Cine nu a citit macar o particica din operele marelui scriitor roman Mihail Sadoveanu, pentru a fi fascinat de puterea pe care o capata cuvintele sale? Creatiile sale reprezinta o valoare inestimabila a literaturii romane, cuprinzand peste 100 de volume, care ilustreza intr-o mainera specifica unui mare povestitor, atat viata satului romanesc, un simbol al intelepciunii, demnitatii si iubirii, cat si viata de la oras, cu oamenii tristi si lipsiti de vitalitate, care simt ca traiesc o decadere spirituala. Totodata, reprezentativ pentru opera scriitorului este romanul istoric, pe care l-a purtat catre cele mai inalte culmi, prin personajele construite, prin perfectiunea cu care a imbinat elementele pozitive cu cele negative, spre a prezenta istoria, precum un fenomen complicat de evolutii si involutii, iar acestea sunt imbracate intr-o limba arhaica, ce se impleteste cu graiul popular moldovenesc, spre a-i oferi muzicalitate.

foto: webcultura.ro

Anul in care se naste Mihail Sadoveanu este 1880, pe data de 5 noiembrie, in orasul Pascani, din judetul Iasi. La inceput este inregistrat sub numele mamei sale, Ursachi, numele sau complet fiind Mihail Ursachi. Tatal sau, Alexandru Sadoveanu, ocupa functia de avocat, iar mama sa se numea Profira. In copilarie, scriitorul statea in timpul anului la Pascani, iar vara si-o petrecea la bunicii din partea mamei, in satul Verseni, situat la 12 kilometri de Pascani. Incepe clasa intai in anul 1887, la scoala primara din Pascani, iar in anul 1891 termina primele patru clase si primeste numele Sadoveanu.

Desi termina scoala primara, pentru a se putea inscrie la gimnaziul “Alecu Donici” din Falticeni, trebuia sa repete ultimul an, clasa a IV-a, deoarece asa se proceda pentru a trece de la invatamnatul din mediul rural la cel din mediul urban. In mod surprinzator, printre colegii sai de clasa se afla si valorosul critic literar Eugen Lovinescu, care ii va deveni partener de joaca pentru acea perioada. Din nefericire, intre anii 1894-1895 ramane repetent, in urma unei dificultati intampinate cu teza de matematica., datorate si pasiunii sale de rataci prin natura, prin preajma raului Somuz, cate traverseaza orasul Falticeni. Este nevoit sa repete clasa a III-a, urmand apoi intre 1897 – 1900 sa studieze la Liceul National din Iasi. Astazi, acest liceu ii poarta numele.

Inainte de a intra la liceu, in anul 1895, cand avea doar varsta de 16 ani, Mihail Sadoveanu trece printr-un moment extrem de dificil, deoarece isi pierde mama,  iar suferinta produsa il va urmari o perioada foarte lunga de timp. De altfel, va scrie in operele sale despre pierderea suferita, intalnind in opera memorialista, “Anii de ucenicie”, publicata in anul 1944, o descriere a durerii sfasietoare care l-a urmarit mult timp. Aceasta durere este descrisa in “Anii de ucenicie” altfel: “A fost o lovitura asa de brutala, incat am simtit-o indelung dupa aceea”, aceasta fiind o farama din descirerea pe care o dedica aestui eveniment dureros.

foto: jurnalul.ro

Cariera literara a scriitorului Mihail Sadoveanu incepe in anul 1897, cand publica in revista umoristica “Dracu”, versuri si schita “Domnisoara M”, sub semnatura Mihai din Pascani.Dupa debutul sau in literatura, incepe sa colaboreze cu publicatiile: “Viata noua”, “Pagini literare” si “Opinia”, alaturi de Tudor Arghezi sau Gala Galaction, folosind numele M.S.Cobuz.

Desi ajuns in Bucuresti, in anul 1900, la sugestia tatalui, pentru a studia dreptul, Mihail Sadoveanu se inscrie la Facultatea de Drept, insa nu va termina cursurile acestei Facultati, deoarece se indreapta tot mai mult catre literatura. Se intoarce in Falticeni un an mai tarziu, an in care se si casatoreste cu Ecaterina Balu, insa la trei ani dupa aceasta se va stabili pentru doi ani in Bucuresti, dupa primirea postului de copist la Casa Scoalelor. Odata cu mutarea in Bucuresti din 1904 are loc si lansarea propriu zisa a scriitorului Mihail Sadoveanu in literatura, acesta fiind anul in care publica patru carti: “Dureri inabusite”, inceput in anul 1900, “Soimii”, “Crasma lui mos Precu” si “Povestiri”.

Inainte de a parasi capitala, pentru a se intoarce in 1906 in Falticeni, unde isi va intemeia o gospadarie bogata, scriitorul Mihail Sadoveanu  publica trei volume, “Amintirile caprarului Gheorghita”,  “Floare ofilita” si “Mormantul unui copil”, urmand sa colaboreze cu revista literara Convorbiri literare. O alta realizare importanta este aparitia scriitorului in primul numar al revistei Viata romaneasca, cu nuvela “Pustiul”. Datorita pozitiei importante pe care o ocupa in calitate de scriitor, obtine functii importante, astfel, in anul 1907 este numit Ministru al Instructiunii, o functie de inspector al bibliotecii culturale si al cercurilor culturale satesti. Alaturi de

Citește și:  Rebusul - jocul inteligentei

Artur Gorovei infiinteaza gazeta Ravasul Poporlui, este numit apoi vicepresedinte al Societatii Scriitorilor romani, proaspat infiintata, si ocupa in anul 1909 functia de director al Teatrului  National din Iasi, pentru noua ani.

