Johannes Kepler a fost un celebru matematician și astronom german care a descoperit mișcările ovoidale ale planetelor în jurul Soarelui. Primul astronom care a indicat legile fundamentale ale mișcării planetelor, Kepler este deasemenea cunoscut și pentru lucrările sale în geometrie, optică și folosofie. Pentru că este o figură proeminentă a astronomiei, multe elemente astrale au fost numite după el între care Craterul lui Kepler de pe Marte și Craterul Kepler de pe Lună.

Pe lângă astronomie, Kepler s-a concentrat pe geometrie și matematică, studiind diferite aspecte ale progresiei geometrice. Ca amuzament a studiat și astrologia, publicând câteva lucrări între care „De fundamentis Astrologiae” și „Dissertatio cum Nuncio Siderio”. El a lucrat pentru un nobil danez și chiar a servit drept consilier al Împăratului Rudolf al II-lea.

Johannes Kepler s-a născut pe 27 decembrie 1571 în Weil, Germania. El a fost fiul lui Heinrich și Katharina Guldenmann Kepler. Chiar dacă a fost un membru al credinței protestante, tatăl său a ajutat la împiedicarea unei revolte protestante în Țările de Jos.

Kepler a fost un copil bolnăvicios dar foarte bun la învățătură. La 13 ani el a intrat la o școală religioasă din Adelberg, Germania. După absolvirea Universității din Tubingen în 1591, el a devenit interesat de astronomie, în mod special de teoriile lui Nicolaus Copernic care susțineau că Pământul se învârte în cerc în jurul Soarelui.

Universitatea din Tubingen l-a recomandat pe Kepler pentru postul de „matematician al provinciei” în Graz, Austria. El a ajuns acolo în 1594 unde a început compoziția unui almanah în care erau prezise evenimentele majore ale anului ce urma. Primul său almanah a fost un success răsunător. Adeverirea a două preziceri, invazia turcilor și o iarnă grea, i-au stabilit reputația.

În 1597 s-a căsătorit cu Barbara Kepler Muehleck iar din cei 5 copii doar un băiat și o fată au ajuns la maturitate.

Kepler i-a solicitat un loc de muncă astrologului Tycho Brahe dorind să-i fie asistent și Împăratului Rudolf al II-lea dorind să fie matematicianul curții. El și-a primit pozițiile în 1600. Anul următor, când Brahe a murit, Kepler a fost numit pentru a-l înlocui. Primul lucru pe care a trebuit să-l facă a fost acela de a pregăti colecția de studii în astronomie a lui Brahe pentru a fi publicată. Colecția a fost publicată între anii 1601 și 1602.

Deasemenea, Kepler a rămas responsabil pentru înregistrările lui Brahe. Aceste teorii ale lui Brahe l-au forțat să facă o presupunere care a condus la o nouă teorie despre orbitele tuturor planetelor. O diferență între datele lui Brahe și teoria sa putea fi explicată numai dacă orbita lui Marte nu era circulară ci eliptică. Acest lucru însemna că orbitele tuturor planetelor erau eliptice (prima lege a lui Kepler). Acestă teorie a ajutat la demonstratrea altei teorii ale sale. Cunoscută ca a doua lege a lui Kepler, aceasta lege spune că raza vectoare (linia ce unește planeta de stea) mătură arii egale în interval de timp egale.

Citește și:  Imagini incredibile ale aurorei boreale

Kepler a publicat aceste legi în 1609 în lucrarea „Astronomia Nova”. Cele două legi au fost clar precizate în această carte. Chiar și așa, astronomul italian Galileo Galilei nu a reușit să utilizeze legile în lucrările sale personale deși acestea l-ar fi ajutat să apere ideile lui Copernic.

În 1611, Rudolf al II-lea a renunțat la tron iar Kepler a fost nevoit să-și caute o nouă slujbă. El a reușit să obțină un post de matematician în orașul Linz din Austria. Până să se mute acolo în 1612, soția și fiul său Friedrich mor. Cei 14 ani petrecuți în Linz au fost marcați de o a doua căsătorie cu Susan Reuttinger precum și de eforturile repetate de a-și salva mama de acuzații de vrăjitorie.

Kepler a publicat și două lucrări importante cât a locuit în Linz. În lucrarea „Harmonice mundi”, publicată în 1618, și-a lansat cea de-a treia lege. Aceasta preciza că distanța media a unei planete față de Soare, ridicată la puterea a treia și împărțită la pătratul timpului necesar pentru ca planeta să-și finalizeze orbita, este aceeași pentru toate planetele.

Kepler credea că natura urma relații numerice deoarece Dumnezeu o crease în funcție de „greutate, măsură și număr”. El a folosit aceeași idee și pentru descrierea geometriei (studiul punctelor, liniilor, unghiurilor și suprafețelor). O a două lucrare numită „Epitome astronomiae Copernicanae” publicată în undeva între anii 1618-1621, a propus o o explicație fizică pentru mișcările planetelor, prin existența unui „brat magnetic” ce se extinde de la Soare.

În ultimii trei ani ai vieții, Kepler a rătăcit prin Europa. El se afla în orașul Ulm din Germania în 1628, atunci când lucrarea sa „Tabulae Rudolphinae” era publicată. Aceasta nu numai că adăuga la pozițiile stelelor cuprinse în lucrările lui Brahe a peste 200 de alte stele dar oferea și tabele planetare care aveau să devină standardul în secolul următor.

Kepler a murit pe 15 noiembrie 1630. El a devenit un simbol unic al schimbării de la vechiul la noul spirit al științei.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.