Mănăstirea Cârlomăneşti se află în apropierea localităţii cu acelaşi nume din judeţul Galaţi, la 40 de kilometri de Tecuci, fiind situată într-o zonă cu vechi tradiţii monahale.
Prima atestare documentară a unei aşezări sihăstreşti în regiunea Cârlomăneşti – Cerţeşti – Căuieşti datează din secolul al XV-lea, mai exact din anul 1445, de pe vremea domnitorului Ştefan, fiul lui Alexandru cel Bun.
La finalul secolului al XVII-lea, este menţionată o sihăstrie avându-l ca stareţ pe „popa Jora”, iar în anul 1809 mănăstirea de aici era metoc al Episcopiei Romanului. În 1821, biserica şi mănăstirea au fost distruse de eterişti şi turci, iar majoritatea călugărilor au plecat.
Cei câţiva monahi rămaşi au mutat locul mănăstirii cu 1 kilometru, construind o biserică de cărămidă care mai există şi astăzi. După anul 1864, acest lăcaş de cult a deservit credincioşii din localităţile Cârlomăneşti şi Cerţeşti.
În 1957, biserica a fost avariată în urma unui trăsnet, fiind ulterior părăsită. Patruzeci de ani mai târziu, se decide reînfiinţarea mănăstirii.
Vechea biserică are o arhitectură simplă, în stil moldovenesc. În vecinătatea ei, a fost ridicat şi un corp de chilii, ce se termină spre răsărit cu un paraclis, având aspectul exterior al unei biserici moldoveneşti, cu planul treflat, turla pe naos şi ferestrele semicirculare.
Mănăstirea Cârlomăneşti are hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni şi Sfântul Ierarh Nicolae”.
În apropierea mănăstirii se găsește o veche pădure de stejari, despre care legenda locală spune că a fost locul de meditație al primilor călugări care s-au stabilit în zonă. Această pădure adaugă un plus de misticism și atracție pentru cei care vizitează mănăstirea, oferind un spațiu perfect pentru reflecție și calm.
Activitățile monahale de la Mănăstirea Cârlomănești nu se limitează doar la rugăciune și meditație. Comunitatea organizează frecvent ateliere de iconografie, cursuri de teologie și programe de ajutorare a celor nevoiași, consolidând astfel rolul mănăstirii ca centru de spiritualitate activ și implicat în viața comunității.