In ordinea aparitiilor, scriitorul Mihail Sadoveanu publica lucrarile: “La noi, in Viisoara”, “Vremuri de bejenie”, “Oameni si locuri”, “O istorie de demult”, “Duduia Margareta”, volumul de povestiri: “Cantecul Amintirii”, “Povestiri de seara”, “Geniveva de Brabant”, In amintirea lui Creanga”, “Apa mortilor”, piesa de treatru “De ziua mamei”, care se va interpreta la Teatrul National, urmand apoi sa apara “Un investigator”, “Bordeenii”, iar in Viata romaneasca apare un fragment din romanul “Neamul Soimarestilor”, in anul 1912.

foto: poducuvechituri.wordpress.com

Anul 1913 il gaseste pe scriitorul Mihail Sadoveanu in razboiul romano-bulgar, perioada care va reprezenta o sursa de inspiratie pentru lucrarile sale istorice ulterioare. In anul 1914, inspirat din experienta razboiului romano-bulgar, apare volumul “Privelisti Dobrogene”, iar un an mai tarziu este publicat romanul istoric Neamul Soimarestilor. Tot inspirat din razboiul romano-bulgar apare volumul “44 de zile in Bulgaria” si “Razboiul Balcanic”, urmand apoi aparitia volumului de povestiri “Foi de tomana”. Pentru un an este editor al “Romania”, acesta fiind un ziar de front, iar in 1920 apare “Priveghiuri si umbre” si se naste ultimul copil al scriitorului, din cei 11 copiii ai sai.

Valoarea artistica si culturala desavarsita a lui Mihail Sadoveanu determina sa fie ales membru al Academiei Romane, ca mai tarziu sa detina functia de presedinte al  Sectiei Literare din cadrul Academiei. Incepand cu anul 1924, scriitorul scoate revista “Lumea” si apar operele: “Venea o moara pe Siret”, “Tara de dincolo de negura”, “Demonul tineretii”,”Olanda”, “Imparatia apelor”, si minunatele povestiri din  “Hanul Ancutei”. Anul 1929 aduce lucrarea “Zodia Cancerului sau vremea Ducai-Voda”, iar in anul 1930 se publica romanul Baltagul. Desi Baltagul contine un numar de 16 capitole in care ilustreaza exceptional viata de la sat, alaturi de obiceiurile de baza precum botezul, imormantarea si nunta, a fost scris in doar 17 zile, inspirat din Balada Miorita.

Urmatoarele sale creatii literare, in ordine cronologica,  sunt: “Trenul fantoma” “Maria sa, Puiul padurii”, “Nunta domnitei Ruxandra” “Uvar”, “Locul unde nu s-a intamplat nimic” , “Creanga de aur”, “Noptile de Sanziene”, “Soarele in balta”, “Viata lui Stefan cel Mare” si primul volum din cele trei ale operei “Fratii Jderi”, intitulat “Ucenicia lui Ionut”.

In 1936 se intoarce, impreuna cu familia sa numeroasa, in Bucuresti, unde se ocupa de ziarele “Adevarul” si “Dimineata”, publica al doilea volum al “Fratilor Jderi”, numit “Izvorul Alb”, insa se retrage din capitala, datorita unor campanii realizate impotriva lui, prin arderea cartilor sale in plina strada, de catre fascisti, datorita idelor sale antifasciste. Astfel, scriitorul se retrage in Transilvania, unde scrie operele “Ochi de Urs” si “Valea Frumoasei”, iar  dupa aceea sunt publicate “ Vechime” si “Divanul Persan”. In 1941 se publica al treilea volum din “Fratii Jderi”, numit “Oamenii Mariei Sale”, iar 5 ani mai tarziu sunt tiparite “Caleidoscop” si “Fantezii rasaritene”.

foto: targuneamt.ro

Scrierile lui Mihai Sadoveanu dupa anul 1947 sunt influentate de regimul comunist, regim pe care scriitorul il va imbratisa. Reprezentativ pentru aceasta perioada este romanul “ Mitrea Cocor”. Prin indreptarea catre comunism, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, detinand cea mai mare functie pe care a obtinut-o vreun scriitor roman vreodata in perioada regimului comunist. Printre ultimele sale creatii se afla “Nada florilor”, din anul 1951 si romanul istoric “Nicoara Potcoava”, din 1952. La implinirea varstei de 75 de ani, primeste titlul de “Erou al Muncii Socialiste”.

Din respect pentru atributiile sale exceptionale aduse culturii romane, Mihai  Sadoveanu primeste  Premiul Internaţional pentru Pace in anul 1951 si Premiul Lenin in anul 1961. La 19 octombrie, 1961 se stinge din viata, la frumoasa varsta de 80 de ani. Asa cum era firesc pentru o asemenea personalitate, este inmormantat la Cimitirul Bellu, langa poetul nostru national, Mihai Eminescu.

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.