Reprezintă unul dintre cele patru orașe sacre ale Irakului, fiind situat de-a lungul malului estic al fluviului Tigru, în provincia Salah ad Din. Orașul Samarra este înscris în patrimoniul UNESCO datorită siturilor sale arheologice, extrem de vechi, dar și numeroase. Se bucură de faima celui mai mare sit arheologic, orașul antic al Samarrei întinzându-se pe o suprafață de circa 35 kilometri. Obiectivele turistice ale Samarrei sunt copleșitoare prin număr, forme, dimensiuni și vârste.

Samarra a fost întemeiat ca oraș în prima jumătate a secolului IX, chiar pe locul uneia dintre cele mai mari localități antice din Mesopotamia. Din anul 833 a reprezentat capitala musulmană a califului Al-Mutasim din dinastia Abbasidă. Până în secolul al X-lea, Samarra a înflorit și s-a dezvoltat, mai ales din punct de vedere arhitectural, dar și artistic și cultural. A fost o perioadă prolifică, în timpul căreia s-au construit cele mai multe și spectaculoase dintre atracțiile actuale ale orașului – palate, moschei, monumente. Începând însă cu mutarea capitalei la Bagdad și dispariția dinastiei Abbaside, orașul Samarra a cunoscut declinul.

În secolul XIX, orașul a devenit scena celei mai sângeroase bătălii dintre perși și otomani, cu victoria celor din urmă. Samarra s-a aflat sub stăpânirea turcilor până în 1914. Secolul XX s-a dovedit unul dintre cele mai nefaste, căci de-a lungul Războiului din Irak mai multe dintre atracțiile arhitecturale ale orașului au fost bombardate. Din fericire, ele au dăinuit însă până în prezent.

Marea Moschee din Samarra este cel mai cunoscut obiectiv turistic al orașului și prima construcție realizată în prima jumătate a secolului IX, imediat ce Samarra a devenit capitală musulmană. Pentru mai mult timp, a fost cea mai mare moschee din lume, cu al său minaret Malwiya atingând înălțimea de 52 de metri. Moscheea dispunea de o bază în formă dreptunghiulară și de ziduri înconjurătoare de 10 metri înălțime. Construcția era realizată din cărămidă și argilă, iar stilul arhitectural o impusese printre bijuteriile lumii. Dispunea de 17 nave, iar zidurile erau îmbrăcate în mozaic din sticlă de culoare albastră. Ca și decorațiuni, predominau motivele florale și cele geometrice, realizate sub forma unor sculpturi pe gresie. În secolul XIII, moscheea a fost distrusă de năvălitorii mongoli. A rămas din ea doar o ruină, sub forma minaretului și a zidurilor exterioare. Minaretul Malwiya a fost construit în spirală, cu trepte pe șase niveluri, la 27 metri distanță de moschee și asigură turiștilor o priveliște emoționantă. În 2005 a fost bombardat în timpul încleștărilor militare, dar daunele au fost minore. Minaretul este înscris pe lista patrimoniului UNESCO.

Palatul Califului a fost construit în anul 835 și a reprezentat cel mai mare castel imperial al lumii, primul construit în Samarra, de către califul Mutasim. Se întindea de-a lungul a 175 de hectare și suprafața lui era străbătută de regula în șaua calului. Palatul cuprindea apartamente, curți interioare, săli cu boltă și grădini verzi ce nu puteau fi parcurse pe jos, din cauză mărimii lor. Numai poarta principală a palatului măsura 12 metri înălțime și avea forma unei arcade specifice lumii arabe. Între sălile palatului erau de parcurs foarte multe terase deschise sau acoperite, dar și curți interioare. Sala tronului era așezată undeva în centru, între sălile vistieriei și ale armelor și spațiul ocupat de harem. Ultimul salon era amenajat sub forma unei galerii de artă, având pe pereți extrem de multe picturi, dintre care unele încă se păstrează. Toate aceste săli și saloanele erau acoperite de cupole cu boltă – iwan. La capătul sălii de pictură începea suprafața destinată vânătorii. Ca și materiale de construcție s-au folosit din plin marmura și cărămizile arse în cuptor.

Per total, până la finalul secolului IX, au fost construite în jur de 30 de palate. Astăzi se mai pot vizita ruinele palatului Balkuwara și palatului Al Ma’shouq.

Un loc cu totul special în orașul Samarra îl reprezintă altarul Al Askareyya, a cărei imensă cupolă de aur strălucește de la distanță. Cupola se numără printre cele mai mari ale lumii având o circumferință de circa 70 de metri. Cele două minarete sunt și ele îmbrăcate în aur masiv, deși măsoară fiecare câte 36 de metri înălțime. Fațada moscheii este îmbrăcată în gresie de culoare albă și albastru senin. Altarul este atât de special nu doar datorită aurului care îl acoperă, ci și mormintelor aflate la interior. Aici sunt depuse trupurile celui de-al 10-lea și celui de-al 11-lea Imam. Locul cinstește și promisiunea conform căreia cel de-al 12-lea și ultimul Imam se va reîntoarce pe pământ pentru a restabili pacea lumii.

Pe timpul luptelor dintre șiiți și sunniți, altarul a fost bombardat. Cele două minarete au fost puse la pământ, în 2006. Cupola a avut și ea de suferit. Lucrările de restaurare s-au desfășurat de-a lungul unui an de zile, fiind executate de o firmă din Turcia. Astăzi, altarul și-a recăpătat grandoarea.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