Marele filtru este o teorie propusă pentru a explica “Paradoxul lui Fermi”, care constă în întrebarea: “Dacă există atâtea stele în galaxie, de ce nu am detectat încă semne ale unei civilizații extraterestre avansate?”. Ipoteza „Marele Filtru” sugerează că există unul sau mai multe obstacole majore (filtre) în calea apariției şi persistenței vieții inteligente în Univers, astfel încât aceasta să nu fie o prezență comună în imensul spaţiu de deasupra noastră.

Dacă alte civilizaţii au existat în istoria Universului, spune această ipoteză, toate s-au (auto)distrus sau au fost distruse înainte de a avea șansa să intre în contact cu lumea noastră, aşa cum s-ar putea întâmpla şi cu noi, la un moment dat, cu tot avântul de a trece barierele cosmice, eventual de a coloniza alte planete sau de a descoperi alte forme de viaţă inteligentă.

Am ignorat multă vreme “Marele filtru”, se spune într-un studiu NASA, un fenomen care distruge civilizațiile înainte de a se putea întâlni (ceea ce poate explica “tăcerea cosmică”) şi care pătrunde rapid, ameninţând să ne consume în întregime, mai ales că rata noastră de progres se corelează direct cu severitatea căderii noastre. Aceasta indică o perioadă necesară de introspecție, urmată de perfecționări adecvate pentru a aborda în mod corespunzător situația noastră și a ne vedea drumul prin ea”.

Teoria “Marele filtru” a fost expusă într-un eseu – “The Great Filter – Are We Almost Past It?” (“Marele filtru – Suntem deja istorie?”) – publicat în 1996 (revizuit şi completat în 1998), de către Robin Hanson, profesor de economie şi cercetător la Institutul “Future of Humanity”, al Universității Oxford, atrăgând atenţia lumii ştiinţifice asupra acestei teme – singurătatea noastră in Univers si posibilul destin al lumii noastre.

“Marele filtru”şi “Marea tăcere”

Omul si cosmosul
Omul si cosmosul

“Marele filtru” ar fi şi o explicaţie pentru “Marea Tăcere” (“The Great Silence”) – în latină, “Silentium universi”/ “Univers tăcut” – un termen folosit de un scriitor polonez, autor de science-fiction, Stanislaw Lem, într-o carte publicată în 1983, tradusă şi în româneşte cu tiltul “Glasul Domnului” (în poloneză, “Głos Pana”), în care are o atitudine critică faţă de rezultatele şi intenţiile cercetărilor Institului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), care a trimis şi continuă să trimită cele mai puternice semnale radio în cosmos, în ideea de a lua contact cu posibile forme inteligente de viaţă din Univers.

Prin urmare, consideră Robin Hanson, imposibilitatea de a găsi o civilizație extraterestră în universul observabil implică existenţa unor “filtre” care, dacă sunt atât de dificil de depășit, atunci este probabil că viețile inteligente să fie rare în Univers. Altfel spus, “Marele filtru” ar fi un fenomen care distruge civilizațiile înainte ca acestea să se poată întâlni una pe cealaltă.

Aceasta ar putea explica de ce nu am observat încă semne ale unor civilizații extraterestre avansate, deoarece majoritatea acestora ar fi fost eliminate înainte să atingă un nivel tehnologic care să le permită să fie detectate de către observatorii de pe Pământ.

“Marele filtru” şi Paradoxul lui Fermi – unde sunt extratereştrii?

Paradoxul lui Fermi
Paradoxul lui Fermi

Paradoxul lui Fermi este o aparentă contradicție între ipoteza că există multe civilizații extraterestre avansate în galaxie și lipsa evidentă a unor dovezi directe sau detectabile ale existenței acestora.

Denumirea paradoxului provine de la fizicianul Enrico Fermi, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, în 1938, care, în timpul unor dezbateri despre călătoriile spațiale, în 1950, a întrebat retoric: “Dacă există civilizaţii extraterestre, reprezentanţii lor ar trebui să fie deja în contact cu noi. Unde sunt extratereştrii?”.

