Lev Troţki a fost o figură importantă în revoluţia de extremă stângă şi începuturile comunismului, în asigurarea puterii partidului bolşevic, putând fi surclasat doar de Lenin. Troţki a fost fără dubii unul dintre cele mai sclipitoare caractere apărute în urma Revoluţiei din 1917. Dacă ar fi fost ca acesta să câştige lupta pentru succesiune, probabil că Uniunea Sovietică ar fi arătat diferit, mai ales în privinţa politicii externe, a politicii culturale şi a gradului de represiune, a terorii cauzate propriului popor.
Începuturile, educaţia şi cariera revoluţionară a lui Lev Troţki
Troţki s-a născut în 1879 sub numele Leib Bronstein în Ucraina, într-o familie de prosperi fermieri evrei. Tatăl său era fermier de origine evreiască, iar mama sa făcea parte din clasa de mijloc. La vârsta de 8 ani este trimis la şcoală în Odessa la familia nepotului mamei.
La 17 ani se mută din Odessa în Nicolaiev pentru ultimul an de studii, ocazie cu care face cunoştinţă cu marxismul. În urma activităţilor revoluţionare este arestat şi trimis în Siberia. După doi ani de închisoare decide să evadeze. Odată ieşit, primeşte un paşaport în alb, pe care scrie pentru prima dată numele Lev Troţki (Troţki fiind numele unui gardian din închisoare).
Ajuns la Londra, face cunoştinţă cu Vladimir Lenin, alături de care colaborează la ziarul social-democrat “Iskra”. În timpul celui de-al doilea congres al Partidului Socialist-Democrat din 1903, Troţki se alătură mensevicilor, ce abordau democratic socialismul, împotriva lui Lenin şi a bolşevicilor.
În 1905 se întoarce în Rusia, unde ajută la planificarea revoluţiei. Chiar dacă revoluţia nu are loc în acel an, o va numi mai târziu un preambul pentru cea din anul 1917. După încercarea eşuată de înlăturare a ţarului, Troţki este din nou arestat şi trimis în exil în Siberia, de unde evadează în 1907.
Următorii zece ani îi petrece în exil, prima dată stabilindu-se în Viena. La începuturile Primului Război Mondial, se alătură majorităţii Partidului Socialist-Democrat care condamna războiul. Se mută în Elveţia, apoi în Franţa, dar ideile sale anti-război fac ca acesta să fie expulzat.
Mâna dreaptă a lui Lenin în Revoluţie
În perioada dinaintea răsturnării conducerii ţariste din 1917, se întoarce în Rusia şi îşi asumă conducerea menşevicilor. În urma revoltelor din iulie, Troţki este arestat de guvernul liberal. Din închisoare intră oficial în partidul bolşevic şi devine mâna dreaptă a lui Lenin în conducerea noului Guvern Sovietic. A avut o contribuţie majoră în formarea Armatei Roşii, care a dus la salvarea revoluţiei şi a războiului civil ce a urmat.
Lev Troţki, urmaşul dorit de Lenin
În timp ce puterea partidului se întărea, sănătatea lui Lenin se şubrezea, iar după atacul cerebral din 1922 apare problema succesiunii. Din moment ce Lenin îl voia ca succesor, Troţki se consideră urmaşul lui legitim.
Pe parcursul celor doi ani în care Lenin a fost bolnav însă, Stalin l-a izolat pe Troţki. Troţki este sfătuit de Lenin să ia atitudine înainte ca Stalin să-şi facă prea mulţi aliaţi, dar consideră că momentul nu este oportun şi nu reacţionează. După moartea lui Lenin, văzând puterea pe care o are Stalin, Troţki începe o luptă împotriva lui, criticând drumul pe care se duce Rusia. Este prea târziu şi pierde. Argumentul oficial oferit de Stalin pentru a câştiga a fost cel că el îşi dorea să stabilizeze Rusia, în timp ce Troţki visa la o “revoluţie permanentă”. Conducerea începe denunţarea oficială a ideilor şi acţiunilor lui Troţki, urmată de o campanie antisemită.
Ulterior este forţat afară din guvern împreună cu aliaţii săi, fiind toţi trimişi în exil în cele mai îndepărtate colţuri ale Uniunii Sovietice.
Exilul şi asasinarea revoluţionarului Troţki
În urma exilului, Lev şi soţia sa ajung prima dată în Turcia, unde stau patru ani, timp în care îşi termină autobiografia şi istoria sa despre Revoluţia Rusă. În 1933 îi este oferit azil politic în Franţa, dar după doi ani i se aduce la cunoştinţă că trebuie să părăseasca ţara deoarece nu mai este binevenit. Ajunge în Norvegia unde stă doi ani. Aici scrie lucrarea “Revoluţia trădată” ce denunţă tirania lui Stalin. În 1936 guvernul mexican îi oferă protecţie şi refugiu în Coyoacan, iar temporar sunt găzduiţi de pictorii Diego Rivera şi Frida Kahlo.
În urma criticilor aduse lui Stalin are loc un proces cu probe false prin care Troţki este găsit trădător şi condamnat la moarte. În 1940 un grup de bărbaţi înarmaţi îi atacă locuinţa, dar reuşeşte să scape. După aproximativ trei luni de la incident, Ramon Mercader, un comunist spaniol ce îi câştigase încrederea, îl loveşte în cap cu un piolet; lovitura nu îl omoară imediat. Troţki mai trăieşte câteva zile în spital, murind în urma traumelor suferite. Ruşii resping orice implicare în asasinat, iar Mercader este condamnat de un tribunal mexican la 20 de ani de închisoare.
