Henri Desire Landru, cunoscut ca fiind cel mai monstrous criminal al timpurilor moderne, a fost decapitat in zorii zilei de 25 februarie 1922, fiind condamnat la moarte pentru asasinarea cu sange rece a peste 300 de femei si un adolescent.
Henri Desire Landru a taiat corpurile in bucati si le-a ars in cuptorul vilei sale din Gambais. El a fost amantul a 283 de femei. Timp de cinci ani, cat a fost in mod sistematic seducator si asasin, la politie, la intervale regulate de timp, diferite rude ale victimelor semnalau, disparitia misterioasa a unei ,,logodnice”. Politia insa nu reusea sa gaseasca o pista si nici nu a avut ideea de a atribui aceste crime unui singur individ. Dezordinea provocata de razboi in viata oamenilor il favorizeaza si mai mult pe Landru sa comita crime. Multe dintre victime isi aveau sotii pe front, iar vaduvele erau chiar incantate de o cerere in casatorie din partea lui Landru.
In aprilie 1919, absolut din intamplare, domnisoara Lacoste, verisoara uneia din ,,logodnicele” disparute, il recunoaste pe Landru pe strada, il urmareste pana la locuinta sa si comunica adresa lui la politie, care il aresteaza. In drum spre inchisoare, Landru incearca sa se debaraseze de un carnetel cu insemnari, dar politistii il recupereaza. In el se descopera notate o serie de crime. Politia descopera ca Henri Desire Landru a locuit la Paris in 11 apartamente diferite si a avut cel putin 15 nume (uneori isi alegea numele ultimei sale victime).
Landru era fiul unui muncitor modest, care s-a sinucis intr-un acces de nebunie. A fost un copil studios si absolut normal, dar la maturitate a inceput sa manifeste tendinte criminale. De doua ori a facut puscarie pentru escrocherii usoare, fara importanta.
In 1914 lui Landru i-a venit ideea de seductie in serie, publicand in diverse ziare anunturi matrimoniale, oferte de vanzare de mobilier, intrand in legatura cu sute de femei, carora le facea curte, le seducea si escroca. Pentru acest lucru, el era foarte insistent si dibace, nu ezita chiar sa le ceara in casatorie, la a doua sau la a treia intalnire.
Din carnetelul sau intim s-a aflat ca Henri Desire Landru facea curte uneori la cate sapte femei in acelasi timp, prin corespondenta pasionala, pline de cuvinte de dragoste si de biletele gasite pachet in vila sa din Gambais.
Landru avea o sotie si patru fii, iar acestia nu banuiau absolut nimic din faptele lui.
Procesul lui Henri Desire Landru, care a avut loc la sfarsitul anului 1921, a fost spectacolul cel mai senzational al vremii, iar ,,lumea buna” s-a inghesuit sa asiste. Cand era interogat, el suradea cu modestie si raspundea: ,,Eu sunt un om de onoare, nu fac parte din cei care se lauda cu cuceririle lor”.
Intr-o zi el a declarat ca avea remuscari: ,,Trebuie sa va spun, am remuscari fiindca mi-am inselat sotia de 283 de ori”. Aceasta marturisire a fost primita cu hohote de ras in sala de audienta.
Procurorii, cu ajutorul carnetelului intim a lui Landru, au stabilit ca prima doamna pe care o cunoscuse acesta a fost vaduva Jeanne Cuchet. Dupa o curte-fulger, acesta i-a promis ca o ia de nevasta la vila lui din Gambais, in apropiere de Houdan. In dreptul numelui Cuchet, in carnetel procurorul a citit o nota: ,,Un bilet dus-intors pana la Houdan. Un bilet dus”. Din acea zi nimeni n-a mai auzit vorbindu-se de d-na Cuchet si nici de fiul ei de saptesprezece ani. Cand Landru a fost arestat, sotia lui si logodnica fiului sau purtau bijuteriile d-nei Cuchet. In carnetel erau notate excursiile fatale la Houdan, in care victimile dispareau; acestea erau de obicei vaduve, dar el a asasinat si o fata de nouasprezece ani.
In timpul arestarii lui Henri Desire Landru, o frumoasa femeie pe nume Fernande Segret, in varsta de douazeci si noua de ani, purta pe deget ,,verigheta mortii”, inelul de logodna pe care acesta il oferise celorlalte noua. Intelegand ca a scapat de soarta tragica a celorlalte ,,logodnice”, ea a lesinat in timpul procesului.
Proba cea mai importanta la proces au fost cele 256 fragmente de oase omenesti, provenite de la trei corpuri diferite, de la vila din Gambais. In cenusa s-au gasit nasturi, resturi de corset, imbracaminte etc. In dulap s-au gasit acizi pentru distrugerea tesuturilor.
Vecinii au declarat la proces ca adesea din cosul misterioasei vile iesea un fum inecacios. Psihiatrii insarcinati sa-l examineze pe Landru nu au fost in stare sa explice ciudata lui putere de seductie. El nu avea nimic, in afara de privirea stralucitoare si fascinanta ca a unui sarpe. Era un om de statura mijlocie, cu chelie, de 55 de ani si purta barba. Era numit si ,,batranul Barba Albastra” din Paris.
Pentru crimele sale, Henri Desire Landru a fost condamnat la pedeapsa capitala. Executia a avut loc in curtea inchisorii de la Versailles, in zorii zilei de 25 februarie 1922, de catre celebrul calau Anatole Deibler. In jurul ghilotinei, se aflau aproximativ o suta de persoane oficiale si ziaristi. Landru era in picioarele goale, purta o camasa alba, pantaloni din stofa de culoare inchisa, avea barba neagra taiata si a cerut sa fie ras: ,,Aceasta o sa le placa doamnelor”, a spus el. La locul executiei, langa ghilotina, a sosit o caruta mare trasa de cai. Din ea, ajutoarele calaului Deibler au scos doua cosuri de nuiele, cel mic asezat in fata ghilotinei, in locul unde avea sa cada capul, iar cel mare (ca un sicriu) in lungul ghilotinei, pentru corp.
Henri Desire Landru avea bratele legate la spate si era palid ca ceara, dar la vederea ghilotinei s-a facut livid. Temnicierii care il insoteau si impingeau l-au dus sub luneta (piesa din lemn, ca o semiluna, care tinea gatul exact sub lama). Cutitul a cazut, in mai putin de o secunda si capul taiat s-a rostogolit in cos. Ajutoarele calaului au luat trupul decapitat si l-au pus in cosul cel mare, cosul cel mic cu capul in el a fost aruncat in cosul cel mare si urcat in caruta. Usile furgonului s-au inchis, caii au plecat in galop, iar totul a durat doar douazeci si cinci de secunde.
