Pelerinaj, în limba română, este un cuvânt împrumutat din limba franceză (fr. “pèlerinage”), iar etimonul este latinescul “peregrinus” – “străin” sau ”călător” (cineva care călătorește într-o țară străină). Acest cuvânt a dat naștere termenului „peregrinatio”, în latină, care înseamnă “călătorie” sau “expediție”.
În context religios, termenul a dobândit înţelesul de “călătorie” efectuată de credincioși către locuri sfinte, adică “pelerinaj”, prin care aceștia caută împlinirea unor nevoi spirituale sau vor să exprime devoțiunea religioasă. Despre locurile sacre spre care se îndreaptă peregrinii se presupune că facilitează comunicarea cu divinitatea, graţie unor relicve, legende (despre apariţii, miracole) etc.
Cât de vechi este obiceiul pelerinajului?
Obiceiul pelerinajului este foarte vechi, având rădăcini în multe dintre cele mai timpurii civilizații și religii. Pelerinajul, ca practică spirituală, datează de mii de ani și a fost prezent în numeroase culturi din întreaga lume, reflectând dorința oamenilor de a se conecta cu sacralitatea și de a-și manifesta credințele religioase prin călătorii către locuri considerate sfinte. Iată câteva exemple notabile din diferite tradiții religioase:
- În Egiptul antic, oamenii făceau călătorii religioase către temple importante, precum Teba, unde se închinau zeilor și căutau binecuvântări.
- În Hinduism, obiceiul pelerinajului este unul dintre cele mai vechi, având loc de mii de ani. Un exemplu important este pelerinajul la râul Gange, considerat sacru. Cel mai vechi text hindus, Rig Veda (aproximativ 1500 î.Hr.), menționează călătorii religioase către locuri sacre.
- Grecii și romanii antici obișnuiau să facă pelerinaje către templele și sanctuarele dedicate zeilor lor. De exemplu, în Grecia antică, pelerinajul la Delphi, unde se afla celebrul Oracol, era o practică importantă.
- În Iudaism, pelerinajul la Ierusalim, pentru a participa la sărbătorile mari, cum ar fi Pesach (Paștele evreiesc), Sărbătoarea Corturilor și Sărbătoarea Recoltei, era o practică comună încă din perioada biblică (aproximativ anul 1000 î.Hr.). Templul din Ierusalim era un punct central pentru astfel de pelerinaje.
- În creștinism, pelerinajele au devenit foarte populare începând cu perioada Imperiului Roman târziu, în secolele al IV-lea – al V-lea d.Hr. După ce creștinismul a fost legalizat, locuri precum Ierusalim, Betleem și Roma au devenit destinații majore de pelerinaj.
- În Islam, pelerinajul la Mecca, numit Hajj, este unul dintre cele cinci stâlpi ai credinței islamice și datează din secolul al VII-lea d.Hr., odată cu înființarea religiei islamice de către Profetul Mahomed. Totuși, se spune că obiceiul de a merge la Kaaba, din Mecca, datează de dinainte de Mahomed, fiind legat de practicile pre-islamice.
Cele mai cunoscute pelerinaje din epoca actuală
În epoca actuală, pelerinajele continuă să fie practicate de milioane de oameni din întreaga lume şi din diverse tradiții religioase și, deși motivațiile spirituale și practicile diferă între religii, este comună dorința oamenilor de a se conecta cu sacralitatea. Printre cele mai cunoscute pelerinaje contemporane se află următoarele:
Pelerinajul de la Kumbh Mela (Hinduism) – India
Kumbh Mela este cel mai mare pelerinaj religios din lume, fiind un festival religios hindus, care are loc ciclic, la patru locuri sacre din India: Allahabad (Prayagraj), Haridwar, Ujjain și Nashik. Este marcat de o baie purificatoare în râurile sacre (Gange, Yamuna și altele), care simbolizează curățirea de păcate.
Kumbh Mela este un eveniment de o imensă importanță spirituală pentru hinduși, iar varianta sa – Maha Kumbh Mela – are loc o dată la 12 ani și atrage în jur de o sută de milioane de oameni.
Hajj (Islam) – Mecca, Arabia Saudită
Hajj reprezintă pelerinajul obligatoriu pentru toți musulmanii care au capacitatea fizică și financiară de a ajunge la Mecca. Se desfășoară anual în luna Dhu al-Hijjah, ultima lună a calendarului islamic, atrăgând milioane de musulmani în fiecare an (2-3 milioane de pelerini participă anual la Hajj), care urmează ritualuri sacre în jurul Kaabei, cel mai sfânt loc din Islam.
