Una dintre cele mai regretate pierderi ale culturii romane este, cu siguranta Iulia Hasdeu, copilul atat de mult dorit de tatal ei, scriitorul si filologul Bogdan Petriceicu Hasdeu. Nascuta la 14 noiembrie 1869, a avut nenorocul sa traiasca intr-o perioada in care tuberculoza facea ravagii, iar la 19 ani de la nastere, pe 19 septembrie 1888, se stinge din viata, invinsa de tuberculoza si lasand in urma ei o mare durere, care inca exista in sufletul unor oameni ce apreciaza cultura si se gandesc la maretiile pe care aceasta le putea realiza. Fiind un copil superdotat, a impresionat de mica printr-o inteligenta iesita din comun, care a trecut prea repede prin etapele vietii, reusind la 19 ani sa realizeze ceea ce un om foarte dotat intelectual putea realiza la 30 de ani. Tot asa de repede cum a invata sa citeasca si sa scrie a si murit.
Fiind cea mai mare bucurie a familiei Hasdeu, Iulia Hasdeu si-a impresionat parintii prin sclipirea mintii inca de la doi anisori, cand unii copii abia rostesc primele cuvinte. Astfel, la doi ani ea cunostea literele alfabetului, iar la patru stia sa scrie, insa nu doar in limba romana, ci si in franceza si germana. La aceasta varsta se spune ca l-a impresionat pe poetul simbolist Alexandru Macedonski, care, vanzand cat este inteligenta, a intrebat-o daca cunoaste versurile unei poezii. Fetita a raspuns tot cu o intrebare : “Dar tu?”.Vazand aceasta, poetul ii recita una dintre poeziile sale, pe care fetita le auzea pentru prima data. Dupa ce a plecat intr-o alta incapere, fetita se intoarce in camera in care se afla poetul in scurt timp si ii recita acestuia poezia pe care o auzise cu putin timp mai devreme, si pentru prima oara, demonstrand o memorie uimitoare.
La cinci ani Iulia Hasdeu compunea primele poezii, iar la 8 ani, cand ar fi trebuit sa se familiarizeze cu primele cunostinte, ea a demonstrat ca se afla la un nivel mult prea avansat pentru colegii ei, motiv pentru care sustine examnele de incheiere a cursului primar, examen la care primeste punctajul maxim. In acea vreme nu se obisnuia ca un copil sa absolve mai multe clase deodata, insa, datorita inteligentei ei, se face o exceptie. Vazuta intr-un timp atat de scurt absolventa a scolii primare, incepe sa invete engleza, pe care o cunoaste la fel de bine precum cunostea franceza, limba ei de suflet. Ce ii surprindea pe cei din jur, este faptul ca, desi avea o minte foarte dezvoltata, din punct de vedere fizic, parea mult mai mica decat era in realitate, fiind un contrast si mai mare intre varsta si capacitatile ei intelectuale
Daca la 8 ani Iulia Hasdeu absolva scoala primara, la 11 ani ani devine absolventa gimnaziului Sfantul Sava, urmand apoi sa termine Conservatorul la Bucuresti, la sectia de canto si pian. In tot acest timp, a dovedit un deosebit talent artistic, dedicandu-se scrisului, incat compunea poezii in limba franceza si scria piese de teatru. Este imposibil sa ne imaginam ce creatii ar fi lasat mostenire literaturii romane si cat de mult ar fi contribuit la cultura noastra, daca ar fi trait si ar fi supravietuit tuberculozei. La varsta de 16 ani, in anul 1886 se inscrie la Universitatea din Sorbona si devine prima femeie din tara care a studiat aici.
Sfatuita de parinti sa se dedice limbilor clasice, Iulia Hasdeu este fascinata de istorie si filosofie si isi uimeste colegii si profesorii printr-o deosebita putere de intelegere a artei in cea mai profunda semnificatia a sa. Tine doua conferinte la Sorbona care au ramas memorabile pentru cei ce au ascultat-o, fiind privita cu multa admiratie. Gaseste timp pentru a se dedica studiilor, insa si scrisului, pictatului sau muzicii. Compune versuri si scrie proza sub pseudonimul Camille Armand si isi sacrifica copilaria pentru studiu, desi pentru ea totul nu a fost un sacrificiu. Cu toate acestea, in filele jurnalului sau descrie dorinta sa de a-i fi aproape tatalui, ramas in tara, in timp ce ea se afla in Franta cu mama ei.
