Ridicata pe o stanca uriasa de granit, Manastirea Mont-Saint-Michel se inalta, in fata coastelor Normandiei, din Oceanul Atlantic, precum o speranta a credintei in mijlocul apelor involburate. Minunea, cum a fost numita splendida manastire, poate fi zarita de la mare distanta, pentru multi reprezentand idealul credintei, ce rasare abrupt, intr-un peisaj plat. Cu un kilometri de la un capat la altul si cu o inaltime de 160 metri, lacasul sfant a fost construit din piatra. La prima vedere, de undeva, de la o distanta nu tocmai rezonabila, Mont-Saint-Michel pare ca se ridica pe o patura de ceata, ce o poarta deasupra Atlanticului linistit.
In tot acest timp, imaginea este preluata de o alta, mult mai suprarealista: manastirea incepe sa pluteasca deasupra apelor, iar in jur, apele Atlanticului dispar sub valul cetii. La frontiera dintre Bretania si Normandia, „miracolul Occidentului” este vizitat de peste un milion de oameni, care vin aici sa admire manastirea si, in acelasi timp, uluitorul castel, fara putinta de tagada, una dintre cele mai frumoase constructii din lume.
Si, cum o astfel de structura nu putea fi construita dupa planurile din mintea omului, Manastirea Mont-Saint-Michel din Franta este rodul unei viziuni, nascuta in noaptea anului 708. Potrivit unui manuscris al secolului al X-lea, in visul episcopului Aubert din Avranches i s-a aratat Arhanghelul Mihail, acesta spunandu-i ca trebuie sa construiasca o capela pe cel mai inalt loc de pe muntele Tombe, situat in apropiere.
Astfel, din aceasta viziune, episcopul Aubert de Avranches avea sa cladeasca un loc unic si deopotriva fascinant de la inceputul omenirii, asa cum il stim noi, incoace. Nu a durat decat cativa ani pana cand Manastirea Mont-Saint-Michel sa devina unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Evul Mediu, oamenii venind aici pentru ca auzisera ca lacasul sfant s-a nascut din pantecele unei viziuni. De pilda, in anul 966, ducele normand Richard I avea sa trimita in acest loc treizeci de calugari benedictini pentru ca acestia sa inceapa construirea unei noi manastiri.
Sarcina pe care ducele normand Richard I le-o incredintase era extrem de dificila, daca nu cumva imposibila pentru unii, deoarece imensul bloc de granit parea impenetrabil. Mai exact, acest bloc de granit parea o piramida, pe care, de altfel, nu se putea ridica nicio structura. In cele din urma, muncitorii si calugarii benedictini au construit o platforma, pe post de fundatie, deasupra stancilor, in vederea obtinerii unei suprafete de 100 de metri, asa cum planurile cereau pentru ridicarea manastirii.
Construindu-se aceasta platforma speciala, s-a format si o pivnita imensa, care mai tarziu avea sa fie folosita drept loc de adapost pentru miile de pelerini ce veneai aici. Din fericire, acest plan sau mai degraba artificiu s-a dovedit a fi unul fericit, in cele din urma, manastirea benedictina fiind ridicata si sfintita. In acelasi timp, abatia primea si numeroase donatii, precum si terenuri pe care calugarii le exploatau mai apoi, fapte care, intr-un final, au facut ca manastirea sa devina foarte bogata.
Mai mult decat atat, calugarii de aici, ca si altii din acelasi Ordin, erau cunoscuti pentru capacitatile lor intelectuale, dar si pentru faptul ca pretuiau munca. A existat o perioada de maxima inflorire intre anii 1154 si 1186, cand abatele Robert de Torigni a gasit fondurile necesare cat sa cumpere foarte multe carti si manuscrise, biblioteca manastirii devenind in scurt timp neincapatoare. Tocmai de aceea Mont-Saint-Michel a fost numita pe buna dreptate „orasul cartilor”.
Tot in Evul Mediu, si anume in vremurile de prosperitate, avea sa fie construita si celebra Strada Mare, La Grande Rue, singura ruta existenta pe munte. Imaginea comerciantilor de pe acest drum este prezenta si in zilele noastre; daca acum cateva secole, comerciantii vindeau anumite marfuri calugarilor, in prezent, acestia le vand turistilor obiecte de artizanat si alte suveniruri. Manastirea Mont-Saint-Michel a fost ridicata in stil romanic, in secolul al XI-lea, fiind deci una dintre cele mai vechi structuri din Normandia. De fapt, lucrarile de constructie la superba abatie au fost finalizate in anul 1229, de-a lungul acestor ani, adaugandu-se diferite alte structuri si aripi, din cauza mai multor motive, unul dintre acestea fiind legat de un incendiu. Cel care a fost ales, in fine, pentru a proiecta planurile manastirii a fost arhitectul italian William de Volpiano, cel care, de altminteri, a construit si Abatia din Fecamp, in Normandia.