Pelerinajul de la Santiago de Compostela (Creștinism) – Spania
Pelerinajul la Santiago de Compostela, cunoscut și sub numele de El Camino de Santiago, este un pelerinaj către mormântul Sfântului Iacob (Santiago), unul dintre apostolii lui Isus, mormânt care se află în catedrala din Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei.
Este unul dintre cele mai vechi și mai importante pelerinaje creștine, datând din Evul Mediu, și este încă foarte popular astăzi, fiind inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Anual, între 200 000 și 300 000 de pelerini parcurg diverse trasee ale „Camino”, venind din toată lumea.
Pelerinajul de la Lourdes (Creștinism) – Franța
Lourdes este un oraș din sud-vestul Franței, cunoscut pentru aparițiile Fecioarei Maria în fața unei tinere, Bernadette Soubirous, în 1858. Pelerinii vizitează grota și apele sfințite din Lourdes, despre care se spune că au puteri miraculoase de vindecare.
Este unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj catolic din lume (aproximativ 5-6 milioane de oameni vizitează Lourdes în fiecare an), fiind frecventat în special de oameni bolnavi, care caută vindecare.
Pelerinajul la Muntele Athos (Creștinism Ortodox) – Grecia
Muntele Athos este o peninsulă din Grecia, cunoscută pentru comunitatea sa monahală autonomă. Pelerinajele aici sunt limitate doar la bărbați, iar accesul este strict controlat. Pelerinii vin pentru a se închina în mănăstirile ortodoxe și a căuta liniște spirituală.
Este unul dintre cele mai importante centre monahale ale creștinismului ortodox și un simbol de referință pentru spiritualitatea ortodoxă.
Fatima (Creștinism) – Portugalia
Fatima este cunoscut pentru aparițiile Fecioarei Maria, care ar fi avut loc în 1917, în fața a trei copii păstori. Orașul a devenit rapid un loc major de pelerinaj pentru credincioșii catolici.
Pelerinajul de la Fatima atrage anual în jur de 4 – 5milioane de credincioși, în special în timpul sărbătorilor dedicate Fecioarei Maria, în mai și octombrie.
Tirupati (Hinduism) – India
Templul Venkateswara, din Tirupati, situat în statul indian Andhra Pradesh, este unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din Hinduism. Pelerinii vin să se închine zeului Vishnu (Lord Venkateswara).
Este considerat unul dintre cele mai vizitate locuri de cult din lume (30-40 de milioane de oameni vizitează Tirupati, în fiecare an) și este renumit pentru ofrandele substanțiale aduse de pelerini, care includ bani și aur.
Varanasi (Hinduism) – India
Varanasi este unul dintre cele mai vechi orașe locuite din lume și un loc sacru pentru hinduși, situat pe malul râului Gange. Pelerinii vin aici pentru a se purifica spiritual prin scăldatul în Gange și pentru a participa la ceremonii religioase.
Orașul este considerat centrul spiritual al Hinduismului și este deosebit de important pentru cei care cred în eliberarea sufletului după moarte (moksha).
Cele mai populare pelerinaje din România
În România, pelerinajele sunt profund legate de tradiția creștin-ortodoxă, dar și de cea greco-catolică și romano-catolică. Aceste pelerinaje atrag anual zeci de mii de credincioși care vin să se închine la moaștele sfinților sau să caute binecuvântare și vindecare. Iată câteva dintre cele mai populare pelerinaje din România:
Pelerinajul de la Iași – Sfânta Parascheva
Pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, este cel mai mare și mai important pelerinaj ortodox din România. Anul acesta, s-a înregistrat un record de circa 40 000 de pelerini participanţi la procesiunea de la Iaşi.
Moaștele se află la Catedrala Mitropolitană din Iași. Pelerinajul principal are loc în jurul datei de 14 octombrie, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, dar oamenii vin pe tot parcursul anului.
Pelerinajul de la Mănăstirea Nicula – Adormirea Maicii Domnului
Mănăstirea Nicula, situată în județul Cluj, este renumită pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Este unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși și greco-catolici.
Pelerinajul de la Nicula este cunoscut în special pentru procesiunea din 15 august, când mii de oameni vin să se roage în fața icoanei Maicii Domnului pentru protecție și binecuvântare, iar anual peste 50 000 de pelerini trec prin acest loc.
Pelerinajul de la Mănăstirea Putna – Sfântul Ștefan cel Mare
Mănăstirea Putna, din județul Suceava, este locul unde se află mormântul lui Ștefan cel Mare, una dintre cele mai importante figuri istorice și spirituale ale României.
Pelerinajul (care are loc la data de 2 iulie, de sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare) este un omagiu adus marelui domnitor, care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și este venerat ca protector al Moldovei.
Pelerinajul de la Mănăstirea Prislop – Arsenie Boca
Mănăstirea Prislop, situată în județul Hunedoara, este locul unde se află mormântul lui Arsenie Boca, unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din România, venerat de mulți drept „Sfântul Ardealului”.
