Este al doilea cel mai mare și mai populat oraș al Greciei. A fost întemeiat cu peste 300 de ani înainte de Hristos de către Cassandru al Macedoniei în onoarea soției sale Thessalonica, sora lui Alexandru cel Mare.
Turiștii vizitează orașul Salonic datorită vestigiilor sale nenumărate, cele mai importante dintre ele fiind cele religioase. Sfântul Apostol Pavel a venit în Salonic și a propovăduit Cuvântul celor ce formau comunitatea de evrei a orașului. Învățăturile sale nu au fost însă bine primite, iar Pavel s-a îndreptat spre alt oraș.
Salonic geme de istorie și cultură. Obiectivele sale istorice, culturale și religioase sunt nenumărate, astfel că turiștii se simt deseori copleșiți și trebuie să aleagă pe care dintre ele să le vadă. Unele dintre aceste obiective nu trebuie ratate cu niciun preț.
Turnul Alb este simbolul suprem al orașului Salonic. A fost construit în secolul al XVI-lea, ca parte integrantă a zidurilor cetății, dar 200 de ani mai târziu s-a transformat în scena unui adevărat masacru. Sultanul Mahmud al II-lea a înecat aici în sânge o revoltă a ienicerilor. Turnul are o înălțime de 30 metri, iar din vârful lui turiștii pot trage cu ochiul în lumea zeilor – Muntele Olimp.
Centrul orașului Salonic îl reprezintă piața lui Aristotel, un loc spațios, străjuit de cafenele și terase elegante unde turiștii și localnicii se adună pentru a se bucura de spiritul filozofiei grecești – bucuria de a trăi.
Între piața lui Aristotel și piața Dikastirion se află fosta agoră a grecilor și în același timp forum roman. Locul a fost amenajat de către greci, în secolul al III-lea înainte de Hristos, iar după cucerirea de către romani și-a menținut dimensiunile și funcția. Aici se adunau cei mai mari oratori și politicieni ai vremii pentru a dezbate diverse subiecte fierbinți. Ulterior, romanii se bucurau de spectacole de dans și lupte între gladiatori.
Cartierul Ano Poli este un obiectiv istoric deosebit, datorită arhitecturii bizantine. Casele de lemn, străzile abrupte, bisericile și fântânile evocă atmosfera vechiului Bizanț. Zidurile ce înconjurau cetatea au fost construite pe vremea împăratului Teodosiu în secolul al IV-lea și, ulterior, reconstruite în secolele al XIV-lea și al XVIII-lea chiar de către turci. În prezent, aici trăiesc mulți dintre reprezentanții comunității turce.
Palatul, arcada și rotonda lui Galeriu sunt trei dintre cele mai renumite vestigii romane ale orașului Salonic. Au fost construite la începutul secolului al III-lea, iar rotonda urma să devină mausoleul împăratului. Constantin cel Mare a preferat să o transforme însă în biserică creștină (prima de acest fel, cu hramul Sfântul Gheorghe), iar ulterior, otomanii i-au dat o altă funcționalitate religioasă – de moschee. Palatul lui Galeriu are aspectul unor ruine, în cadrul cărora au supraviețuit unele coloane, câteva bucăți de zid și părți din mozaicul podelei de marmură.
Majoritatea bisericilor din Salonic sunt adevărate monumente istorice și merită văzute. Aproape că fiecare dintre ele ascunde povestea unui sacrificiu în numele creștinismului. Biserica Sfântul Dimitrie reprezintă o construcție grandioasă de secol V, ridicată în memoria soldatului roman Dimitrie, ucis de către împăratul Galeriu pentru că refuza să se dezică de Iisus Hristos. Câteva secole mai târziu, otomanii au transformat biserica în moschee, acoperind și nu distrugând frescele de secol VIII. Acestea au fost scoase la lumină în secolul al XX-lea.
Biserica Sfânta Sofia a fost construită sub forma unei catedrale, în secolul al VIII-lea, după modelul unei biserici din Istanbul. Pe locul ei existase o altă construcție religioasă de secol III. Sfânta Sofia are cupola sub forma unui dom impresionant pe suprafața căruia este redată scena Înălțării Mântuitorului.
Moscheea Alatza Imaret a fost la origine o construcție turcească menită să-i adăpostească pe oamenii cei mai sărmani ai orașului Salonic. Cu timpul, a fost transformată în moschee. Numele se referă la numeroasele culori ce compun aspectul clădirii, un lucru destul de neobișnuit pentru o moschee.
Muzeele sunt în număr foarte mare și oferă expoziții prețioase de artă și istorie antică, romană, bizantină. Cele mai faimoase sunt: Casa Ataturk, Muzeul de Arheologie, Muzeul Culturii Bizantine, Muzeul Olimpic, Muzeul de Artă Contemporană, Muzeul Evreie/sc.
O experiență inedită în Salonic o oferă băile turcești. Sunt destul de numeroase, iar atmosfera duce cu gândul la vechiul Imperiu Otoman. Cele mai renumite – Bey Hamam.
Eptapyrgion reprezintă o atracție mai puțin obișnuită în Salonic. Este vorba despre o fostă închisoare al cărei nume se traduce prin „șapte turnuri”. A fost construită de către otomani și folosită până în 1989, iar de numele ei se leagă amintiri sângeroase.
Bucătăria locală este un amestec de mâncare grecească și turcească. Predomină condimentele. Cele mai reprezentative dulciuri sunt inspirate de rețetele turcești: baclava și chatzis. Se consumă însă și multă patiserie tipic grecească: plăcinte cu spanac, rulouri cu cremă, trigoane cu brânză. Carnea se gătește sub formă de souvlaki și gyros, acestea fiind destul de condimentate. Se consumă și fructe de mare, în special cu orez.
