Placa gravată care va porni spre Luna lui Jupiter, Europa, şi “secretele” acesteia

Placa gravată care va porni anul acesta spre Luna lui Jupiter, Europa, un mesaj din lumea noastră către “marea tăcere” cosmică, exprimă speranţa că, poate, nu suntem singuri în Univers, că, până la urmă, vom primi un semn.

Se pare că absenţa oricărui indiciu despre existenţa unor forme de viaţa în Univers, altele decât lumea noastră, în pofida unor mijloace tehnice tot mai performante de explorare a cosmosului, îi intrigă pe oamenii de ştiinţă, care nu au găsit, până acum, niciun răspuns mulţumitor la Paradoxul lui Fermi – “Dacă există civilizaţii extraterestre, reprezentanţii lor ar trebui să fie deja în contact cu noi. Unde sunt?”

Teorii mai noi, cum ar fi “Marele filtru”, vin cu un punct de vedere total diferit de cel tradiţional, susţinând că ar exista un fenomen, in Univers, care ar distruge civilizațiile înainte ca acestea să se poată întâlni una pe cealaltă.

Pe de altă parte, astrobiologii continuă să creadă că, deşi viaţa în Univers a rămas un mister nerezolvat, ingredientele de bază ale vieţii pot fi întâlnite destul de frecvent în spaţiul cosmic. Detectarea exoplanetelor (planetele din afara Sistemului solar), de pildă, repune în discuţie posibilitatea existenţei altor civilizaţii, având în vedere unele condiţii favorabile vieţii, în diverse forme, pe care omul încă nu poate să le identifice sau care nu pot fi calificate drept “inteligente”.

Primele mesaje ale umanităţii către alte posibile civilizaţii

Placa gravată, pregătită pentru sonda spaţială Europa Clipper, care va fi lansată spre sfârşitul acestui an, spre unul dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter, Europa, nu este primul mesaj al pământenilor către alte potenţiale forme de viaţă.

În 1977, NASA (National Aeronautics and Space Administration, din SUA) a lansat în spaţiu, la bordul sondelor spaţiale Voyager 1 şi Voyager 2, câte un disc aurit, numit “Golden Record”, cu mesajul umanităţii către posibile civilizaţii din Univers.

Acest fapt se întâmpla după o primă tentativă, în 1972, de a se trimite un mesaj în cosmos, pe sonda Pioneer (prima sondă care a ajuns la Jupiter și prima care a părăsit sistemul solar), mesaj aspru criticat, pentru că, tot pe o placă gravată, se putea vedea un desen cu un bărbat şi o femeie goi, considerându-se că nu era o imagine emblematică a civilizaţiei noastre.

Discul aurit de pe Voyager, făcut din cupru aurit, cu o copertă din aluminiu în care au fost injectaţi atomi de uraniu 238 radioactiv, un izotop a cărui durată medie de viaţă este de circa 4,5 miliarde de ani, cuprinde 116 imagini referitoare la Terra, 12 minute de sunete din natură, formule de salut în 55 de limbi şi 90 de minute de muzică.

În 1990, Voyager 1 a depăşit orbita lui Pluto, iar în noiembrie 2004, a traversat “şocul terminal” (punctul heliosferei în care viteza vântului solar scade sub viteza sunetului), fiind primul obiect conceput de om care a ieşit din heliosferă, intrând în spaţiul interstelar. În prezent, Voyager 1 se află în centura Kuiper. Peste 40 000 de ani, discul aurit de pe Voyager 1 va fi la 1,6 ani-lumină de Gliese 445, o stea pitică roşie, aflată la 17,6 ani-lumină de Soare.

Voyager 2 – o călătorie cu peripeţii

Anul trecut, în iulie 2023, NASA a pierdut contactul cu Voyager 2 (pe care se afla al doilea “Gold Recorder”), dintr-o eroare umană, sonda spaţială aflându-se la aproape 20 de miliarde de kilometri distanţă de Pământ, după 45 de ani de misiune. Din fericire, contactul cu sonda a fost restabilit o lună mai târziu.

Peste 40 000 de ani, Voyager 2 se va afla în Constelaţia Andromeda, în apropiere de steaua Ross 248. Despre stelele pitice roşii (cum este şi steaua Ross 248), astronomii spun că au în jurul lor planete, cu mărimi comparabile cu Terra şi care, potenţial, sunt locuibile.

Începând cu anul 2015, înregistrările audio de pe discul aurit Voyager au fost puse la dispoziţia publicului larg de către NASA, pe platforma Soundcloud, şi oricine este interesat de traiectoria sondei o poate urmări în timp real.

Sonda spaţială “Europa Clipper” şi placa gravată care vor porni spre Luna lui Jupiter, Europa

În octombrie 2024, NASA va lansa în spaţiu sonda spaţială “Europa Clipper”, având ca destinaţie planeta Europa, misteriosul satelit natural al lui Jupiter. Sonda va avea la bord o placă gravată – un alt mesaj al umanităţii lansat în eter, în orice caz o “piatră de temelie” pentru o posibilă, viitoare, altă casă pentru oameni.

Pentru NASA şi pentru alte echipe de specialişti din domeniul astronomiei, planeta Europa a devenit noua ţintă tehnologică şi ştiinţifică, după ce, timp de mai bine de 40 de ani, Planeta Roşie (Marte) a fost studiată şi de pe orbită, şi cu ajutorul sondelor spaţiale, fără a se fi găsit ceva semnificativ legat de posibile forme de viaţă.

Planeta Europa (sau “Jupiter II Europa”/ J II Europa) este unul dintre cei patru mari sateliți naturali ai lui Jupiter (şi al șaselea cel mai mare satelit din sistemul nostru solar), descoperit de Galileo Galilei, încă din 1610, motiv pentru care mai este numit şi “satelit galilean”.

Până la această dată se cunosc 95 de sateliţi ai lui Jupiter, confirmaţi şi numerotaţi (57 au primit deja şi un nume), Jupiter fiind prima planetă din Sistemul nostru solar cu cel mai mare număr de sateliţi naturali, urmată de Saturn, care are 83 cunoscuţi.

Satelitul natural alui Jupiter, Europa – subiect fascinant de studiu

Planeta Europa a devenit un subiect fascinant de studiu pentru cercetătorii spațiali, datorită posibilității sale de a găzdui condiții propice pentru viață.

Satelitul natural Europa (ca dimensiuni, puţin mai mic decât Luna, având un diametru de 3 121 kilometri) are o suprafață acoperită în întregime de o crustă de gheață, care este crăpată și intersectată de linii de fisuri complexe. Aceste fisuri sunt semnul că gheața de deasupra ascunde un ocean lichid subteran.

Cercetările sugerează că imensul ocean global de apă sărată (similară cu cea a mărilor terestre, în care viaţa a apărut cu circa 4 miliarde de ani în urmă), de aproximativ 90 de kilometri adâncime, adică în jur de 3 miliarde de kilometri cubi de apă (de două ori mai mare decât volumul de apă de pe Terra) este unul dintre factorii cheie care fac planeta Europa interesantă pentru cercetări privind posibilitatea existenței vieții extraterestre.

Europa este un loc geologic activ, fapt evidenţiat de numeroasele crăpături și formațiuni de relief de pe suprafață. Se crede că această activitate este generată, în principal, de forțele de maree exercitate de gravitația lui Jupiter. Atmosfera este extrem de subțire, compusă în principal din oxigen, dar nu suficient de densă pentru a susține viața, așa cum o cunoaștem sau cum ne-o reprezentăm noi.

Placa gravată de pe sonda “Europa Clipper” – ştiinţă şi poezie

Conținutul și designul plăcii gravate de pe Europa Clipper sunt bogate în semnificații, sublinia directorul diviziei de științe planetare a NASA: “Placa gravată combină ceea ce are mai bun umanitatea de oferit din tot universul – știință, tehnologie, educație, artă și matematică. Mesajul conexiunii prin apă, esențial pentru toate formele de viață, așa cum le cunoaștem, ilustrează perfect legătura dintre Pământ și această lume misterioasă a oceanului pe care o vom explora”.

Placa gravată pe ambele feţe cu diverse simboluri, cu dimensiunile de 18 X 28 de centimetri, va fi fixată pe sonda spaţială. Este făcută din tantal (element metalic rar, cenușiu, lucios, foarte dur, menit să reziste radiaţiilor lui Jupiter) are un microcip de siliciu încorporat, care conține numele a 2,6 milioane de pământeni (aproximativ 2,6 milioane de kilometri având de parcurs şi sonda spaţială, în călătoria sa), amplasat în centrul unui desen reprezentând o sticlă în mijlocul sistemului de sateliţi ai lui Jupiter.

Pentru a strânge numele celor 2,6 milioane de pământeni, NASA a organizat anul trecut campania “Mesaj într-o sticlă”, prin care a invitat publicul larg să ia parte la misiune, înregistrându-și numele pe lista care va călători cu sonda “Europa Clipper”.

Placa gravată mai conţine, în interior, Ecuația lui Drake – formulă matematică dezvoltată de astronomul Frank Drake, care estimează numărul potențial de civilizații extraterestre din galaxia noastră – un portret al lui Ron Greeley, unul dintre părinții misiunii Europa Clipper şi o poezie intitulată “In Praise of Mystery: A Poem for Europa” (În lauda misterului: o poezie pentru Europa”), scrisă de poeta americană Ada Limon.

Apa, simbolul central de pe placa gravată, amplasată pe sonda “Europa Clipper”

Mai sunt încorporate în placa gravată undele sonore corespunzătoare înregistrărilor cuvântului “apă” pronunțat în 103 limbi. Grafic, valurile sunt aranjate ca niște raze care emană dintr-un simbol central (un cerc) care reprezintă cuvântul “apă”, cuvânt-simbol care conectează planeta noastră cu satelitul Europa, al lui Jupiter, şi care sugerează “viaţa”. Pentru a se realiza toate acestea, s-a folosit o tehnică de procesare a imaginilor şi de compresie a datelor, numită “Transformata Fourier” (după numele matematicianului și fizicianului Joseph Fourier).

Poezia “In Praise of Mystery: A Poem for Europa”, de Ada Limon, de pe placa gravată ce va porni spre satelitul Europa

Alături de celelalte informaţii, sunete, simboluri de pe placa gravată, Agenția Spațială Americană vrea să transmită în spațiu, prin versurile Adei Limon, un mesaj de inspirație și speranță, de celebrare a legăturii dintre planeta noastră și luna lui Jupiter, Europa. Iată versurile poeziei „In Praise of Mystery: A Poem for Europa„:

“Arcuindu-ne sub cerul de cerneală al nopții,/ privind adânc în întunericul vast/ spre planetele pe care le cunoaștem,/ atașăm dorințe fugare de stele. De pe pământ,/ citim cerul de parcă ar fi o carte infailibilă/ a universului, valoroasă și evidentă.

Totuși, sub cerul nostru există mistere:/ cântecul balenelor, cântecul păsărilor care-şi strigă/ chemarea în crengile unui copac mișcat de vânt.

Suntem ființe de o uimire constantă,/ curioși de frumusețe, de frunze și flori,/ de durere și plăcere, de soare și umbră.

Și nu este întunericul cel care ne unește,/ nici distanța rece a spațiului,/ ci ofrandele de apă, fiecare picătură de ploaie,/ fiecare izvor, fiecare puls, fiecare venă./ O, a doua lună, și noi suntem făcuți/ din apă, din mări vaste și atrăgătoare.

Şi noi suntem creații ale minunii,/ ale iubirilor mari și ale micilor lumi invizibile,/ ale nevoii de a striga prin întuneric”.

“Atât cât va dura viaţa pe Terra”…

Deocamdată, în afară de câteva semnale radio ciudate, provenind din galaxia noastră sau de dincolo de aceasta, a căror sursă a rămas un mister, provocând mai degrabă confuzie în lumea ştiinţifică, alte semne de viaţă din Univers, spun cosmologii, nu au ajuns pe Pământ.

Rămâne de văzut dacă “Discul aurit” de pe Voyager sau Placa gravată de pe “Europa Clipper” sau alte mesaje trimise în cosmos vor avea vreun răspuns.

Cu aproape un secol în urmă, Nikola Tesla, remarcabilul om de ştiinţă, deschizător de drumuri în domeniul electricităţii, în fizica nucleară, al roboticii, în ştiinţa calculatoarelor etc., spunea într-un interviu că: “Nimic nu poate fi mai important pentru umanitate decât comunicarea interplanetară. Aceasta se va întâmpla, cu siguranţă, într-o zi, şi certitudinea că există forme de viaţă inteligentă în Univers, care muncesc, suferă, luptă ca şi noi, va produce un efect magic asupra oamenilor şi va pune bazele unei fraternităţi universale care va dura atât cât va dura viaţa pe Terra”.