Pelerinajul principal are loc la 28 noiembrie, ziua în care Arsenie Boca a trecut la cele veşnice, dar mănăstirea este vizitată de pelerini pe tot parcursul anului (peste 300 000 de oameni vin în fiecare an la Mănăstirea Prislop).
Pelerinajul de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – Izvorul Tămăduirii
Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, este un loc de mare importanță spirituală în Transilvania, cunoscută pentru izvorul considerat tămăduitor din apropiere.
Pelerinajul principal are loc de Izvorul Tămăduirii, în vinerea din Săptămâna Luminată (prima vineri după Paști).
Pelerinajul la Catedrala de la Curtea de Argeș – Sfânta Filofteia
Catedrala de la Curtea de Argeș este locul unde se află moaștele Sfintei Filofteia, o sfântă foarte iubită în România, cunoscută pentru ajutorul oferit celor aflați în nevoie.
Credincioșii vin să se roage pentru sănătate, liniște sufletească și ajutor în viață, considerând că Sfânta Filofteia le poate aduce pace și protecție. Pelerinajul principal are loc la data de 7 decembrie, de ziua Sfintei Filofteia.
Pelerinajul la Catedrala Sfântul Iosif – București (Catolicism)
Pelerinajul de la Catedrala Sfântul Iosif din București este important pentru comunitatea romano-catolică din România. Catedrala este centrul credinței catolice din România și locul unde au loc mari sărbători și procesiuni.
Pelerinii participă la slujbe și ceremonii religioase în cadrul sărbătorilor mari, cum ar fi Paștele și Crăciunul, dar și la procesiuni speciale dedicate Sfântului Iosif (19 martie), patronul catedralei.
Pelerinajul la Mănăstirea Râmeț – Alba
Mănăstirea Râmeț este una dintre cele mai vechi și mai importante mănăstiri din Transilvania, situată într-o zonă pitorească din județul Alba. Este cunoscută pentru liniștea sa spirituală și legătura cu sfinții locali. Pelerinajul cel mai mare este de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la 15 august.
Pelerinajele din România au o puternică dimensiune spirituală și istorică, fiind ancorate în devoțiunea față de sfinți, tradițiile religioase și dorința de vindecare sau protecție divină. De la Catedrala Mitropolitană din Iași, până la Mănăstirea Nicula și Prislop, aceste locuri sacre atrag anual sute de mii de pelerini, menținând o tradiție deosebit de vie în cultura religioasă românească.
Pelerinajul – resorturile psihologice ale unei astfel de manifestări
Popularitatea pelerinajelor, pretutindeni in lume, se bazează pe o combinație de factori psihologici, culturali, spirituali și sociali. Aceste călătorii nu sunt doar simple manifestări religioase, ci reflectă o profundă nevoie umană de sens, apartenență și transformare personală. Analizând resorturile psihologice care stau la baza acestei popularități, se pot identifica mai multe aspecte esențiale:
Nevoia de sens și căutarea transcendenței
Oamenii au o nevoie fundamentală de a găsi un sens în viața lor, iar pelerinajele oferă o oportunitate de a accesa acest sens la un nivel spiritual profund. Pentru mulți, călătoriile spre locuri sacre devin prilejuri de a reflecta asupra propriei existențe, de a înțelege viața prin prisma divinului și de a găsi răspunsuri la întrebări fundamentale despre scopul și sensul vieții.
Nevoia de vindecare și transformare personală
Multe pelerinaje sunt asociate cu credința în puterea vindecătoare a locurilor sfinte sau a moaștelor. Pelerinii vin cu speranța de a obține alinare, nu doar fizică, ci și psihologică sau emoțională. Actul de a merge într-un loc sacru poate funcționa ca un ritual de purificare, o resetare mentală și emoțională.
Din punct de vedere psihologic, această căutare a vindecării are un efect cathartic. Oamenii se simt ușurați să-și exprime suferința în fața unei puteri superioare, iar sentimentul de a fi “auziți” de divinitate poate aduce o pace interioară profundă, ceea ce Jung ar fi numit o “reconciliere între conștient și inconștient”, între sine și divin.
Nevoia de apartenență și comunitate
Pelerinajele sunt, de asemenea, experiențe sociale puternice, care întăresc sentimentul de apartenență la o comunitate de credință. În timpul pelerinajelor, oamenii împărtășesc credințele și valorile lor cu ceilalți, creând un sentiment profund de solidaritate. Acest aspect comunitar răspunde unei nevoi psihologice fundamentale de apartenență, așa cum este teoretizată de Abraham Maslow în ierarhia nevoilor.