Dupa doi ani de studiu intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume, Iulia Hasdeu observa primele semne ale bolii, insa nu se lasa invinsa. Ii scrie tatalui ca intentioneaza sa isi pregateasca lucrarea de doctorat, a carei tema o stabilise, insa nu va reusi sa isi indeplineasca planul. Sanatatea ei se inrautateste si, dupa ce merge in Italia si Elvetia, in speranta ca locurile calde din aceste tari o vor insanatosi, se intoarce acasa in vara anului 1888. Din nefericire, tratamentul urmat la unii dintre cei mai buni medici din lume nu da rezultate, iar in Romania urmeaza tratamente si merge la manastirea Agapia, insa in zadar. In ciuda sperantelor tatalui sau, care spera ca ava avea loc o minune care ii va cruta fiica, nu se intampla asa, iar ea se stinge din viata la 29 septembrie 1888.
Chinuit de moartea fiicei sale, tatal Iuliei Hasdeu marturiseste, la doar 6 luni de la moartea ei, in cartea sa “Sic Cogito”, cum, fara sa realizeze, ia un creion si scrie pe o hartie urmatoarele cuvinte: “Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga”, iar cuvintele acestea sunt semnate Julie Hasdeu. Desi putini erau cei care credeau ca fiica sa ar fi comunicat cu el si ea este cea careia se datoreaza cuvintele scrise de Hasdeu, acesta a inceput o lunga serie de comunicare cu fiica sa prin spiritism. Considerat nebun de unii, acesta a continuat sa comunice cu ea, comunicare care i-a dat speranta si l-a ajutat sa faca fata disparitiei copilului atat de iubit. Prin sedintele de spiritism, fiica sa ii ofera indicatiile construirii castelului din Campina, ce ii poarta numele.
Convins, in sedintele sale de spiritism, ca nu el este cel ce scrie si ca mana sa este dictata de fiica sa, Iulia Hasdeu, Bogdan Petriceicu Hasdeu este foarte atent la indicatiile oferite de fiica si construieste castelul, in memoria fiicei, o locuinta ciudata, care va ramane atractia orasului Campina. Castelul este incarcat de simboluri si de mister, iar cifrele 3 si 7 sunt fundamentale pentru aceasta constructie, incat exista trei turnuri, trei intrari, trei scaune in camera Iuliei si toate scarile au cate sapte trepte, cifrele trei si patru avand o semnificatie puternica pentru patrunderea in lumea spiritelor.
Castelul inchinat Iuliei Hasdeu a fost constuit intre anii 1893 si 1996 si este una dintre cele mai fascinante cladiri existente in zilele noastre. Cele sase sali ale castelului cuprind templul, unde se afla Statuia lui Chistos, realizata de Raphael Casciani, cat si trei camere, una verde, una albastra si una rosie, aceste culori datorandu-se vitraliilor. Se poate vizita biroul filologului, unde se afla portretul sau, al sotiei si al fiicei sale, insa se poate vedea si camera fiicei sale, unde se afla bustul Iuliei, realizat de Ioan Grigorescu, o scultura, papusa ei, dar si jurnalul si caietul de matematica.
Cu siguranta acest castel este una dintre cele mai mare atractii ale tarii. Conform unor opinii, daca Iulia Hasdeu nu ar fi murit, ar fi devenit un al doilea Eminescu. Cert este ca ea ar fi fost unul dintre cei mai prestigiosi oameni de cultura ai tarii noastre, care ar fi urcat cultura pe cele mai inalte culmi. Din nefericire, moartea ei timpurie a curmat un destin ce putea fi printre cele mai marete, fiind o mare pierdere a tarii noastre.