Galaxia noastră, Calea Lactee – spunea Fermi – conține sute de miliarde de stele, iar universul cunoscut este extrem de vast, conținând miliarde de galaxii similare Căii Lactee. Dacă există o probabilitate rezonabilă ca planetele care orbitează în jurul acestor stele să fie în zonele locuibile, atunci ar trebui să existe o mulțime de oportunități pentru apariția vieții.

Cu toate aceste posibilități, nu s-a observat niciun semn clar al existenței unor civilizații extraterestre avansate. Nu s-au detectat semnale radio sau alte semne tehnologice care să fie atribuite unei civilizații avansate și care să fie vizibile la scară cosmică.

“Marele filtru” – posibil răspuns la Paradoxul lui Fermi

Universul si Marele filtru
Universul si Marele filtru

Unul dintre răspunsurile la Paradoxul lui Fermi ar putea fi “Marele filtru”, care ar presupune existenţa mai multor “obstacole” (filtre) în calea vieţii inteligente, dificil de depăşit, mai importante fiind următoarele:

  • Filtre prebiotice – acestea sunt obstacolele care stau în calea formării vieții în primul rând şi ar putea include condiții planetare rare (care să permită apariția vieții) sau evenimente de tipul bombardamentului masiv cu meteoriți care să distrugă orice potențială formă de viață în curs de dezvoltare.
  • Filtre biotice – sunt obstacolele care pot să apară după ce viața a evoluat și a devenit multicelulară și complexă. Exemple de astfel de “filtre” ar putea include gradul de dezvoltare a mecanismelor de auto-reglare și echilibru ecologic, evitarea extincțiilor masive sau capacitatea de a depăși concurența între specii pentru resursele limitate.
  • Filtre postbiotice – sunt obstacolele care pot sta în calea apariției civilizațiilor tehnologice avansate. Pot include riscuri asociate cu dezvoltarea tehnologiei, cum ar fi războaiele distructive, schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale sau alte amenințări care pot duce la regres sau la dispariția civilizațiilor.

Aşadar, ipoteza „Marele filtru” sugerează că, dacă aceste “filtre”/ obstacole sunt atât de dificil de depășit, atunci există posibilitatea ca viețile inteligente să fie rare în univers, ceea ce ar putea explica de ce nu am observat încă semne ale unor civilizații extraterestre avansate, majoritatea acestora fiind eliminate, probabil, înainte să atingă un nivel tehnologic care să le permită să fie detectate de către observatorii de pe Pământ.

“Marele filtru” şi cei nouă paşi

Marele filtru
Marele filtru

Robin Hanson, autorul teoriei “Marele filtru”, mai spune că, fără nicio dovadă de viață inteligentă în alte locuri decât pe Terra, înseamnă că fiecare civilizație extraterestră se confruntă în cele din urmă cu o barieră în calea propriei sale supraviețuiri. Bariera ar putea veni din exterior (de exemplu, un asteroid care lovește o planetă și șterge toate formele de viață) sau au ar putea veni din interior (de exemplu, război nuclear total, agenți patogeni și pandemii, inteligență artificială, schimbări climatice etc.).

Din ceea ce se poate observa din evoluţia vieţii pe Pământ, consideră Hanson, viața se extinde pentru a umple fiecare nișă, iar colonizarea universului observabil s-ar produce în nouă pasi – existenţa unui sistem stelar (un număr mic de stele care orbitează unele în jurul celeilalte, legate de atracția gravitațională), molecule de reproducere (de pildă, ARN), viaţa unicelulară simplă (procariote), viaţa unicelulară complexă (eucariote), reproducere sexuală, organisme multicelulare, fiinţe dotate cu inteligenţă, o civilizație care avansează spre potențialul unei explozii de colonizare a spaţiului cosmic (momentul în care omenirea s-ar afla acum) şi explozia de colonizare.

Citește și:  Hard discul - o jumatate de secol de supertehnologie

Potrivit ipotezei “Marele filtru”, cel puţin unul dintre aceşti pasi trebuie să fie improbabil (altfel, Calea Lactee ar fi plină de “colonii”) şi, dacă nu este vorba de un pas din trecut, înseamnă că acesta ţine de viitor. Pe cale de consecinţă, pe cât de spectaculos a evoluat viaţa pe Terra, către nivelul actual, cu atât şansele noastre de a avea un viitor sunt reduse.

“Marele filtru” creat de oameni

Pe Terra, viaţa a supravieţuit deja unui număr de “filtre”, sub forma evenimentelor de extincţie în masă, care au fost aproape de a pune capăt vieţii pe Pământ – cum a fost, de exemplu, extincția Permian–Triasic, cunoscută drept “Moartea cea Mare”, care a avut loc acum aproximativ 250 de milioane de ani, când 96% dintre toate speciile marine și 70% dintre vertebratele terestre au dispărut. Cauza, care se cercetează încă, pare să fi fost o combinație de încălzire a temperaturii și scădere a oxigenului.

Tot mai mulţi cercetători preocupaţi, astăzi, de teoria “Marele filtru”, lansează ipoteza că omenirea se poate confrunta, de fapt, cu un “Mare filtru” creat de ea însăşi, aşa cum, poate, s-a întâmplat şi cu alte civilizaţii din Univers care s-au autodistrus.

Este foarte vizibil, în epoca în care trăim, că aproape fiecare mare descoperire sau invenție, în timp ce împinge granițele evoluţiei tehnologice şi mai departe, este prea rapid și ușor transformată în scopuri distructive – energia nucleară, extracția și consumul de resurse, invenţiile biomedicale, inteligenţa artificială etc.

Într-o lucrare aparţinând mai multor oameni de ştiinţă de la Institutul de Tehnologie din Pasadena, SUA – “Avoiding the “Great Filter”: Extraterrestrial Life and Humanity’s Future în the Universe” (“Evitarea “Marelui Filtru”: Viața extraterestră și viitorul umanității în Univers”) – se arată că “Marele filtru” care să apropie lumea noastră de finalul ei ar putea fi unul dintre următoarele:

Creşterea necontrolată a populaţiei

Marele filtru
Marele filtru

La data de 15 noiembrie 2022, s-a atins cifra de 8 miliarde de locuitori pe Terra (de la aproximativ 1,6 miliarde la începutul secolului trecut). Se estimează că, până în 2060, populaţia lumii ar putea ajunge la 10 miliarde. Va face faţă omenirea unei astfel de situaţii?

Un război nuclear

În mod normal, valorile democratice (cele autentice, nu doar clamate), progresul ştiinţei şi al tehnologiei, al inteligenţei umane, ar trebui să elimine posibilitatea unui război nuclear, care ar distruge nu numai ţările participante la un război, ci întreaga umanitate.

Boli şi pandemii

Interconectarea lumii actuale, iresponsabilitatea unor factori de decizie au amplificat, paradoxal, pericolul reprezentat de boli şi de pandemii, o manifestare extrem de periculoasă a “Marelui filtru”.

Inteligenţa Artificială necontrolată

Inteligenţa Artificială, “vedeta” anului trecut şi a acestuia (având în vedere că este în plină ascensiune) este o realizare remarcabilă a minţii umane şi domeniul este abia la început. Tendinţele începutului acestui mileniu şi ritmul excepţional de progres ne arată însă că este greu de evaluat încotro se îndreaptă aceste cuceriri ale tehnologiei. Care este Omul spre care ne îndreptăm? Va fi Inteligenţa Artificială “Marele filtru” distructiv al lumii noastre?

Schimbarea climei

Schimbările climatice au devenit una dintre cele mai studiate amenințări la adresa vieții de pe Pământ. Deşi acestea se produc mai lent decât alte ameninţări la scara planetei (războaiele nucleare, de pildă), eforturile (reale, nu declarative) de a reduce aceste efecte nu au fost/ nu sunt pe măsura pericolului.

Vom fi capabili să trecem prin “Marele filtru”?

