Palatul Bursei sau Palacio de Bolsa a reprezentat, o buna bucata de timp, centrul vietii comerciale si financiare a orasului Porto din Portugalia si, totodata, un elegant edificiu, in care, astazi, oamenii cu o pozitie sociala buna si cu un rol bine definit in structura administrativa se strang ori de cate ori se vad nevoiti, dineurile lungi si sofisticate, vestimentatia eleganta si comportamentul manierat fiind impuse de la sine atat de uimitorul hol al cladirii, ce ii ademeneste pe oaspeti spre incaperea principala, cat si de incredibilul spatiu central realizat in stil arab.
Acest edificiu neoclasic este unul dintre cele mai frumoase din Portugalia. In anul 1832, in sfarsit, atunci cand orasul Porto a fost asediat, a izbucnit un incendiu devastator in manastirea Sao Francisco, care avea sa distruga in intregime constructia. Mai tarziu, regina Maria a II-la a comandat, in anul 1841, demararea lucrarilor de constructie, chiar pe amplasamentul in care se afla vechea manastire Sao Francisco, a cladirii ce trebuie sa fie noul sediu al Camerei de Comert din Porto. Cel care a fost desemnat pentru proiectarea cladirii noului sediu a fost arhitectul Joaquim da Costa Lima Junior, in anul urmator, lucrarile deja incepand.
Deloc suprinzator, costurile ridicarii unui astfel de sediu au fost suportate de negustorii din Porto, la acele vremuri, acest oras numarandu-se printre cele mai infloritoare asezari din regiune, daca nu cumva, din tara. Influentele din proiect au fost puse pe seama frumusetii spitalului Sf. Antonio, realizat de arhitectul John Carr, precum si pe seama unicitatii arhitecturale a Fabricii Britanice, proiectata de John Whitehead, ambele fiind situate in orasul Porto.
La prima vedere, Palatul Bursei ar putea trece drept o constructie searbada, a carei fatada in stil doric nu exprima nimic, insa odata ce trecem de vestibul si ajungem in Sala Natiunilor, o incapere imensa, vom realiza ca acest palat este o adevarata bijuterie arhitectonica. Uriasul dom realizat din sticla si metal, pe care se afla stema tarii, precum si stema tarilor recunoscute drept parteneri comerciali oficiali ai Portugaliei de la sfarsitul secolului al XIX-lea (printre care si Marea Britaniei si Statele Unite ale Americii), ne va convinge ca eleganta unui asemenea edificiu nu sta neaparat in fatada sa, cat in interioarele luxoase, bine realizate.
De pilda, pardoseala din mozaic, ce contine decoratiuni de-a dreptul splendide, a fost inspirata de stilul greco-roman utilizat la Pompei, de altminteri, o sursa de inspirati pentru multi arhitecti din lume. Insa ceea ce impresioneaza, odata ce pasii oaspetilor sunt purtati de holul superb, este scara de primire, realizata in anul 1868 de Adolfo Goncakves de Sousa. Apoi, oaspetii vor ajunge in Sala Portretelor, unde vor putea admira o masa, opera a lui Zeferino Jose Pinto, care este bogat decorata. Uimirea acestora va atinge proportiile dorite de constructori abia cand vor patrunde in Salonul Arab, cea mai frumoasa incapere din Palatul Bursei.
Sub semnul aspiratiilor artistice ale lui De Sousa, care s-a inspirat de la Alhambra din Granada, Spania, aceasta sala sau, daca vreti, edificiu, realizat in stil maur, a avut nevoie de 18 ani pentru a fi finalizat. De fapt, lucrarile au inceput in anul 1862 si au fost finalizate abia in anul 1980. Atunci cand toate candelabrele sunt aprinse, decoratiile incep sa straluceasca precum niste pietre pretioase, eleganta Salonului Arab fiind, fara doar si poate, piesa de rezistenta a palatului din Porto. Declarat monument national si inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Palatul Bursei este vizitat in fiecare an de peste 200.000 de turisti, in prezent, cladirea servind mai multor functii publice, de altfel, ca si in trecut.
