Rechinul pigmeu (Squaliolus laticaudus) este unul dintre cei mai mici rechini din lume si populeaza Oceanul Atlantic, vestul Oceanului Indian si Pacific. Nu apare deloc in Oceanul Arctic. Apartine familiei de rechini spinosi, la maturitate poate avea greutatea de 20-30 g si lungimea de 15-25 cm. Se diferentiaza de celelelalte specii de rechini prin ghimpele mic rudimentar ce apare la inotatoara dorsala din partea anterioara a spatelui.

Aceasta specie de rechin a fost descrisa pentru prima data in anul 1912, pe baza unui exemplar masculin cu lungimea de cca. 15 cm descoperit in Golful Batangas de catre cercetatorii L. Radcliffe si H. M. Smith in urma unei expeditii facute in Insulele Filipine in perioada anilor 1907-1910. Multe exemplare au fost prinse in largul coastelor Somaliei, in Filipine sau in sudul Japoniei.

Desi este un rechin foarte mic, totusi el s-a dovedit a fi un mare pradator, hrana sa preferata fiind alcatuita din anumite specii de peste marin osos mic, din crustacee, moluste si alte animale acvatice bentonice – ansoa, calamar, etc. De obicei inoata la adancimi de 200-500 m, dar poate cobora si la adancimi mai mari de pana la 1000 m. Pentru om aceasta specie de rechin nu este periculoasa.

Desi se banuieste ca are capacitatea de a ataca si animale marine mai mari, smulgand cu dintii foarte ascutiti bucati de carne din corpul lor, totusi acest lucru nu a fost confirmat pana in prezent. Pe maxilarul superior are dintii tari, ascutiti si mai mici, iar pe maxilarul inferior sunt largi si de asemenea ascutiti.

Squaliolus laticaudus, Foto: zivazeme.cz
Squaliolus laticaudus, Foto: zivazeme.cz

Are corpul de forma alungita, hidrodinamica, botul este lung cu nasul bine evidentiat prin narile prevazute cu pliuri cutanate mici, iar ochii sunt mari, cu irisul de culoare deschisa. Solzii care acopera suprafata corpului sunt plati, iar coloritul variaza de la maro-inchis la negru. Pe partea ventrala are o serie de organe fotofore care stralucesc suficient de puternic in zonele intunecate din adancurile marilor si oceanelor.

Citește și:  Țestoasa pieloasă (Dermochelys cariocea), cea mai mare țestoasă marină

Aceste organe se intind mai ales pe burta si pe partile laterale, dar nu apar deloc pe partea dorsala a corpului. Acest lucru face ca spatele sa fie intunecat si partea inferioara luminiscenta. Deseori, cu ajutorul lor rechinul reuseste sa treaca neobservat prin apropierea pestilor pradatori, cum este de exemplu pestele-spada.

Inotatoarea dorsala din partea anterioara a corpului este foarte mica iar cea din partea posterioara este dubla, aripioarele pectorale sunt scurte, de forma triunghiulara, inotatoarea anala este de neobservat iar inotatoarea codala formata din doi lobi. Toate inotatoarele sunt rigide, nu pot fi pliate sau flexate si au marginile in nuante de culori mai deschise si mai clare. Inotatoarele au rolul de a asigura propulsia, directia si stabilitatea in apa. Nu are vezica gazoasa, iar flotabilitatea sa este sporita datorita ficatului mare si uleios.

Reproducerea la aceasta specie este ovovivipara, femela tine ouale in oviduct, iar embrionul se dezvolta in organismul matern. Numarul de pui este de 4, iar lungimea lor este de maxim 10 cm. Exemplarele masculine ajung la maturitatea sexuala cand au lungimea corpului de aproximativ 15 cm, iar femelele mai tarziu, cand au in jur de 17-20 cm.

Rechinul pigmeu face parte din ordinul Squaliformes, familia Dalatiidae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.