Marele filtru, Sursa earthsky.org
Marele filtru, Sursa earthsky.org

Aşadar, dacă teoria “Marele filtru” funcţionează, dacă există sau nu un singur “Mare filtru” pentru Terra, care să ne hotărască destinul, cert este că Universul este încă “tăcut”, nicio formă de inteligenţă superioară nu ne-a trimis niciun semn, iar dacă vrem ca Pământul nostru să nu fie acoperit de “Marea tăcere”, ar trebui ca oamenii, ca individualităţi, şi omenirea în ansamblu, să lucreze nu pentru inechităţi, războaie, rasism, genocid, pandemii etc., ci pentru dăinuirea lumii noastre. Vom fi capabili să trecem prin “Marele filtru”?

Între timp continuăm să privim marele necunoscut de deasupra noastră şi să aşteptăm un semn că nu suntem “singuri”. Sau, poate, cum spunea cunoscutul astronom şi astrofizician Carl Sagan, fondator al programului de căutare a inteligenței în Univers (SETI – Search for Extra-Terrestrial Intelligence), “În sensul cel mai profund, căutarea inteligenței extraterestre este, de fapt, o căutare a ceea ce suntem noi”.

Iar astrofizicianul Jonathan Jiang, unul dintre coautorii lucrării “Evitarea Marelui Filtru: Viața extraterestră și viitorul umanității în Univers”, observa şi el că există o singură “cheie” pentru ca umanitatea să traverseze cu succes “Marele filtru” – “identificarea atributelor distructive din noi înșine și neutralizarea lor în avans”.

Alte teorii care încearcă să rezolve “Paradoxul lui Fermi” (“Unde sunt extratereştrii”?)

Om si Univers
Om si Univers

Pe lângă ipoteza „Marele filtru”, există mai multe alte teorii care încearcă să ofere explicații pentru “Paradoxul lui Fermi”. Acestea explorează diverse scenarii și ipoteze pentru a înțelege de ce nu am observat încă semne ale unor civilizații extraterestre avansate.

Câteva dintre teoriile care răspund “Paradoxului Fermi”

  • Teoria conservării resurselor – această teorie sugerează că civilizațiile extraterestre ar putea alege să rămână relativ invizibile și să conserve resursele lor pentru a evita atragerea atenției asupra lor. Prin adoptarea unor tehnologii avansate care minimizează detectabilitatea, aceste civilizații ar putea să se protejeze împotriva unor potențiale amenințări.
  • Limitările tehnologiei noastre – unii susțin că tehnologia noastră actuală poate fi încă prea “primitivă” pentru a detecta semne ale civilizațiilor extraterestre. Este posibil ca aceste civilizații să folosească forme de comunicare sau energie pe care încă nu le putem detecta sau să se afle în locuri din spațiu pe care nu le-am explorat încă.
  • Tranziția rapidă – o altă teorie sugerează că civilizațiile tehnologice ar putea parcurge faze de dezvoltare extrem de rapide, trecând de la o stare primitivă la una avansată într-un timp relativ scurt. Astfel, pot exista perioade foarte scurte în care o civilizație este detectabilă, înainte de a trece la următorul stadiu al dezvoltării.
  • Contact interzis – această ipoteză presupune că civilizațiile extraterestre avansate au reguli ferme sau “protocoale” care interzic contactul cu alte civilizații mai puţin dezvoltate, ceva similar cu conceptul “Prime Directive” (“Prima directivă”), din filmul SF “Star Trek”.
  • Diversitatea biologică – o teorie sugerează că formele de viață extraterestre ar putea avea o diversitate biologică atât de mare încât formele de viață inteligente ar fi dificil de recunoscut sau ar avea caracteristici foarte diferite față de viața de pe Pământ.

Aceste teorii reprezintă doar câteva exemple şi este important de subliniat că, în ciuda numeroaselor ipoteze, misterul “Mării tăceri” din Univers rămâne încă nerezolvat, iar cercetările în domeniul astrobiologiei și astronomiei continuă, pentru a găsi răspunsuri mai concludente.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.