Arhitectul s-a vazut nevoit sa construiasca foarte multe cripte si capele sub pamant pentru a compensa greutatea mare. Aceasta decizie a fost luata, in fapt, pentru a se crea o baza pentru structura pe care astazi o putem admira fara nesat. Si totusi, nu incape nicio indoiala: biserica are o forma si o structura cu totul si cu totul neobisnuita. Potrivit traditiei normande, doar nava centrala este boltita, ceea ce, de altfel, se poate vedea la alte multe constructii normande. In prezent, ruinele manastirii propriu-zise, construite tot atunci, zace la poalele bisericii, lasand impresia ca cere compasiune de la structura care a reusit sa supravietuiasca.
Acest lacas sfant este cu atat mai important cu cat vizitatorii isi pot contura o imagine proprie referitoare la felul in care calugarii din acele vremuri traiau aici. Spre exemplu, insa se mai pot vedea dormitorul si reflectoriul, adica sala de mese. Din nefericire, in anul 1204, o parte importanta a manastirii a fost distrusa in urma unui incendiu, provocat de un razboi. Numai ca, la fel cum se intamplase si pana la acest fatidic moment, manastirea Mont-Saint-Michel a primit o donatie mare din partea regelui francez Filip al II-lea August.
Aceasta suma de bani a fost de ajuns cat pentru a acoperi cheltuielile necesare reconstructiei. Plus, asa cum era si normal, acea aripa a manastirii a fost construita in stil gotic, lucrarile fiind finalizate in anul 1228. Tot raul spre bine, au spus la acea vreme calugarii, deoarece, dupa aceste reparatii, manastirea a devenit mult mai frumoasa si mai unica. Aceasta a fost si perioada in care abatia primeste un titlu binemeritat, si anume La Merveille, adica Minunea.
Si nu ar trebui sa ne mire deloc aceasta denumire, caci, daca privim pret de cel putin o secunda Manastirea Mont-Saint-Michel impresia noastra va fi ca zidurile flancate de contraforturi sunt locuite de Dumnezeu, care a protejat, asa cum a trebuit, acest minunat lacas sfant. Sala Cavalerilor, holul de trecere in care lumina se aduna precum niste animalele care asteapta hrana, sala de mese a calugarilor, salile de receptie unde staretul primea oaspetii de seama ai vremii care veneau aici, toate aceste incaperi stau marturie pentru cea mai frumoasa constructie din Franta ori, asa cum s-a mai spus, pentru „manastire dintre cer si pamant”.
Insa aceasta impresionanta abatie avea sa isi schimbe, pe parcursul anilor, statutul. De pilda, in timpul Razboiului de 100 de ani (1337-1453) dintre Franta si Anglia, manastirea s-a transformat intr-o fortareata. Din pacate, locul a devenit tot mai pustiu, insa niciodata nu a cazut in paragina, asa cum ar fi tentati unii sa spuna. Declinul manastirii a fost, ce-i drept, gradual, insa niciodata nu a fost uitata. Dupa Revolutia Franceza, Mont-Saint-Michel din Normandia a devenit inchisoare, ceea ce, mai mult sau mai putin, a contrazis intreaga sa istorie. Mai tarziu, in anul 1873, intreaga stanca a fost declarata monument al naturii si, implicit, pusa sub protectie. In toata aceasta perioada s-a incercat sa se faca tot posibilul pentru a proteja splendida manastire.
Astfel, avand in vedere ca abatia era izolata de doua ori pe zi din cauza mareelor, nivelul apei crescand cu pana la 14 metri, s-a decis construirea unui dig, in anul 1880. Oricum, manastirea, de atunci, a fost protejata si conservata, fiind inclusa si in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
In definitiv, Manastirea Mont-Saint-Michel nu este neaparat un giuvaier arhitectonic, ci mai degraba spiritul din vremuri de nepatruns; se afla, fara indoiala, „intre cer si pamant”, fiind linia care uneste absolutul si concretul.
