Magazinul de sticlărie este o clădire despre care informaţiile sunt lacunare. Din păcate, această construcţie reprezentativă pentru secessionul orădean nu are un arhitect şi nici un constructor cunoscuţi, aceştia fiind îndeajuns de discreţi pentru a nu-şi lăsa semnătura nicăieri. Ce se ştie, şi aici cu mici îndoieli, este că magazinul a apărut în peisajul urbanistic local undeva între anii 1906 şi 1910. De asemenea, se ştie cu certitudine că el aparţinut firmei Deutsch K. I., cea care a cumpărat în anul 1906 Fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră.
Faţada de pe strada Alecsandri, nr. 2, vizavi de faţada Casei Roth, păstrată aproape intactă şi după reconstrucţia întregii clădiri în anul 1970 , este, după părerea noastră, un reuşit exemplu al exploziei decoraţionale şi exuberanţei stilului secession. Împărţită în trei axe principale, faţada puternic vitrată este acoperită în întregime cu un relief floral inspirat din broderia tradiţională.
Cele trei travee, cea centrală terminată într-un timpan trilobat şi marcat central de o fereastră în formă de inimă, şi cele laterale, terminate în semicerc, se înscriu în curbiliniul caracteristic secessionului. Înaltul fronton al faţadei este încheiat superior în atice false.
În timpul vizitelor, se poate observa cum lumină naturală inundează spațiile interioare, jucându-se cu texturile și culorile sticlei expuse odinioară aici. Clădirea a servit nu doar ca spațiu comercial, ci și ca un punct de întâlnire cultural pentru elitele locale, reflectând bogăția și diversitatea vieții urbane din Oradea acelor timpuri.
Curiozitățile legate de Magazinul de sticlărie includ legendele urbane despre evenimentele și personalitățile care au frecventat acest loc, precum și despre „comorile” ascunse care ar putea încă să fie descoperite în subsolurile sau în nișele mai puțin explorate ale clădirii.
