Împăratul roman Claudius a urcat pe tron aproape accidental în 41 D.Hr., ca urmare a asasinării lui Caligula. El își va petrece cea mai mare parte a domniei sale de 13 ani ferindu-se de multe conspirații menite să-l ucidă. Chiar dacă se glumea pe seama faptului că suferea de un handicap fizic, acesta s-a dovedit a fi un administrator capabil.

Claudius s-a luptat cu diverse afecțiuni fizice, inclusiv tremur al capului și mâinilor, șchiopătat și spume la gură. Istoricii au speculat că acesta ar fi suferit de paralizie cerebrală sau sindromul Tourette. Pentru familia lui, această stare reprezenta un semn de slăbiciune și o sursă de jenă. El s-a confruntat cu o umilire constantă la mâna nepotului său, împăratul roman Caligula. Caligula obișnuia să-și bată joc de infirmitățile unchiului său, iar când acesta adormea în timpul unor adunări, invitații erau încurajați să arunce cu măsline în el.

Aceste handicapuri fizice au făcut ca Claudius să fie trecut cu vederea de multe ori pentru poziții publice importante. Pe parcursul copilăriei și tinereții a fost ținut departe de ochii lumii iar rudele sale au făcut tot posibilul de a-l ține departe de linia succesiunii. Unchiul său, împăratul Tiberius, a respins în repetate rânduri cererile sale de a începe o carieră politică.

Toate aceste respingeri l-au făcut să renunțe la aspirațiile politice și să-și umple zilele cu băutură, jocuri de noroc și femei. Acest stil de viață avea să înceteze în 37 D.Hr., când nepotul său Caligula urca pe tron. Caligula era lipsit de experiență și vulnerabil, iar pentru ajutor a apelat la Claudius, numindu-l consilier.

Când nu era distras de băutură și jocuri de noroc, Claudius petrecea ore lungi cufundat în cărți și studii academice. Istoricul Titus Livius, impresionat de inteligența acestuia, l-a determinat să se apuce de scris. Claudius produce mai multe volume despre istoria Cartaginei, a etruscilor și a Republicii Romane. Chiar dacă toate lucrările sale s-au pierdut între timp, ele par să fi fost respectate, iar istoricul roman Tacit a folosit lucrările lui Claudius pentru scrierile sale personale.

În anul 41, împăratul Caligula, soția și copilul său sunt asasinați de către Garda Pretoriană. Povestea spune că în acel moment Claudius se afla în palatul imperial și auzind agitația, se duce să vadă ce se întâmplă. În loc să-l omoare și pe el, pretorienii îl salută ca noul împărat al Romei.

Handicapurile lui Claudius au creat pretorienilor impresia că acesta avea să fie ușor de manipulat odată ajuns la putere. Dar noul împărat s-a dovedit mai deștept decât toți ar fi crezut. El a reușit să evite o confruntare cu Senatul asigurându-și loialitatea Gărzii Pretoriene, pe care a cumpărat-o pe mulți bani.

Odată ajuns pe tron, maladiile sale începuseră să nu-i mai facă așa mari probleme, acesta afirmând mai târziu că a pretins a avea handicap doar pentru a se proteja.

Venirea sa la putere s-a confruntat cu o opoziție înverșunată din partea senatorilor romani, aceștia considerându-l slab și un reclamant ilegitim la tron. Pentru a-și afirma poziția de lider, a lansat o campanie de cucerire a Britaniei. Romanii au avut succes și la întoarcerea la Roma, Claudius a fost primit ca un erou. În onoarea reușitei sale a fost ridicat un arc de triumf pe Via Flaminia.

Împăratul era un împătimit al jocurilor romane, el organizând și participând la curse cu carul și lupte între gladiatori. Atât de mare era plăcerea sa, încât se spune că obișnuia să stea lipit de scaun cu orele ca nu cumva să piardă o clipă din vărsarea de sânge. De multe ori se alătura publicului în numărarea cu voce tare a monedelor plătite câștigătorilor.

Până să ajungă să se căsătorească cu Agrippina, Claudius mai fusese căsătorit de 3 ori și mai avusese încă alte două încercări de căsătorie eșuate. Prima logodnă fusese anulată, a doua mireasă moare în ziua nunții, de prima soție divorțează din cauza suspiciunilor de adulter, de cea de-a doua divorțează din motive politice. Pe cea de-a treia soție, Messalina, o execută pentru adulter și posibilă încercare de asasinat. Chiar dacă jură să nu se mai căsătorească, la un an de la moartea Messalinei, se căsătorește cu nepoata sa, Agrippina.

Dar Agrippina s-a dovedit a fi mai perfidă decât Messalina, aceasta manipulându-l pe Claudius în adopţia fiului ei, Nero și orchestrând succesiunea acestuia la tron. Pentru prima dată în istoria Romei, soția împăratului avea la fel de multă putere ca și acesta și nu se sfia să o arate public. Pentru prima dată, pe o monedă apărea atât fața împăratului, cât și cea a soției sale.

Agrippina s-a folosit de Claudius suficient de mult timp cât să-și consolideze influența și cât să-i asigure succesiunea lui Nero, după care aceasta l-a omorât.

Chiar dacă toți cronicarii antici sunt de părere că Agrippina l-a omorât servindu-i o ciupercă otrăvitoare, detaliile nu se cunosc, existând mai multe variante despre cum a decurs asasinatul.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