Se găsește în partea de nord a Iranului, de-a lungul Mării Caspice. Regiunea Gilan face parte din cele 31 de provincii ale țării. Pe suprafața ei sunt concentrate mai multe orașe, cel mai important fiind orașul Rasht, din centrul provinciei Gilan.
Din punct de vedere istoric, Gilan este unul dintre locurile al cărui trecut începe cu mii de ani înaintea erei noastre. Unii cercetători sunt de părere că această parte a lumii ar fi fost populată încă de la finalul Epocii de Gheață și că ar reprezenta locul din care oamenii s-au răspândit ulterior în Mesopotamia.
Cert este că istoria provinciei Gilan este strâns legată de câteva dintre cele mai puternice dinastii ale Iranului din Antichitate. În secolul VI înainte de Christos, regiunea Gilan s-a aliat cu Cirus cel Mare pentru a-i cuceri pe mezi. Până în secolul X al erei noastre, provincia a respins toate atacurile teritoriale și religioase ale arabilor musulmani. Un secol mai târziu, locuitorii au aderat la credința șiită. În secolul XIV, provincia Gilan a căzut în mâinile hoardelor mongole. În mai puțin de o sută de ani, s-a eliberat, redevenind independentă. Între secolele XVI și XVIII, Gilan a fost anexat Imperiului Safavid, apoi a fost cucerit de către ruși. Aceștia au reușit să își facă șederea memorabilă, în special la nivel cultural. Până la finalul primului război mondial, regiunea își recăpătase independența.
Obiectivele turistice ale provinciei Gilan sunt fascinante, sub aspectul vârstei și arhitecturii. Fie că e vorba de palate regale, morminte, temple sau muzee, vizitatorii regiunii Gilan nu au timp să se plictisească.
Datorită rolului său militar important jucat de-a lungul istoriei, Gilan dispune de câteva dintre cele mai faimoase castele și palate imperiale:
– castelul Rood Khan a fost construit de-a lungul secolului III al erei noastre, iar de existența lui și-au legat numele prinții Samaniei. Ocupă o suprafață de circa 5 hectare și, în urma mai multor etape de restaurare, se păstrează astăzi într-o formă excepțională. Castelul a fost construit din piatră, cărămizi și mortar, sub forma unei fortificații cu o singură poartă și două turnuri masive de apărare.
– castelul Salsaal Lisar datează de la începutul secolului XI și a fost construit în perioada imperiului Seljiuk. Materialele din care a fost clădit sunt mortar alb, cărămidă și piatră. Arhitectural, castelul reflectă stilul caracteristic perioadei Saljuqi; s-au păstrat turnul de santinelă, un alcov, bazinul de apă și grajdurile.
– turnul castelului Abad este tot ce a mai rămas dintr-o construcție cu rol de reședință regală antică. În urma cercetărilor arheologice s-a stabilit că era vorba despre un palat întins pe o suprafață foarte mare, cu un turn de apărare înălțat pe zidurile fortificate. Deși din castel nu a mai rămas practic nicio urmă, turnul s-a păstrat în stare excelentă. Are o înălțime de 12 metri și din vârful lui se poate cuprinde cu vederea întreaga localitate Bond Bon.
– Ekhtesasi este cel mai nou palat construit în regiunea Gilan din Iran. Clădirea datează de la începutul secolului XX, fiind prevăzută special ca reședință privată a conducătorului Iranului, Reza Shah. Palatul are o formă dreptunghiulară, cu două niveluri, iar acoperișul este triunghiular. Numele palatului înseamnă „exclusiv”.
Mormintele sfinte din Gilan sunt nenumărate și cele mai multe dintre ele atrag un număr impresionant de pelerini, de-a lungul anului. Cele mai cunoscute morminte aparțin lui Seyed Sharaf, (un poet al secolului VIII. Mausoleul este construit din cărămidă și marmură, la dimensiuni generoase), Mohammad Hanifeh (vlăstarul Imamului Ali; mormântul are o structură cu opt laturi, cu uși de lemn frumos sculptate), sultanului Kashefol (mormântul este amplasat în fața unei plantații de ceai, amintind de expediția istorică, realizată de sultan către India, de unde a adus în Iran ceaiul).
Stilul de viață specific regiunii Gilan din Iran poate fi cunoscut de către turiști prin vizitarea unei case cu valoare istorică. Este vorba despre casa Darya Beigi, construită după stilul arhitectural impus de-a lungul secolelor XVII și XIX, sub numele perioadei Qajar. Casa are două etaje, fiecare prevăzut cu câte trei camere. Absolut toate încăperile dispun de balcon propriu. Ușile sunt realizate din lemn și au înălțimi impresionante; la ferestre s-au păstrat zăbrelele. Ca și decorațiuni, casa se mândrește cu unele dintre cele mai vechi mozaicuri de sticlă și oglindă. Construcția joacă rolul unei galerii de artă, căci conține o colecție numeroasă de pictură din secolele XVII și XVIII, dar și obiecte de artă din timpuri chiar mai vechi.
Moscheea Jore Jame a fost construită la finalul secolului XVIII; data este inscripționată la intrare, printre zeci de versete din Coran.
Bazarul este locul preferat de turiști, în regiunea Gilan. Se găsesc destul de multe bazaruri vechi, cu valoare istorică, dar unde atmosfera continuă să fie plină de veselie și culoare. Localnicii își vând marfa pe tarabe acoperite sau direct pe pături întinse pe jos.
