Primul ghetou evreiesc legal din lume avea sa se formeze in Venetia, numele acestuia lasandu-si pecetea asupra tuturor asezarile asemanatoare de pe glob. Umilinta la care evreii erau deja supusi de secole, desi aici lucrurile se prezentau mult mai bine ca in alte parti ale Europei, a atins punctul culminant in anul 1516, cand toti evreii din Venetia au fost obligati sa se mute intr-un ghetou, respectiv intr-un alt sector situat in cartierul Cannaregio. Aceasta situatie a fost perpetuata de discriminarea tot mai acerba a oamenilor, evreii locuind in acest ghetou timp de 250 de ani.
Si totusi, de mentionat este faptul ca, pana in prima jumatate a secolului al XVI-lea, evreii din Venetia, spre deosebire de cei din alte parti ale Europei, fusesera supusi unor umilinte nu foarte mari. Numai ca situatia s-a schimbat, odata cu tensiunile acumulate in Spania si Portugalia, tot mai multi evrei venind in Venetia. Desigur, si Biserica Catolica a jucat un rol important in alungarea evreilor, aceasta exercitand presiuni in randul catolicilor. Inevitabil, Guvernul venetial s-a vazut nevoit, la 19 martie 1516, sa puna in aplicare legea segregarii evreilor, care mai tarziu avea sa se transforme intr-o actiune legislativa umilitoare pentru evrei. Mai mult decat atat, izolarea acestei comunitati a dus, in cele din urma, la continuarea unor astfel de actiuni in intreaga Europa.
De pilda, ghetoul evreiesc din Venetia era legat de restul comunitatii prin doua poduri, sectorul Cannregio unde evreii s-au vazut nevoiti sa locuiasca fiind inconjurat din toate partile de canale. Plus, umilinta era dusa pana la extreme, evreii fiind obligati sa poarte un semn distinctiv care facea diferenta intre ei si crestini. Totodata, lor nu le era permis sa paraseasca ghetoul intre miezul noptii si zorii zilei, fiind obligati sa stea in cartierul Cannaregio chiar si in timpul sarbatorilor crestine. Inevitabil, tot mai multi evrei soseau in Venetia, pentru multi din ei, aici fiind poate singurul loc din aceasta parte a Europei unde putea supravietui.
Astfel, ghetoul evreiesc a trebuit extins intre anii 1541 si 1637, chiar daca si restrictiile deveneau tot mai multe. Umilinta acestei comunitati a luat sfarsit in anul 1797, cand Napoleon a cucerit Venetia si a distrus portile ghetoului evreiesc, in aceasta maniera, segregarea evreilor luand sfarsit. Chiar si asa, a mai fost nevoie de timp pentru ca evreii sa primeasca cetatenie venetiana, abia in anul 1818, acestora respectandu-li-se pana si drepturile si libertatile cetatenesti. E drept, pe de alta parte, ca si comunitatea devenea tot mai mica, localnicii nemaivazandu-i ca pe niste amenintari la religia ori viata lor.
Insa toate aceste eforturi de a le oferi evreilor ceea ce, in fond, meritau, fie ca vorbim de cele ale comunitatii propriu-zise, fie de cele ale altor oameni, profund ingrijorati de situatia evreilor, au fost zadarnice pentru ceea ce a urmat intre anii 1943-1945. In aceasta perioada, 200 000 de evrei au fost deportati din Venetia, dintre acestia supravietuind Holocaustului doar sapte. Destinul acestei comunitati din ghetoul evreiesc a stat de la bun inceput sub semnul fatidic al mortii. Din fericire, situatia s-a schimbat in ultimele decenii, chiar daca, aici, inca mai locuiesc evrei.
De fapt, ghetoul inca este centrul comunitatii evreiesti, aici fiind construite cinci sinagogi, una dintre cele mai vechi fiind Schola Tedesca, ce dateaza inca din anul 1528. Tot in ghetoul evreiesc se afla si o yeshiva, precum si un muzeu al culturii iudaice. In sfarsit, ghetoul evreiesc nu a fost singurul loc din Europa in care evreii au fost umiliti, insa, aici, in Venetia, evreii au fost pentru prima oara separati de restul localnicilor, printr-o lege. In prezent, turistii pot vizita acest loc in care istoria locuieste zidurile cladirilor, purtand turistii inapoi in timp, in vremurile zbuciumate ale celui mai urat popor din istoria omenirii.
