„Roma caput mundi!” sunt cuvintele scrise pe magnetul pe care l-am luat din fața Colosseumului, după ce am hoinărit ore în şir prin orașul tuturor orașelor. Așa îmi place să îi spun Romei, orașul care mi-a reamintit că suntem parte din istoria unui mare imperiu şi, implicit, din istoria întregii Lumi. Am ajuns prima dată la Roma dimineața, într-un sfârșit de septembrie. Căldura tipic mediteraneană m-a învăluit ușor de când am pășit în aeroport. Toamna este, probabil, cea mai bună perioadă să vizitezi Roma. Nu este nici prea cald ca în timpul verii și nici prea frig ca iarna. Parcurile sunt încă verzi și temperatura e suportabilă pentru o plimbare prin aer liber.
Ajunsă aici, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi cumpăr un Roma Pass pentru trei zile pe care am dat nici mai mult, nici mai puţin de 36 de euro. Pachetul conținea o hartă, un card pentru transport gratuit cu metroul și transportul public de suprafață, intrare gratuită la primele două muzee sau situri arheologice pe care aveam să le aleg eu, acces gratuit de la Muzeul della Repubblica Romana, la Muzeul Bilotti din Villa Borghese și la alte expoziții dedicate. În plus, cardul îmi permitea să cumpăr bilete la preț redus la alte expoziții și evenimente. Citind toate astea în pliantul de prezentare mi-am dat seama că Roma e un oraș bine pregătit să își primească turiștii. Tot din aeroport, mi-am luat și biletul către oraș pe care am dat 6 euro, un preț convenabil pentru orice vizitator.
În călătoriile pe care le fac am un obicei pe care îl urmez mereu. Ascult radioul pe drumul de la aeroport până ajung la destinația propusă. Chiar dacă nu înțeleg nimic din limba respectivă, mă așez confortabil în locul meu din autocar, îmi pun căștile și ascult muzică, știrile sau emisiunile de la radiourile naționale. Drumul către Roma e împânzit de vile, rămăşiţe de viaducte și câmpii pe care, din când în când, mai zărești copacii specifici mediteraneeni cu tulpinile goale și niște coroane întinse. Gara Centrală Roma Termini e plină de turiști de toate felurile, oameni care așteaptă, italieni inconfundabili care gesticulează și vorbesc zgomotos, călători ce dormitează pe băncile de pe peroane. Roma Termini este locul de unde porți ajunge aproape oriunde în oraș. De aici, mi-am găsit cu ușurință hotelul unde aveam să îmi petrec următoarele zile ca turist.
Fontana di Trevi, un magnet pentru turiştii Romei
Fiindcă la un anumit punct ale existenței, noi și romanii avem un trecut istoric comun, primul loc pe care am vrut să îl văd a fost Columna lui Traian. Am pornit în căutarea ei. Cu harta în mână, cu gps-ul pe telefon, am plecat la drum, să descopăr pas cu pas urme ale dacilor în orașul celor șapte coline. Printre străduțele întortocheate, am ajuns într-o piațetă care, în centru, avea o columnă înaltă, înconjurată de un gard. Fericită că am găsit Columna lui Traian, am fotografiat-o de câteva ori și m-am tot întrebat de ce nu e în situl arheologic de la Fori Imperiale, cum ştiam. Aveam să aflu mai târziu că monumentul pe care îl fotografiam de zor era de fapt o replică. Mulțumită că primul meu drum mi-a scos în cale columna care, de fapt, nu era chiar cea căutată de mine, am pornit spre Fontana di Trevi, un punct important din lista mea de vizită la Roma. Am luat-o pe Via del Corso şi apoi printre străzi strâmte, printre mașini, biciclete și scutere, până am ajuns în Piazza di Trevi. Aici, grupuri de turiști aruncau monezi și se fotografiau lângă fântâna celebră din filmul La dolce vita. Am făcut și eu ce scrie la carte, adică am stat cu spatele la fântână și am aruncat o monedă cu mâna dreaptă, peste umărul stâng. Se spune că dacă faci acest lucru, cu siguranță te vei întoarce la Roma. Într-un final, cu puțin noroc, am reușit să fotografiez și fântâna fără turiști necunoscuți în cadru. Nu a fost prea uşor pentru că turiştii stau cu zecile, ciorchine la poze. Pe băncuţe, pe garduri, fiecare stă pe unde apucă şi cu greu găseşti o poziţie din care să nu îţi apară vreun cap necunoscut în fotografie.
