Isaac Asimov, scriitorul de science-fiction căruia îi era frică de zbor

Isaac Asimov este unul dintre cei mai mari scriitori de ficțiune pe care i-a văzut lumea. Chiar și în aceste condiții viața sa personală este foarte interesantă iar multe lucruri referitoare la ea sunt puțin cunoscute.

De exemplu el și-a ales ziua de naștere ca fiind 2 ianuarie dar în realitate nimeni, nici măcar familia lui nu știa cu exactitate. El se născuse undeva în 4 octombrie 1919 și 2 ianuarie 1920 în Rusia dar nu există nici un document care să prezinte cu exactitate data sa de naștere.

În cele ce urmează vă prezentăm câteva lucruri interesante din viața mare autor, care de-a lungul carierei sale a scris sau editat peste 500 de cărți și peste 90.000 de scrisori.

Asimiv a fost un claustrofil, ceea ce înseamnă că manifesta o dorință anormală de a sta în spații mici, închise. El a și scris despre dorința sa din copilărie de a deține și a se închide într-un stand de reviste din stațiile de metrou ale New York-ului, unde putea citi în timp ce asculta zgomotul produs de trenurile aflate în trecere. În general el a preferat să scrie în camere mici și fără ferestre.

Chiar dacă la o primă vedere pare ceva mai greu de înțeles faptul că suferea de o sensivitate ce îi afecta pielea ori de câte ori ieșea la soare (chiar și 10 minute îi puteau arde pielea) face ca dorința sa pentru spații închise să fie cât se poate de logică, nefiind o preferință ci o necesitate.

În pofida faptului că multe dintre cărțile sale prezintă zboruri spațiale el a zburat cu avionul doar de 2 ori în toată viața sa. Ura atât de mult să zboare încât a lăsat această ură să limiteze locurile pe care le putea vizita. El a preferat să vadă lumea circulând cu mașina sau cu vasele de croazieră iar singurele dăți când a zburat au avut legătură serviciul militar, astfel ele fiind obligatorii.

Cât a fost la școală a avut rezultate academice excepționale. Atât de bune erau încât era ținta perfectă a bătăușilor. Dar inteligent cum era a venit cu o soluție genială. El l-a ajutat pe cel mai mare și cel prost copil, făcându-i teme iar acel copil la rândul lui l-a apărat de ceilalți.

În 1974, membrul trupei The Beates, Paul McCartney, l-a abordat pe Asimov cu o ideea pentru un film. Ideea de bază a lui McCartney era despre o trupă care descoperă că îi este uzurpat locul de un grup de extratereștri. Lui Asimov i s-a părut atât de interesantă ideea încât a și scris un scenariu. Povestea sa, numită „Five and Five and One”, prezenta niște ființe energetice de tip parazitic care se prăbușiseră pe Pământ și au fost nevoite să-și caute gazde potrivite pentru a putea să supraviețuiască. Aceste ființe au încept mai întâi cu șopârle, apoi cu bovine ca în cele din urmă să se decidă că oamenii erau cea mai bună alegere.

Cu toate acestea povestea a reprezentat atât începutul cât și sfârșitul colaborării. McCartney a respins ideea, la vremea respectivă existând zvonuri cum că ar fi fost dezamăgit de faptul că Asimov nu folosise nici unul dintre dialogurile scrise de el. La rândul său, Asimov era de părere că McCartney nu era în stare să recunoască un lucru bine făcut așa că a trecut peste.

Asimov a fost un ateu și un umanist. El era foarte ofensat de ideea că oamenii fără religie erau incapabili de o moralitate de bază. El a fost o persoană profund morală și extrem de mândră de rolul său în calitate de președinte de onoare al Asocieției Americane Umaniste, acolo unde a fost urmat de bunul său prieten Kurt Vonnegut Jr.

De asemenea, acesta a fost și bun prieten cu un alt ateu proeminent, Gene Roddenberry. Cei doi s-au întâlnit în timpul unei convenții în Cleaveland în 1965 atunci când Roddenberry a trebuit să-l facă să tacă în timpul unei vizualizări a episodului pilot al serialului Star Trek. Chiar dacă Asimov nu-și amintea de incidentul respectiv, atunci când Roddenberry l-a întrebat despre acea seară, în timpul unui interviu, el a recunoscut că poate să fie adevărat deoarece obișnuiește să vorbească fără oprire.

Asimov a murit în 1992, din cauza unor complicații ale HIV, boală pe care o contractase în urma unei transfuzii. În timpul vieții sale, el a scris în mod constant reușind să scoată până la 10 cărți pe an. El i-a declarat lui Bill Moyers că a scris din hedonism pur, pentru același motiv pentru care Bing Crosby sau Bob Hope au jucat atât de mult golf.

Ideile sale au ajutat la creare unor seriale ce au intrat în istorie precum Star Trek: The Next Generation și Doctor Who și a filmului I, Robot. El a avut multe de spus și despre viața contemporană, crezând cu tărie că suprapopularea este una dintre cele mai mari provocări ale omenirii, că homosexualitatea este un drept moral și să supraviețuirea speciei umane depinde de egalitatea drepturilor femeilor.