De asemenea, pelerinajele oferă o oportunitate pentru mulți de a ieși din izolare și de a experimenta un sentiment de comuniune cu alți credincioși. Ritualurile colective și participarea la un eveniment de masă sporesc senzația de unitate și oferă o legătură profundă cu ceilalți pelerini.
Dimensiunea ritualică și nevoia de sacru
Pelerinajele sunt adesea impregnate de o serie de ritualuri, fie că vorbim despre procesiuni, rugăciuni, băi rituale sau închinarea la moaște. Ritualurile sunt esențiale în multe tradiții religioase, deoarece oferă o structură simbolică, prin care individul poate experimenta sacralitatea.
Din perspectiva psihologiei religioase, ritualurile contribuie la reducerea anxietății și la oferirea unui sentiment de control într-o lume incertă. De asemenea, ele dau un sens temporal și spațial evenimentelor, separând momentul sacru al pelerinajului de cotidian. În plus, participarea la astfel de ritualuri le permite oamenilor să se simtă parte din ceva mai mare decât ei înșiși, oferindu-le o experiență de „transcendență” care îi conectează la divinitate.
Pelerinajul ca drum al transformării interioare
Conceptul de călătorie, în sine, are o semnificație profund simbolică în multe culturi. Pelerinajul este adesea văzut ca un drum inițiatic, în care pelerinul trece prin etape de suferință, efort fizic și mental, pentru a ajunge la o destinație finală – un loc sacru. Acest parcurs reflectă un drum interior de purificare și transformare spirituală.
Psihologic, acest proces poate fi înțeles ca un tip de “călătorie a eroului”, așa cum este teoretizat de Joseph Campbell, în “Eroul cu o mie de chipuri”. Eroul (pelerinul) pleacă din mediul familiar, trece prin încercări și dificultăți și ajunge la o nouă stare de conștientizare și transformare. Această dimensiune a transformării face pelerinajul o experiență extrem de atrăgătoare pentru cei care caută o schimbare profundă în viața lor.
Credința în minuni și în intervenția divină
În multe religii, pelerinajele sunt legate de locuri considerate miraculoase, unde oamenii cred că pot experimenta intervenția divină directă. În creștinismul ortodox, de exemplu, pelerinajele la moaște sau icoane făcătoare de minuni sunt încărcate de speranța că pelerinul va primi o binecuvântare specială sau va fi vindecat de o boală.
Din punct de vedere psihologic, credința în miracole poate oferi un sentiment de speranță și de control asupra evenimentelor negative din viață. Oamenii găsesc alinare în credința că, prin pelerinaj, pot atrage atenția divinității și pot schimba soarta lor, ceea ce le oferă o formă de reziliență în fața dificultăților.
Escapismul și dorința de evadare din cotidian
Pelerinajele oferă o formă de evadare din rutina zilnică, ceea ce poate fi extrem de atrăgător pentru oamenii moderni, aflați adesea sub presiunea vieții cotidiene. Călătoria către un loc sacru permite pelerinului să se distanțeze de stresul cotidian și să intre într-o „sferă a sacrului”, unde timpul și preocupările lumii obișnuite par să se dizolve.
Dintr-o perspectivă psihologică, acest tip de escapism nu este unul superficial, ci poate fi un proces de reconectare cu sinele autentic. Evadarea temporară din presiunile vieții poate oferi spațiul mental necesar pentru introspecție și regenerare psihică.
Puterea credinței și autosugestiei
Pelerinajele sunt adesea locuri unde puterea credinței și a autosugestiei joacă un rol important. Oamenii care cred cu tărie că vor experimenta o vindecare sau o revelație spirituală în timpul pelerinajului sunt mai predispusi să aibă astfel de experiențe. Psihologia modernă recunoaște impactul autosugestiei asupra percepției și stării de bine, iar pelerinajele oferă un context potrivit pentru ca aceste mecanisme psihologice să fie activate.
Efectul placebo poate fi, de asemenea, un factor de luat in seamă. În cazul vindecărilor miraculoase raportate la locurile de pelerinaj, credința puternică în puterea vindecătoare a unui loc sau a unei relicve poate declanșa o îmbunătățire reală a stării de sănătate, chiar dacă nu există o intervenție fizică directă.
Pelerinajele continuă să fie populare în epoca modernă din cauza combinației de factori psihologici care răspund nevoilor profunde ale oamenilor de sens, vindecare, apartenență și transformare. Aceste călătorii spirituale oferă o evadare din rutina zilnică, un cadru pentru introspecție și comuniune și, nu în ultimul rând, o ocazie de a experimenta sacrul într-o lume tot mai secularizată. Aceste resorturi psihologice contribuie la perpetuarea unei tradiții vechi de milenii, menținând pelerinajul relevant pentru oamenii din toate timpurile.