Monumentul este o adevărată capodoperă a barocului italian. Zeul Neptun aflat într-un car în formă de scoică este punctul principal al tabloului. Carul lui Neptun e tras de doi cai de mare și doi tritoni, creaturile mitologice pe jumătate oameni, pe jumătate pești. Unul din cai este liniștit, iar celălalt agitat, statui ce exemplifică natura schimbătoare a mării. În stânga și dreapta lui Neptun stau statuile Abundenței și Sănătăți. După un aşa tablou complex la Fontana di Trevi m-am pornit spre Panteon.
Panteonul, bijuteria celor şapte zei
Când am ajuns în Piața Panteonului, soarele lumina puternic obeliscul cu cruce din fața clădirii cu coloane gri. Panteonul e o clădire impunătoare şi distinctă în tabloul colorat care îl înconjoară. Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Poarta imensă primește zilnic mii de oameni care tocesc podeaua de marmură pentru a simți măcar odată ce înseamnă fostul loc de închinăciune al celor şapte zeități, acum transformat într-o biserică catolică unde se țin servicii divine. Intrarea este liberă și oricine poate vedea măiestria lui Apolodor din Damasc, arhitectul căruia i se atribuie monumentul. Am zăbovit în liniște pe băncile de lemn din fața altarului catolic, sub cupola cu sfera perfectă ce luminează în interior. Tot aici, se află și mormântul unor personalități importante din istoria țării. Este vorba de Rafael, primul rege al Italiei, Vittorio Emanuele și Umberto I.
După ce am bifat pe harta mea și acest important monument al culturii mondiale, am plecat spre alte experiențe pe care voiam să le trăiesc. În timpul zilei, italienii sunt oameni grăbiți. Totul se mănâncă pe picior de plecare, espresso-ul se bea rapid cu un pahar de apă lângă. Mi-am propus să fac la fel pentru a avea cât mai mult timp pentru a vedea cât mai multe obiective turistice. Dintr-un magazin micuț, mi-am luat la pachet o limonadă și două felii de pizza. Dintr-o multitudine de feluri așezate frumos în vitrina din fața mea, am ales din cea cu aluatul bine rumenit şi acoperit cu mozarella, roși, vinete și ciuperci. O încântare vizuală și extrem de delicioasă, greu de explicat în cuvinte.
Inima verde a Romei, parcul Villa Borghese
Hoinărind pe străzi am ajuns la Villa Borghese, minunatul parc cu felurite grădini, lacuri şi fântâni arteziene lângă care te poți relaxa în voie. De pe terasele parcului, se văd colinele și orizontul inconfundabil al Romei presărat de cupolele bisericilor, acoperișurile caselor cu terase pline de plante şi umbreluţe de soare.
Fiecare alee are ceva special în complexul de vile şi grădini Villa Borghese, însă nimic nu se compară cu vederea de deasupra oraşului de pe terasa parcului din Piazza Napoleone I. De aici, se vede Vaticanul, Piazza del Popolo, Castelul Sant Angelo şi multe alte puncte importante ale Romei. Într-un final, m-am retras pe spaţiul verde unde grupuri de tineri stăteau întinşi la soare. Mi-am scos sandalele şi m-am rezemat de un palmier înalt. Cu ghidul în mână, am început să studiez harta pentru continuarea descoperirilor mele prin Roma, acest oraş minunat al Lumii…
Va urma…
