Mormintele regale Buganda din Kasubi, Uganda sunt un sit intins pe o suprafata totala de 26,8 hectare, acestea fiind considerate un mausoleu al regilor Buganda, realizat din stuf si coaja de copac. Acest sit, de o importanta deosebita pentru Uganda, este principalul centru pentru populatia Buganda, unde practicile traditionale si culturale au reusit, chiar si in zilele noastre, sa se pastreze — de pilda, acest loc este cel mai activ din punct de vedere religios din tot regatului, ritualurile specifice fiind inca practicate.
Aceasta populatia domina teritoriul pe care a fost creat statul Uganda, in ani 1890, oamenii vorbind limba bantu; mai mult, populatia era condusa de regii lor, numiti kabakas. Aflat la sud de Sudan, in interiorul continentului, populatia care traia pe acest teritoriu a avut putine legaturi cu lumea asa-zisa civilizata, insa cam pana la jumatate secolului al XIX-lea, cand negustorii de sclavi arabi au inceput sa locuiasca acest teritoriu.
Kabaka Mutesa I chiar si-a contruit un palat pe dealul Kasubi, in apropierea orasului Kampala, in anul 1881, loc unde, de altminteri, avea sa fie inmormantat trei ani mai tarziu. Acesta a fost primul din dinastia sa care a fost inmormantat complet, fara ca maxilarul sau de jos sa-i fie pus intr-o alta racla, asa cum cerea practica traditionala; de fapt, se credea ca maxilarul de jos contine sufletul celui decedat. Si, tot aici, pe dealul Kasubi, aveau sa fie inmormantati si trei dintre cei care l-au urmat la tron pe Kabaka Mutesa I.
Mwanga al II-lea, cel care i-a ars de vii pe cei care se convertisera la crestinism si cel care a reusit sa supravietuiasca unui razboi civil impotriva sa, in anii 1880, a murit in exil, in anul 1903. Nepotul acestuia, Edward Mutesa al II-lea, a fost detronat in anul 1966, cand tara, si asa greu incercata, si-a castigat independenta. Acesta a murit in Anglia, mai cu seama la Londra, insa trupul sau a fost adus in Uganda pentru a fi inmormantat pe dealul Kasubi, in anul 1971.
Insa acestia nu sunt singurii membri ai familiei regale care au fost inmormantati in spatele principalului sanctuar, impresionantele morminte regale Buganda adapostind ramasitele si altor capete incoronate, precum si ramasitele vaduvelor regilor. Cu acoperisul sub forma de cupola, acoperita in stuf, cladirea circulara ar fi, potrivit unora, cel mai mare mausoleu african. Ridicat in stilul traditional specific acelor vremuri, din stuf si coaja de copac, si sprijinit pe stalpi de lemn, acest magnific mausoleu african este acoperit cu panouri speciale realizate din trestie, avand, totodata, o intrare realizata tot din trestie.
In mormintele regale Bugunda de pe dealul Kasubi, din Uganda, inscrise in anul 2001 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, mai cu seama in mausoleu, se afla si o buna parte a obiectelor personale ale fostilor regi sau kabakas, cum erau numiti, printre care leopardul preferat al lui Mutesa I, acum impaiat, tobe, obiecte fetis, sulite si, desigur, alte arme, dar si instrumente muzicale.
Mai mult, aici se mai afla si o zona speciala, ferita de draperii, unde se tin tot felul de ritualuri si ceremonii, prin care spiritele si stramosii sunt consultati in probleme importante. Autenticitatea acestui sit istoric si cultural este confirmata de continuarea traditiilor chiar si in zilele noastre, Mormintele Regilor Buganda fiind concepute dupa un sistem care, in prezent, este cu adevarat fascinant.
Din nefericire, un incendiu avea sa izbucneasca acum ceva vreme, tragedie care a dus la distrugerea unei parti importante a mormintelor regale Buganda, si anume principalul mormant, de fapt, o cladire importanta aflata in centrul sitului; chiar si asa, inca se simte cultura si istoria vibranta a acestui loc, mai ales ca structura nu a fost intr-atat de afectata incat sa nu permita reconstruirea sa. Oricum, celelalte cladiri inca se afla in picioare, stand drept marturii pentru o civilizatie pana nu de mult necunoscuta pentru restul omenirii, o populatie care a ramas, chiar si astazi, subiectul multor povesti si controverse, unele de-a dreptul fascinante, ce constituie adevarate studii de caz.