Poate una dintre cele mai impresionante constructii ale omenirii, datorita asezarii si privelistilor nemaipomenite, este Inchisoarea Chateau d’If, care initial a fost o fortareata. Legendele si teroarea care s-au strans in jurul acestui loc sunt, fara indoiala, la fel de atragatoare pentru turisti cat este si constructia propriu-zisa. Chateau d’If se afla pe o insulita din Golful Marsilia. La inceput, a fost construit pentru a servi scopului militar, iar popularitatea de care se bucura, chiar si astazi, a venit mult mai tarziu, mai cu seama, odata cu transformarea in inchisoare. De pilda, aici, erau incarcerati multi dintre detinutii politici ai acelor vremuri, insa doar unul este cunoscut lumii intregi.
Interesant este ca acest prizonier vestit nu a comis absolut nicio infractiune. Este, desigur, vorba despre Contele de Montecristo, un personaj de fictiune, controversat, dar si fascinant pentru oamenii din intreaga lume. Castelul a fost construit ca parte a fortificatiilor de aparare a Marsiliei, la ordinul lui Francisc, dar nu a fost, de fapt, niciodata pus la incercare asa cum ar fi trebuit, pentru a i se testa rezistenta structurii si nu numai. Istoricii sunt de parere ca acesta a fost un noroc gandit inainte, si nicidecum o scapare neintentionata— poate ca vestita inchisoarea Chateau d’If nu ar fi fost printre cele rezistente constructii ridicate in acele timpuri, caci tocmai, atunci cand Vauban, binecunoscutul inginer militar, l-a examinat la inceputul secolului al XVIII-lea, a gasit castelul oarecum neglijent construit, sa nu mai spunem ca era lipsit de orice valoare.
Chiar si asa, trebuie sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului: Chateau d’If este, prin asezarea sa, definitia spectaculozitatii in arhitectura. In sfarsit, la acea vreme, castelul ajunsese sa joace mai degraba rolul unei inchisori, decat a unui castel, poate si datorita pozitiei sale. Doar in secolul trecut, mii si mii de prizonieri fusesera trimisi aici in timpul persecutiei hunghenotilor, care erau protestantii francezi. Mai apoi, a devenit centru de detentie pentru opozantii politici, indeosebi dupa revolta Comunei din Paris, ce esuase intr-un mod nesperat, din anul 1871.
Dincolo de aceste detalii, trebuie sa mentionam ca nu exista niciun document care sa dovedeasca ori cel putin sa mentioneze faptul ca vreun detinut al castelului ar fi evadat. Poate si de aceea, personajul Edmond Dantes, din romanul Contele de Montecristo, scris in anul 1844 de Alexandre Dumas, vine sa ne demonstreze contrariul, acesta fiind singurul om care e evadat vreodata din aceasta inchisoare. E drept ca evadarea sa a fost marginita de colturile paginilor literaturii, insa chiar si asa, mirajul ramane invaluit in jurul Inchisorii Chateau d’If.
Ba chiar, s-au scris si s-au spus intr-atat de multe, incat, atunci cand vine vorba despre vreo posibila evadare a vreunui anume detinut, se mentioneaza din start ca aventurile lui Dantes erau inventate, chiar daca autorul a inclus in naratiune un personaj real. Asadar, evadarea nu se bazeaza pe niciun fapt real. In schimb, personajul real era abatele, Faria, pionierul studiului hipnotismului, in Franta. Acesta a fost incarcerat aici, fiind tinut prizonier multi ani pe insula, incepand cu anul 1797.
Si desi constructia ce era neglijent construita s-a dovedita a fi, pe de alta parte, eficienta in incarcerarea denutilor, insa, dupa anul 1890, inchisoarea a fost desfiintata, iar castelul s-a transformat intr-un muzeu. Pe atunci, era deschis vizitatorilor sositi de la Marsilia cu barca. Multi dintre acesti vizitatori erau intr-un fel indemnati de intamplarile din romanul lui Dumas, cu atat mai mult cat si in castel era amenajata o celula cu tot cu gaura prin care, dupa cum se presupune in roman, un om a reusit sa evadeze. Si poate ca si cei 100.000 de turisti care viziteaza Inchisoarea Chateau d’If in prezent vin tocmai datorita intamplarilor din romanul lui Dumas, chiar daca aceasta constructie este de-a dreptul impresionanta, meritand sa fie vizitata doar pentru aceasta calitate.
