Vorbind despre creatiile foiletoniste ne amintim si de Georges Simenon, ale carui opere stranesc si astazi semne de mirare.

Pentru cititorii specializati, romanele sale sunt o adevarata placere. Operele lui Georges Simenon sunt de un stil politist bine delimitat. Mereu s-a vorbit despre Simenon ca fiind un “fenomen al scrisului”.

Georges Simenon (1965)
Georges Simenon (1965)

In cadrul interviului realizat de Andre Parinaud, Georges Simenon declara ca incepe sa scrie atunci cand se simte singur, fara chef si morocanos:” totul imi displace si am nevoie sa devin celalt Simenon, cel care scrie”. Georges Simenon foloseste un stil indirect liber. Prin asta reuseste sa evite confesiunea, insa mentine o impresie de contact intim.

Georges Joseph Christian Simenon s-a nascut pe 13 februarie in anul 1903 in Belgia. A studiat la colegiul din Saint-Louis literatura clasica. Prima sa opera a fost publicata sub pseudonimul George Sim. De-a lungul timpului scriitorul belgian a mai avut si alte pseudonime: Gaston Vialis, Kim, Jean Du Perry, Jean Sandor sau Christian Brulls.

In 1924, Georges Simenon publica Romanul unei dactilografe pe care a reusit sa il scrie intr-o dimineata. Pe parcursul unui singur an a reusit sa scrie peste 180 de povesti, iar in anul 1928 devine redactorul principal al celebrei reviste Le Merie Blanc.

Din februarie 1928 incepe sa se lanseze seria Maigret. Prima ancheta a lui Maigret este Pietr Letonul aparuta in septembrie 1928. Dupa numai cateva luni, scriitorul belgian isi reorienteaza scrierile catre romanele politiste. In noiembrie acelasi an apar: Cele 13 mistere, cele 13 enigme, Cei 13 vinovati.

In mare parte, Georges Simenon a colaborat cu editura Fayard, Gallimard si nu in ultimul rand Presses de la Cite. Seria Maigret-urilor a aparut dupa lungi discutii si negocieri cu Fayard, unde apar: Capul unui om, Dl Gallet decedat, Spanzuratul de la Saint-Pholien.

La numai un an dupa aparitia acestei serii,Georges Simenon lanseaza in cadrul unul bal (La Boule Blanche) din Montparnasse: Cainele galben, O crima in Olanda, Portul negurilor, Noaptea rascrucii.

In timpul calatoriilor sale prin Africa, scriitorul belgian incearca sa isi orienteze operele catre stilul psihologic: Sinucigasii, Pasagerul de pe Polarlys.

Lumea din operele lui Georges Simenon este una agitata, iar romanele “nepolitiste” ale lui ofera o alta fata a literaturii simenoniene. Criticii literari au privit aceste opere ca pe un centru de greutate al creatiei scriitorului de origine belgiana. Aici putem aminti: Omul care privea trenurile trecand, Moartea lui Auguste, Presedintele sau Zapada era murdara. In general, opera lui da nastere unor situatii limita care scot la iveala straturile profunde ale personajului, de care nu avea habar.

Georges Simenon, Foto: robertocotroneo.me
Georges Simenon, Foto: robertocotroneo.me

Maigret reuseste atat sa dezvaluie cat si sa se dezvaluie. Intruchipeaza tipul detectivului-parinte care analizeaza inainte de a pedepsi. El priveste in ansamblu cand cu un ochi dur, cand cu unul iertator, refacand astfel unitatea lumii in care traieste.

Citește și:  Charlemagne sau Carol cel Mare - primul împărat european al Imperiului Roman de Apus

Desi personajele sale trec printr-un intreg itinerariu, crizele pe care ele le suporta nu sunt doar ale lor.

Georges Simenon si-a schimbat in permaneta resedinta, cand in Paris, cand in America, Noua Zeelanda sau Africa. Publica la Paris, in 1937: Curtea cu jurati, Suspectul, Valul, Maria din Port, Cele trei crime ale prietenilor mei, Calul alb si nuvelele aparute in trei volume: Micul doctor, Dosarele Agentiei, Noile anchete ale lui Maigret.

A fost casatorit cu Regine Renchon, iar pe data de 19 aprilie 1939 se naste primul lor fiu Marc Simenon.

Din anul 1942 incepe sa lucreze la primul sau roman autobiografic, Imi amintesc. Iar dupa un an reuseste sa termine cea mai importanta opera autobiogrfica a sa, Pedigree.

Dupa alte numeroase publicatii, in 1946 se stabilieste in Canada, unde publica: Trei camere din Manhattan, La capatul puterilor, Maigret la New York, Scrisoare catre judecatorul meu, America vazuta din masina.

In Cuba si Mexic scrie: Iapa pierduta, Maigret si moartea, Fundul sticlei, Prima ancheta a lui Maigret, Maigret si purcelusii fara coada, Pasagerul clandestin etc.

Dupa ce a divortat de sotia sa (in 1950) se casatoreste cu Denise Ouimet si se muta in Connecticut, mai exact in Lakeville si publica: Matusa Jeanne, Memoriile lui Maigret, Maigret la Piccrat’s.

In 1954 se naste al doilea copil al sau, Marie Georges. Tot in acelasi an publica: Maigret se inseala, Ceasornicarul din Everton, Maigret si tanara moarte.

Maigret de Georges Simenon, Foto: pocandpoch.com
Maigret de Georges Simenon, Foto: pocandpoch.com

O mare parte dintre operele sale au fost regizate, transformate fie in filme, piese de teatru fie in piese de balet. Acelasi lucru se intampla si cu Scrisoare catre judecatorul meu. Henri Verneuil turneaza Fructul Oprit si Brelan de asi.

Roland Petit creeaza pe muzica lui Georges Auric piesa de balet Camera.

In anul 1959 pe data de 26 mai se naste si cel de-al treilea copil al sau, Pierre Simenon. Tot in aceasta perioada apar: Batrana, Confidentele lui Maigret, Baronul de la ecluza, Trenul, Hotul Lenes, Usa, Ceilalti.

Apare in 1962 tot in regia lui Verneuil Presedintele (cu Bernard Blier si Jean Gabin).

Georges Simenon a fost foarte apreciat si pentru transpunerile scrierilor sale. Ultimii ani din viata si i-a petrecut in Elvetia, in Echandens. Se mai spune despre scriitorul belgian ca este cel mai tradus din lume, in peste 30 de tari.

Cea mai cunoscuta apreciere ramane din partea lui Andre Gide “sunteti cu mult mai important decat se crede in mod obisnuit”!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.