Piotr Ilici Ceaikovski e considerat de multi cel mai mare compozitor rus. Muzica sa a fost întotdeauna bine primită de public fiind melodioasă, armonioasă și plină de culoare, motiv pentru care evoca un răspuns emotional profund.

Născut în mai 1840, în Votkinsk, Rusia, este fiul unui inginer de succes. Atât Piotr cât și frații și surorile sale au primit o educație aleasă din partea guvernantei lor franceze. Părinții obișnuiau să-l ducă la concerte de muzică clasică iar după un asemenea eveniment, acesta s-a plâns părinților că nu poate adormi deoarece muzica îi rămăsese în cap. La vârsta de patru ani, el și o soră compun o melodie pentru mama lor, astfel manifestând un interes precoce pentru muzică.

Ceaikovski a urmat școala de drept din Sankt Petersburg iar în timp ce studia dreptul lua și lecții de muzică, inclusiv unele de compoziție. El a absolvit școala la 19 ani și a început să lucreze ca funcționar. Chiar dacă a muncit din greu, și-a urât slujba fiind deja absorbit de muzică.

La scurt timp îi întâlnește pe frații Anton și Nikolai Rubinstein, ambii compozitori. Anton era un pianist strălucit și faimos, fiind întrecut doar de Franz Liszt. În 1862, Anton fusese cel care deschisese primul conservator din Rusia în Sankt Petersburg. Ceaikovski a fost primul student la compoziție.

Chiar dacă compozițiile sale inițiale erau bine lucrate, ele nu erau extraordinare. După ce termină conservatorul este invitat de către Nikolai la Moscova pentru a deveni profesor la nou deschisul conservator de acolo. În 1866, Piotr trebuia să se descurce singur financiar deoarece tatăl său avea unele probleme și nu-l mai putea susține, motiv pentru care se hotărăște să plece.

Poemele muzicale din 1869, „Romeo și Julieta” și „Fatum” erau primele ce păreau promițătoare prezentând stilul ce avea să-l facă faimos.

În timpul anilor 1870 și mai târziu a lucrat ca muzician și a continuat să predea, compună și chiar să dirijeze (chiar dacă nu a fost un bun dirijor). În 1875 a compus una dintre cele mai cunoscute opere ale sale „Concertul pentru pian Nr. 1”. La momentul respectiv Anton Rubenstein a luat în râs compoziția chiar dacă ani mai târziu și el avea să o execute. Anul următor realizează „Lacul Lebedelor”, ce avea să devină cel mai de succes balet creat vreodată, dacă este să ne luăm după succesul înregistrat la public.

În 1877 se căsătorește cu Antonina Miliukova, ce îi fusese studentă la conservator. Aceasta avea să se îmbolnăvească mintal și să moară în 1917. În timpul vieții aceasta fusese nefericită, fiind respinsă de Piotr (se crede că acesta ar fi fost homosexual) și criticată vehement de fratele lui, Modeste, care o numea ușoară.

La câteva săptămâni după căsătorie, Piotr pleacă singur din Moscova în străinătate și face tot posibilul să nu-și mai vadă soția. În scrisorile trimise în acea perioadă el vorbește destul de morbid despre ea, despre bani, despre compozițiile sale chiar și despre viață, aducând des in discuție ideea de suicid.

Cam în același timp în care se căsătorește începe o relație cu Nadezhda von Meck. Ea era atrasă de muzica lui și de posibilitatea de a-i sprijini activitatea de creație iar el era interesat de banii ei și de ce i-ar putea oferi. Timp de 13 ani i-a dat 6000 de ruble pe an plus unele bonusuri, fapt ce l-a făcut să renunțe la a mai preda la conservator, astfel putând să plece în străinătate.

Ceaikovski și von Meck nu s-au întâlnit niciodată intenționat, aceștia ajungând în același loc doar de două ori și atunci accidental. În scrisorile dintre cei doi Piotr vorbește foarte mult despre compozițiile sale iar în scrisorile cu familia se plânge de faptul că ea era prea zgârcită. În 1877 compune „Simfonia a Patra” pe care o dedică lui von Meck iar în 1879 termină „Evgheni Oneghin”. Printre lucrările perioadei putem enumera „Concertul pentru Vioară” din 1881 și „Simfonia a Cincea” din 1888.

La acea vreme devenise faimos în toată Europa și în America. Pentru a lua o pauză de la aparițiile publice și pentru a se putea odihni, se refugiază în zona rurală la Klin în apropiere de Moscova. Aici termină, în 1890, opera „Regina de Pică” ce era bazată pe o poveste a poetului rus Aleksandr Pușkin. În ciuda criticilor experților, opera a fost bine primită de public fapt ce l-a făcut foarte fericit.

La sfârșitul anului 1890 aranjamentul financiar cu doamna von Meck se sfârșește, caci ea nu-si mai permitea să-l susțină. Chiar dacă Piotr ajunsese în punctul în care nu mai depindea de banii ei, respingerea l-a supărat foarte tare. Anul următor Ceaikovski pleacă într-un turneu în Statele Unite ale Americii unde se bucură de un imens succes.

La întoarcerea în Rusia în 1891, termină opera „Iolanta” și baletul „Spărgătorul de Nuci”. În iulie 1893 primește doctorat onorariu din partea Universității Cambridge.

Doi ani mai târziu este reprezentată „Simfonia a Șasea” (Pathetique). Pe 3 octombrie 1893 la Sankt Petersburg, Ceaikovski dirijează el însuși simfonia. Din păcate, compoziția a fost primită foarte prost, cel mai probabil pentru că el a fost dirijor. Dar chiar și așa el știa că opera era una dintre cele mai bune ale sale, fapt dovedit mai târziu, fiind considerată cea mai bună compoziție a sa.

La câteva zile după reprezentație acesta se îmbolnăvește de holeră și în ciuda tuturor eforturilor, moare pe 6 noiembrie 1893.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