiat in calitate de pilot, este decorata cu Ordinul Virtutea Aeronautica de Pace, fiind unul dintre valorosii piloti ai tarii noastre.