Intr-o perioada in care putine femei imbratisau cariera de fizician in intreaga lume, in Romania se remarca Stefania Maracineau, aceasta fiind prima persoana care descopera radioactivitatea artificala, in ciuda faptului ca nu a primit Premiul Nobel pentru chimie in anul 1935, alaturi de cunoscuta femeie de stiinta Irene Julliot Curie si sotul acesteia. In ciuda acestei mari nedreptati, ea este o femeie de stiinta exceptionala, ale carei cercetari au adus contributii valoroase stiintei, “munca ei stiintifica” starnind aprecierea savantei Marie Curie si nu numai. Nascuta 18 iunie 1882, in Bucuresti, nu se cunosc informatii cu privire la copilarie, deoarece a avut parte de o copilarie nefericita, despre care nu ii placea sa vorbeasca.
Stefania Maracineanu a urmat cursurile liceale la Scoala Normala “Elena Doamna” si la Scoala Centrala din Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1903. Devine studenta a Facultatii de Stiinte Fizico-Chimice din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in anul 1910 isi sustine examenul de licenta. Se angajeza ca profesoara de fizica la Scoala Centrala de Fete din capitala, iar dupa Primul Razboi Mondial, sprijinita financiar de Ministerul Stiintelor din Romania, isi incepe studiile pentru obtinerea doctoratului in fizica.
De asemenea, Stefania Maracineau merge in Franta, iar dupa doi ani isi sustine doctoratul la Sorbona, cu teza “Cercetari asupra poloniului si penetrarii in metale”. Printre cei prezenti in amfiteatrul in care ea isi prezenta teza de doctorat se afla si Marie Curie, care a fost impresionata de tanara savanta. Lucrarea ei de doctorat a fost cu siguranta senzationala, descoperind ca substantele radioactive nu avea o o intensitate constanta, asa cum se credea, sustinand ca acest fenomen, pe care l-a numit radioactivitate artificiala, se datora radiatiilor solare.
Dupa prezentarea unei asemenea teze de doctorat, Stefania Maracineau primeste un post de cercetatoare in laboratorul savantei Marie Curie, iar profesorul Deslandres ii daruieste un cadou ce o va ajuta sa isi aprofundeze studiile, respectiv cateva placi de aluminiu ce aveau o vechime de 300 de ani si apartineau acoperisului observatorului astronomic parizian. Acestea i-au fost de mare ajutor pentru a demonstra inca o data radioactivitatea artificiala, fiind prima fiziciana care a descoperit-o. Aprofunzand cercetarile asupra radioactivitatii, este creatoare unor teorii ce priveau influenta razelor de soare sau a apei de ploaie asupra radioactivitatii, insa acestea nu au fost acceptate de toti oamenii de stiinta, existand opinii pro si contra, cele contra determinand izolarea savantei din laboratorul lui Marie Curie.
In anul 1925 Stefania Maracineanu se intoarce in tara, insa pentru scurt timp, deoarece este numita asistenta profesorului Cristache Musceleanu, la Universitatea din Bucuresti si infiinteaza, cu ajutorul profesorului Dimitrie Bungentianu, primul Laborator de Radioactivitate din Romania. Continua sa lucreze pentru laboratorul lui Marie Curie pana in anul 1930, colaborand cu celebrul astronom Frances Deslandes, iar in 1930 se intoarce in tara. De asemenea, in perioada cuprinsa intre anii 1919-1930 a publicat numeroase articole stiintifice in reviste de specialitate renumite.
Intoarsa in tara, Stefania Maracineanu isi indreapta atentia catre producerea ploii artificiale prin intermediul radioactivitatii si merge in Algeria pentru a experimenta intr-o regiune desertica. Din pacate, aceste experimente nu sunt incununate de succes, insa nu se lasa batuta si isi continua cercetarile in tara, considerand ca exista o legatura intre precipitatii si cutremure. In vara secetoasa a anului 1931, sprijinita de profesorii Dimitrie Bungentianu si Vasile Karpen si din avionul pilotat de Constantin “Bazu”Cantacuzino, o legenda a aviatiei romane, lanseaza saruri minerale in norii josi in Baragan, experimentul fiind un real succes.
Stefania Maracineanu devine prima fiziciana care a produs ploaia artificiala, fiind solicitata atat in tara, cat si in strainatate, insa, desi a avut succes in repetate randuri, nu s-a descoperit o “reteta” sigura care sa produca ploaia artificiala, deoarece modului neomogen in care sunt formati norii, existand straturi calde care urmeaza straturile reci fac imposibil ca de fiecare data sa se realizeze cu succes. Cu toate acestea, descoperirile ei sunt remarcabile.
In anul 1935 Stefania Maracineanu va fi victima unei nedreptati, prin acordarea Premiul Nobel pentru Chimie sotilor Irene si Frederic Jolliot Curie pentru descoperirea radioactivitatii artificiale, cu toate ca savanta romanca este persoana care a adus primele descoperiri in acest domeniu. Desi acestia au explicat fizic si matematic fenomenul radioactivitatii, ceea ce ea nu realizase, era firesc sa ii fie mentionat meritul adus pentru aceasta descoperire. Ca justificare pentru aceasta nedreptate exista explicatia conform careia ea nu ar fi observat fenomenul in sine, ci altceva. Cert este faptul ca savanta noastra a anuntat aceasta descoperire cu 11 ani inainte de a savantilor francezi.
Desi nu a putut culege roadele muncii sale, deoarece nu s-a bucurat nici de premiile si de recunoasterea pe care le-ar fi meritat cu siguranta, Stefania Maracineanu a fost o fiziciana de exceptie, a carei valoare a fost apreciata de Marie Curie, in scrisoarea pe care a adresat-o Ministerului Roman al Stiintelor. A facut descoperiri importante si s-a remarcat in fizica in perioada in care putine femei aveau curajul sa imbratiseze o asemenea cariera, demostrand un mare devotament pentru stiinta. Asemeni savantei Marie Curie, expunerea la substantele radioactive pe durata experimentelor nu a fost benefica organismului, imbolnavindu-se de cancer. In anul 1944, in luna august se stinge din viata, la varsta de 62 de ani, ramanand in istoria noastra drept “femeia care a adus ploaia” si o importanta savanta.
