Nasterea dorintei de a construi cu adevarat ceva maret, de a pune fundatia unei cladiri cu totul deosebite, de regula, deriva dintr-un sentiment asemenea, poate la fel de maret si de curat, numai ca, ati fi uimiti sa aflati ca a existat, cel putin in Italia secolului al XV-lea, o persoana a carei dorinta, de a construi un palat pe masura planurilor sale, s-a nascut dintr-un sentiment mai putin frumos, si anume din invidie. Este vorba de Palatul Pitti din Florenta, construit la cererea lui Luca Pitti.
Mai mult decat invidios pe familia Medici, bancherul florentin Luca Pitti s-a gandit sa dea ordin sa i se construiasca o resedinta, ale carei ferestre sa fie mult mai mari la intrarea in Palatul Medici. Nu se cunoaste cu exactitate persoana care a fost insarcinata cu ridicarea unui palat la ordinul lui Pitti, insa chiar si asa, in secolul al XVI-lea, istoricul de arta Giorgio Vasari a dat curs teoriei potrivit careia arhitectul impresionantului palat ar fi fost Brunelleschi, avandu-l ca asistent pe Luca Fancelli, desi ipoteza sa ridica serioase semne de intrebare. In primul rand, pentru ca Brunelleschi nu ar fi proiectat niciodata un asemenea palat, sa nu mai mentionam de stilul arhitectonic nespecific viziunii sale artistice.
Palazzo Pitti din Florenta, Italia, este, asadar, diferit, in mare masura, de stilul lui Brunelleschi, iar constructia sa a inceput la 12 ani dupa moartea artistului, chiar daca presupunerile merg intr-atat de departe incat se spune ca Fancelli ar fi fost artistul care a gandit un asemenea palat. In sfarsit, in ciuda tuturor sperantelor lui Pitti, constructia nu era mai impresionanta ca anvergura ori continut decat Palazzo Medici, desi, dincolo de orice asemenare, Palatul Pitti este o cladire cu totul si cu totul impresionanta.
Imediat dupa presupusa moarte a lui Brunelleschi, Fancelli, cel care ii fusese asistent arhitectului, in calitatea sa de arhitect-sef, a preferat pentru fatada un stil utilitar domestic, cu blocuri din piatra, in stil rustic, fasonate intr-o serie intreita de sapte deschideri simple cu arcade, amintind, intr-o oarecare masura, de apeductele romane. Din fericire pentru stilul arhitectonic initial, dar si pentru structura edificiului, lucrarile de renovare ale Palatului Pitti au respectat planurile sale si, de atunci, au fost copiate rand cu rand de nenumarate ori. Numai ca, spre sfarsitul vietii, Pitti avea sa treaca prin diferite dificultati financiare, murind in anul 1472, fara sa apuce, insa, sa-si vada visul, alimentat de o invidie covarsitoare, indeplinit, adica a murit fara sa termine lucrarile de constructie.
Cumva, ca o ironie a destinului, in anul 1549, unul dintre urmasii sai a vandut edificiul Eleonorei di Toledo, mare ducesa de Toscana si sotie a lui Cosimo I de Medici. Cu alte cuvinte, Palatul Pitti, nascut din invidia fata de familia Medicii, respectiv de palatul acesteia, i-a revenit, dupa moartea lui Pitti, tot familiei Medici, daca vreti, sursei invidiei din care acest palat s-a nascut.
Extins si modificat, Palatul Pitti s-a transformat in resedinta oficiala a familiei marilor duci, edificiul dobandind, de-a lungul anilor, aspectul pe care astazi il putem admira cu totii. Iar spatiile care sunt poate si mai impresionante ca palatul in sine sunt gradinile Boboli, ce au fost construite in spatele Palatului Pitti, oferind o oaza de verdeata si de apa racoritoare din sanul agitat al orasului, sa nu mai mentionam ca, pe langa toate acestea, gradinile ofera si un peisaj de-a dreptul spectaculos. In cele din urma, Palatul Pitti din Florenta a fost transformat intr-un imens muzeu.
