Reprezintă o instituţie naţional – culturală ce deţine, expune şi promovează principiile de viaţă, calităţile morale şi crezul regretatului om politic Albert Luthuli. Acesta a devenit obiectivul de bază al muzeului şi colecţiilor sale, începând din anul 2004, când a fost inaugurat ca proiect naţional de conservare a istoriei sud africane, în prezenţa a peste 15.000 de oameni.
Din cauză că pe fondul regimului apartheid, cea mai mare parte a documentelor, scrierilor şi corespondenţei lui Albert Luthuli fusese cenzurată, confiscată şi expatriată, la momentul inaugurării sale, muzeul Luthuli nu deţinea decât clădirea în care liderul trăise o bună parte a vieţii şi apoi murise. Cu alte cuvinte, singurul artefact al muzeului îl reprezenta însuşi sediul acestuia – locuinţa privată a lui Albert Luthuli. Avantajul a constat în faptul că acest muzeu nu a fost stingherit de colecţii ale muzeelor instituite pe perioada apartheid-ului, astfel că s-a putut concentra de la început exclusiv în jurul memoriei lui Albert Luthuli şi a unor artefacte convenţionale. Încă de la formare, acest muzeu s-a ocupat cu colectarea de fotografii, documente, picturi şi alte artefacte de acest gen, într-un efort de recuperare a moştenirii lăsate de regretatul lider şi de Mişcarea de Eliberare a Africii de Sud.
Familia lui Albert Luthuli era originară din oraşul Groutville, provincia KwaZulu Natal, dar viitorul lider s-a născut în Zimbabwe, în 1898, într-o perioadă în care tatăl său, predicator al Bisericii Evanghelice, se afla într-o misiune de creştinare a locurilor învecinate.
De meserie, Albert Luthuli a fost profesor. Din cauză că provenea dintr-o familie de lideri politici şi pastori, la nici 35 de ani i s-a propus să candideze la funcţia de căpetenie a oraşului Groutville. A câştigat prin vot democratic şi a devenit astfel şi membru al Congresului Natal. În 1952, tot prin vot democratic, a câstigat preşedenţia Congresului Naţional African. S-a creat însă un conflict de interese, guvernul african somându-l să demisioneze ori din funcţia de preşedinte al Congresului, ori din cea de căpetenie a oraşului Groutville. Albert Luthuli a fost acuzat, cu acest prilej, că instigă cetăţenii să încalce legea pământului într-o campanie de sfidare a autorităţilor. Pentru că a refuzat să renunţe la una dintre cele două funcţii, Albert Luthuli a fost demis din cea de căpetenie a oraşului Groutville. Pentru cei care îl votaseră însă în 1936, el a rămas până la moarte „Chief” Albert Luthuli. Următorii ani, liderul a trăit sub un soi de cenzură, nefiindu-i permisă prezenţa la adunări populare sau dreptul de a ţine discursuri publice. De asemenea, nu avea voie să se expună politic pe plan internaţional. Ieşirea din ţară îi era strict interzisă.
În 1956, a fost arestat şi judecat alături de Nelson Mandela şi alţi africani care militau pentru egalitate rasială. A fost declarat nevinovat, dar în 1960 a fost încă o dată dus în arestul poliţiei, din cauză că publicase un carnet cu notiţe legate de masacrul de la Sharpsville – un marş al sud africanilor de culoare împotriva legii de segregare rasială a culminat cu asaltul asupra unei secţii de poliţie şi uciderea a 70 de manifestanţi.
Convingerea lui Albert Luthuli era că Africa de Sud trebuie să aparţină în mod egal tuturor cetăţenilor ei, indiferent de culoarea pielii. A fost unul dintre cei mai activi apărători ai drepturilor omului.
În 1961, timp de zece zile, autorităţile i-au permis să iasă din Africa de Sud. Împreună cu soţia lui, Nokukhanya, Albert Luthuli a mers la Oslo, unde i s-a înmânat premiul Nobel pentru pace. A fost primul sud african răsplătit cu un asemenea premiu.
Semn al preţuirii luptei sale politice împotriva rasismului, Albert Luthuli a primit acasă la el, în 1966, vizita lui Robert Kennedy, fratele regretatului preşedinte american. Un an mai târziu însă, Albert Luthuli a încetat din viaţă în condiţii misterioase, cadavrul său fiind găsit în apropierea şinei de cale ferată din oraşul Groutville.
Soţia liderului se trăgea dintr-o familie regală şi era o femeie erudită. De meserie, devenise profesoară la un important colegiu, însă munca ei cea mai reprezentativă a fost cea de susţinere a convingerilor politice ale lui Albert Luthuli. L-a sprijinit intelectual în eforturile sale politice, iar pe vremea când acesta a stat la închisoare, doamna Luthuli şi-a întreţinut prin forţe proprii casa şi cei şapte copii.
În memoria sud africanilor şi mai ales a cetăţenilor oraşului Groutville, Albert Luthil a rămas ca un gentleman desăvârşit, un predicator inspirat al Bisericii Metodiste şi diacon al bisericii americane de peste graniţe. Credea în rezistenţa pasivă, demnă, calmă şi s-a impus opiniei publice africane prin intermediul unor discursuri strălucite. De asemenea, crezurile sale au fost reflectate în numeroase articole de presă şi materiale pentru reviste politice. Autobiografia sa, intitulată sugestiv „Let my people go”, este una dintre cele mai îndrăgite autobiografii africane.
Casa care acum găzduieşte muzeul Luthil este plină de istorie. Aici, pe înserat, se ţineau întâlniri secrete între membrii Congresului Naţional African, discuţiile purtându-se în jurul luptei pentru eliberare de sub politica rasistă.
Muzeul Luthuli este plasat într-o zonă fermecătoare, din punct de vedere al naturii – printre câteva coline foarte verzi şi sub cerul veşnic senin, albastru. Turiştii ar putea crede că liderul luptei pentru eliberarea sud africanilor a dus aici o viaţă de basm. În realitate, a fost o viaţă de jertfe pe altarul drepturilor omului.
În apropierea muzeului, se află o statuie înfăţişându-l pe Albert Luthuli. De asemenea, în zonă poate fi vizitat mormântul lui şi chiar şi locul în care a murit, care este marcat printr-o plăcuţă comemoratoare.
Din rolul său de exponent al filozofiei de viaţa a lui Albert Luthuli, muzeul care îi poartă numele a pus la dispoziţia lumii întregi un catalog online ce conţine cele mai importante colecţii ale sale.
Chiar şi în prezent, prin donaţii şi achiziţii contra cost, muzeul continuă munca de colectare a artefactelor care să reflecte viaţa marelui lider sud african.
Muzeul Luthuli este deschis vizitelor în fiecare zi, cu excepţia celor de sărbătoare, iar intrarea este gratuită. Orice tur de vizită se face în compania unui ghid bine informat.
