Mănăstirea Turnu din Prahova este situată în comuna Târgşoru Vechi, o aşezare ce are o vechime de peste două milenii. Comuna este cunoscută şi pentru faptul că, aici, arheologii au găsit atât un sat dacic, cât şi termele unui castru roman.
Prima atestare a Târgşorului Vechi datează din 1413, când a fost menţionată într-un hrisov al domnitorului Mircea cel Bătrân, care acordă privilegii domneşti negustorilor de aici. Acesta a fost momentul în care cetatea a început să înflorească şi nu a durat mult până când a devenit un centru comercial prosper.
Având în vedere că aşezarea era construită pe o movilă naturală şi că era înconjurată de ziduri masive şi de râul Leaota, domnitorii şi chiar boierii şi negustorii preferau să vină aici pentru adăpost. A fost construită şi o curte domnească, pentru că Târguşorul se află pe drumul dintre Braşov şi Europa Apuseană de Constantinopol.
Târgușoru Vechi, care este astăzi un sit arheologic, are mai multe biserici care au fost construite de domnitorii romani. Primul care a construit o biserică, în anul 1447, a fost Vladislav al II-lea. Şi Neagoe Basarab a ridicat un sfânt lăcaş, însă ruinele sale au dispărut – cu toate acestea, ele încă se mai vedeau în a doua jumătate a secolului XX.
Un alt lăcaş de cult, cunoscut sub numele de Biserica Alba, a fost ridicat chiar de negustori, ca un semn de mulţumire pentru că afacerile erau prospere. Mihnea Turcitul este un alt voievod care a ridicat biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care, astăzi, nu se mai vede decât peretele sudic.
Mănăstirea Turnu de astăzi a fost construită pe ruinele bisericii domneşti “Sfântul Nicolae”, care a fost ridicată de Vlad Ţepeş. Deşi era un domnitor condamnat pentru metodele sale de pedepsire a hoţilor şi nu numai, pisania păstrată este o mărturie a credinţei acestui voievod şi este chiar singura mărturie a evlaviei lui.
După ce a ajuns o ruină, biserica lui Vlad Ţepeş a fost reconstruită de Antonie Vodă din Popeşti, căruia i se datorează şi transformarea ei în mănăstire. Acesta este şi motivul pentru care acest domnitor este considerat cel mai important ctitor.
Biserica Mănăstirii Turnu, care a primit şi hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost pictată cu ajutorul lui Constantin Brâncoveanu, soţia sa fiind nepoata lui Antonie Vodă. Grigore II Ghica a transformat-o în metoc al spitalului Sfântul Pantelimon din Bucureşti, însă la sfârşitul secolului al XIX-lea monahii au plecat de aici – timp de o sută de ani, a fost părăsită şi a ajuns în ruină.
Starea de degradare s-a accentuat odată cu războaiele ruso-austro-turce, însă a ajuns o ruină şi din cauza oamenilor care nu au avut respect pentru ea.
Mănăstirea Turnu a început să funcţioneze din nou abia în anul 1997, când Patriarhului Teoctist i se cere permisiunea, înaintată de câţiva clerici cu bună credinţă, de a reînvia aşezarea religioasă. Viaţa monahală a fost reluată cu ajutorul călugărilor trimişi de la Mănăstirea Sfântul Nicolae – Sitaru.
Chiar dacă biserica era folosită drept adăpost pentru animale pe timp de ploaie, iar casele domneşti şi chiliile erau pline de buruieni şi gunoaie, Inspectoratul de Cultură Prahova a fost de părere că reluarea vieţii monahale aici va aduce un beneficiu patrimoniului cultural naţional. Nu a durat multă vreme până când mănăstirea a început să-şi recapete strălucirea pierdută cu un secol în urmă.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi-a dat acordul ca Mănăstirea Turnu să funcţioneze pe vechea vatră şi ca stăreţia şi chiliile să fie reconstruite. De biserică, s-a ocupat arhitectul Călin Hoinărescu, iar cel care a restaurat frescele şi a completat picturile a fost Romeo Andronic.
Chiar dacă obştea nu are un număr foarte mare de vieţuitori, aceştia îşi duc existenţa sub rânduiala mănăstirească. Slujbele se ţin în fiecare zi, iar credincioşii din jurul mănăstirii şi din toată ţara sunt aşteptaţi cu braţele deschise.
Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi nu este doar un loc de cult, ci și un centru de istorie vie, unde vizitatorii pot simți legătura directă cu trecutul. Arhitectura mănăstirii, serviciile religioase și comunitatea monahală îmbină tradițiile străvechi cu spiritualitatea contemporană, oferind o fereastră către trecutul spiritual și cultural al României.
