Palatul realizat în secolul al XVIII – lea de familia nobiliară Bánffy este o creaţie reprezentativă a barocului transilvănean. Proiectat de arhitectul sibian Johann Eberhard Blaumann, ansamblul include o curte spaţioasă.
Deasupra porţii, pe faţada cu elemente rococo, se află stema familiei, de pe care comuniştii au tăiat coroana grifonului heraldic. Statuetele de pe clădire, realizate de Anton Schuchbauer, reprezintă figuri mitologice greceşti: Marte, Minerva, Apollo, Diana, Hercule, Perseu. Intrarea din spate este flancată de doi grifoni heraldici.
În deceniile de după moartea lui György Bánffy, palatul a devenit sediul guvernatorului Transilvaniei. Pe timpul vizitelor în acest oraş, mai mulţi împăraţi – între care Francisc I şi Franz Josef de Habsburg – au locuit aici. În sălile palatului, a concertat şi compozitorul maghiar Ferenc Liszt. Ulterior, pentru o vreme, el a devenit şi sediu al Casinei naţionale.
Începând cu anii 1920, curtea a devenit cinematograf în aer liber, iar parterul a fost populat de cafenele şi prăvălii. În epoca postbelică, Palatului Bánffy a devenit sediul Muzeului de Artă.
De-a lungul timpului, Palatul Bánffy a trecut prin diverse lucrări de restaurare pentru a-și păstra frumusețea și integritatea arhitecturală. Aceste eforturi de conservare sunt esențiale pentru protejarea acestui monument istoric și pentru a asigura accesul publicului la această bijuterie arhitecturală. Restaurările au inclus reparații detaliate ale fațadei, precum și renovarea interioarelor.
Astăzi, Palatul Bánffy este un important obiectiv turistic și cultural în Cluj-Napoca. Clădirea găzduiește diverse evenimente culturale, expoziții și conferințe, atrăgând atât localnici, cât și turiști. Palatul continuă să fie un simbol al moștenirii arhitecturale și un punct de referință în peisajul urban al orașului.
