Elisabeta I a fost regina Angliei și Irlandei, iar cei 45 de ani de domnie ai săi au fost considerați „perioada de aur” a istoriei engleze. Ea a fost poreclită „regina virgină” și „gloriana”. A rămas cunoscută pentru faptul că a reușit să depășească multe provocări acasă, însă și multe amenințări din străinătate.
Elisabeta, ultimul monarh al dinastiei Tudorilor, s-a născut în 1533 în Greenwich. Ea a fost fiica lui Henry al VIII-lea și a celei de-a doua soții, Anne Boleyn. Pe când aceasta avea doar doi ani, mama sa a fost decapitată pentru adulter la ordinele tatălui său; ea a fost exilată de la curte. Un an mai târziu, un moștenitor masculin se naște, Eduard.
Ani mai târziu, cea de-a șasea soție a lui Henry, Catherine Parr, a devenit interesată în tânăra Elisabeta și a făcut tot posibilul ca aceasta să aibă parte de o educație foarte bună. După moartea lui Henry al VIII-lea, tânăra trăiește alături de mama sa vitregă și de noul ei soț, Thomas Seymour; în urma unui incident cu acesta însă, Elisabeta este nevoită să plece.
Odată cu moartea regelui Eduard în 1553, sora vitregă a Elisabetei, Maria I, urcă pe tron. Maria I era determinată să readucă religia catolică în Anglia și o vedea pe protestanta Elisabeta ca fiind o mare amenințare. Ea este arestată și închisă în Turnul Londrei sub suspiciunea de trădare și colaborare cu rebelul Thomas Wyatt.
După câteva luni în turn, Elisabeta este trimisă la Woostock și plasată sub arest la domiciliu pentru un an. Abia în momentul în care Maria crede cǎ Elisabeta este însărcinată, îi permite să se întoarcă la reședința sa din Hatfield.
Căsătoria Mariei I cu Filip al II-lea al Spaniei a făcut să pară posibilă nașterea unui moștenitor, dar aceasta moare în 1558, înainte să aibă un copil. Astfel că pe 15 ianuarie 1559, Elisabeta I este încoronată regină.
Cei 45 de ani ai domniei reginei Elisabeta au reprezentat una dintre cele mai constructive perioade din istoria Angliei. Literatura a înflorit prin operele lui Spenser, Marlowe și Shakespeare; Francis Drake și Walter Raleigh au avut un rol important în extinderea influenței engleze în Lumea Nouă.
Compromisul religios al Elisabetei a ajutat la liniștirea mai multor temeri. În același timp, moda și educația au fost promovate din cauza înclinației acesteia pentru cunoaștere și pentru îmbrăcămintea extravagantă.
Una dintre cele mai importante preocupări de la începutul domniei sale a reprezentat-o religia. Ea s-a bazat pe Sir William Cecil pentru consiliere în această privință. Actul de Uniformitate din 1559 solicita utilizarea Cărții Protestante de Rugăciune în slujbele bisericii.
Comuniunea cu Biserica Catolică ce fusese restabilită de Maria I a fost încheiată de către Elisabeta când aceasta și-a asumat titlul de Guvernator Suprem al Bisericii Anglicane. Prin Actul de Supremație din 1559, se solicita funcționarilor publici să depună un jurământ de recunoaștere a controlului suveranului asupra bisericii.
Vara sa, Maria Stuart (Regina Scoției), o catolică declarată, rămânea candidatul cel mai sigur să îi ia locul. Când aceasta a fost alungată din Scoția, Elisabeta a primit-o. Văzând însă în ea o amenințare, o închide la Fotheringhay.
Papa Pius al V-lea o excomunică pe Elisabeta în 1570, ceva ce predecesorul său fusese reticent sǎ facă. Acest lucru a făcut imposibilă continuarea politicii de toleranță religioasă a acesteia.
În acest timp, Maria și-a permis să fie implicată într-un complot de trădare al simpatizanților catolici, fapt ce a determinat-o pe Elisabeta să ordone executarea ei în 1587, după aproape 20 de ani în care o ținuse arestată la domiciliu.
Aceasta a fost scuza așteptată de Filip al II-lea al Spaniei pentru a încerca o invazie a Angliei. Mulțumită liderilor navali ai Elisabetei, în mod special Sir Francis Drake, armada spaniolă a fost învinsă în 1588.
Elisabeta nu s-a căsătorit niciodată și a devenit cunoscută drept „Regina Virgină”. Aceasta în ciuda faptului că au existat mulți pretendenți de-a lungul domniei sale, inclusiv marea sa dragoste, Robert Dudley.
Cei doi erau prieteni din copilărie și acesta devenise favoritul ei la curte. Ei nu s-au căsătorit niciodată, din moment ce Robert se căsătorise deja cu Amy Robsart înainte ca Elisabeta să devină regină. Amy moare câțiva ani mai târziu în circumstanțe misterioase; scandalul a însemnat că cei doi nu aveau cum să se mai căsătorească. În ciuda acestui fapt, Robert a rămas favoritul reginei până la moartea sa în 1588.
Mai mulți prinți străini și duci s-au luptat pentru mâna reginei, care s-a folosit cu succes de statutul acestora pentru a dezvolta relații de prietenie, fără a le accepta avansurile. Omul care devenise cel mai aproape de a se căsători cu Elisabeta a fost Francisc, Duce de Alencon, dar acesta a murit înainte de a finaliza negocierile.
Regina Elisabeta I moare pe 24 martie 1603 iar odată cu moartea acesteia ajunge la un sfârșit dinastia Tudorilor ce condusese Anglia de la sfârșitul anilor 1400. Tronul a revenit fiului rivalei sale Maria Stuart, acesta devenind regele Iacob I.