Un exemplu relevant al unei breșe în timp și în spațiul citadin este oferit de colosul Muzeu din Manchester. Cu fiecare item colecționat de-a lungul timpului, din domenii ca arheologie, antropologie și istorie naturală, vizitatorul are posibilitatea să se confrunte cu strămoșii săi și într-un final cu el însuși. Consecința confruntării este reprezentată de cunoaștere, rezonanță și respect pentru toate formele de manifestare ale artei, ca și catalizator al civilizației, dar și ale științei. 

Muzeul din Manchester este poziționat în centrul unui conglomerat de clădiri în stil neogotic, aparținând Universității din Manchester, servind drept sursă de cercetare academică și predare. Porțile îi sunt deschise, de asemenea, pentru cei care vor să afle despre zestrea spirituală ancestrală care, de altfel, este purtată în fiecare din ei. Cu un număr de aproximativ 4,5 milioane itemuri de pe fiecare continent, Muzeul din Manchester are în jur de 360.000 de vizitatori anual.

Primele colecții ale muzeului au fost strânse de Societatea de Istorie Naturală Manchester, fondată în anul 1821. Inițial, colecția s-a rezumat la o librărie bine închegată și vastă, la o colecție de istorie naturală, în special insecte și alte forme ale artei. Toate acestea au aparținut în primă instanță unui manufacturier de textile din Manchester, pe nume John Leigh Philiphs, iar după moartea sa, „cabinetul” i-a fost cumpărat în anul 1821 de către un grup mic și prosper, astfel punându-se bazele Societății de Istorie Naturală Manchester. În anul 1850, la colecțiile existente au fost adăugate cele aparținând Societății Geologice Manchester. Anul 1860 însă a fost marcat de un declin finaciar al ambelor societăți, iar muzeul, inițial poziționat pe strada Peter, a fost transferat la Colegiul Owens, pe strada Oxford, care ulterior a devenit Universitatea Manchester.

Colegiul a făcut apel la serviciile faimosului arhitect Alfred Waterhouse pentru schițele de construire a muzeului, care va fi deschis publicului, în anul 1890. Waterhouse își va pune amprenta arhitecturală asupra Muzeului de Istorie Naturală din Londra și clădirii Town Hall Manchester. Devenit Muzeul Manchester, colecțiile adăpostite de acesta, au servit drept resurse esențiale în învățare și predare pentru Colegiul Owens. Prin prisma donațiilor către muzeu, acesta se extinde între anii 1912-1913 și din nou în anul 1927. În aceste clădiri, au fost expuse noi colecții de etnografie și egiptologie.

Cu ajutorul sponsorizărilor făcute de Heritage Lottery Fund, European Regional Development Fund, Wellcome Trust și Wolfson Foundation muzeul a fost recondiționat și redeschis publicului în anul 2003.
Colecțiile succesive au făcut posibile breșa în timp și în spațiul citadin oferind tuturor pasionaților, cercetătorilor un mixt de reîntoarcere la sursă, călătorii mundane și extramundane. Mai jos, o mostră de colecții, respectiv galerii succesive, achiziționate de-a lungul timpului:

În anul 2004, muzeul a achiziționat o replică a unei fosile aparținând dinozaurului Tyrannosaurus rex amplasat în postura de fugă.

În aprilie 2011, o nouă secțiune a Galeriei de Istorie Naturală a fost deschisă cu scopul de a încuraja vizitatorii să reconsidere relația cu natura, astfel expoziția oferă în acest sens exemplul cocorului Demoiselle „prădat” de intruziunea umană. Secțiunea are denumirea de „Living Worlds”. Exponatul este înconjurat de reziduuri obținute în urma exploziei atomice de la Hiroshima. De asemenea, pentru încurajarea întâmpinării naturii, galeria a pus la dispoziție un lot, în curtea din față a muzeului, unde voluntarii cultivă fructe și legume. Prin acest demers, vizitatorii sunt puși la curent cu modul în care își pot crește propriile plante.

În octombrie 2012, o altă secțiune este deschisă și anume Ancient Worlds, care oferă șansa vizitatorului de a fi pus față în față cu un trecut care a constituit un punct esențial civilizator. Prin intermediul arheologiei, la această secțiune, este explorat modul în care oamenii au făurit și utilizat obiecte, artefacte. De asemenea, de amintit sunt și exponatele de reconstrucție facială. Lumea Egiptului, ca formă de diviziune a Lumilor Vechi, este o replică fidelă a unei realități de mult trecute, iar vizitatorii pot face o incursiune în peisajele, obiceiurile și practicile Egiptului Antic.

În aprilie 2013 este deschisă secțiunea „Nature’s Library” care expune domeniul istoriei naturale, folosindu-se o construcție arhitecturală gotică. Astfel, poate fi explorată varietatea lumii naturale condensate în muzeu, răspunzând la întrebări precum: „de unde vine colecția?”, „de ce oamenii au dorința de a achiziționa diverse specimene?, „cum sunt percepute?”, „care este cuvântul oamenilor de știință în tot tumultumul biologic?”

Colecțiile impresionante transcend domenii precum antropologie, arheologie, entomologie, numismatică, iar lista nu se oprește aici.

În ceea ce privește domeniul antropologic, prezența a 16.000 de artefacte, jumătate din ele găsindu-și sursa în Africa indică faptul că Muzeul din Manchester poartă mândru pecetea unui conglomerat de veacuri.

Însă, lucrul cel mai interesant în tot acest proces de achiziționare și prezentare este dorința celor care au donat itemi, de a crea o punte între lumea civilizatoare și cea civilizată, între trecut și prezent. Prima mare donație a fost realizată de către Robert Dukinfield Darbishire, în anul 1904-1905 oferind 700 de itemi, cuprinzând ceramică din Peru și sculpturi ale triburilor inuite. Ulterior, în anul 1922, Charles Heape a donat colecția sa cu amprentă americană, numărând 1500 de itemi- arme din insulele Pacificului colectate de misionari.

Referitor la domeniul arheologic, colecțiile își regăsesc originile în zone precum Europa de Vest, Egipt, Asia de Vest. Datorită expansiunii de succes a acestei secțiuni, o nouă aripă a fost alipită, fiind dedicată materialelor egiptene. Jesse Haworth a fost unul dintre donatorii generoși ai acestui proiect.

Colecția de entomologie a muzeului conține aproximativ trei milioane de specimene, Coleoptera, o specie de cărăbuși, reprezentând jumătate din numărul total de specimene.

Nici colecția de numismatică nu este de neglijat, primele monede fiind donate de omul de afaceri Reuben Spencer, în anul 1895. Donațiile au fost succesive și în acest sector: anul 1912- monede europene din secolele XVII, XVIII și XIX și anul 1925- monede greci și romane.

Portal către vechi civilizații care au așternut la picioarele succesorilor o zestre inconmensurabilă, Muzeul din Manchester este rezultatul unei coeziuni trecut-prezent, cu valențe în viitor. Vizitatorii pot simți „izul” aprinselor freamăte lăuntrice care au conservat umanitatea de-a lungul timpului în artă și știință, păstrându-i spiritul și paloarea. Iar forma freamătelor lăuntrice este zestrea naturii umane.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