Sunt locuri în care ajungi în timpul unei călătorii și ai senzația că ți-a fost dat să îți pierzi pașii pe acolo. Că acel loc are un ceva anume cu care rezonezi puternic, că îți umple sufletul de-o stare de bine doar faptul că ești acolo, că te simți plin de-o recunoștință în fața frumuseților lumii, de-o plinătate a trăirilor, de-o bucurie a minunii de-a fi. Sunt locurile mărgăritare ale călătoriilor noastre prin viață și prin lume, cele care se-așază frumos, formând șirag de amintiri prețioase.
Privind în urmă la călătoriile mele, nici multe, nici puține, îmi dau seama cu surprindere că s-au adunat, în acea cămară a sufletului unde se păstrează amintirile speciale, multe locuri pe care le-am văzut, simțit, trăit. Unele-n goana timpului, altele molcom, în tihnă. Dar fiecare dintre ele găsindu-și un loc unic, aparte, numai al lui, în șiragul acela de amintiri. Și-s recunoscătoare pentru acest lucru, mă simt îmbogățită sufletește și pot să spun, cu certitudine, că nu-i în zadar vorba aceea care spune că singurele lucruri pe care le cumpărăm cu bani și ne fac mai bogați sunt călătoriile.
E acolo Filzmoos, mica bijuterie austriacă cu amintirile fantastice despre zborul meu de iarnă cu balonul cu aer cald; e Praga, trăită și iarna și vara, de fiecare dată primitoare și fermecătoare; e Maastricht, cu adierea de prietenie și biciclete și Andre Rieu; e Schwerin, bijuteria arhitecturală germană; sunt Munții Rodnei și dimineața de poveste din Finlanda. Și alte mici bijuterii ale călătoriilor…
Așa simt și în ceea ce privește micuța localitate Senj din Croația. Am văzut multe locuri spectaculoase în țara aceasta frumoasă în călătoria din luna august, multe dintre ele mai renumite, mai cunoscute din punct de vedere turistic, mai mult lăudate și apreciate de vizitatori, am trăit multe momente frumoase, intim prețioase sufletului meu, însă, dintre toate, portul acesta, mica localitate de pescari, Senj, de pe coasta Mării Adriatice, m-a cucerit într-un fel aparte.
Am ajuns acolo pe la amiaza unei zile mohorâte și, chiar și-așa, orășelul mi s-a părut fermecător, cu un parfum aparte, ce m-a cucerit pe loc. Și-am decis să rămân acolo două zile, chiar dacă poți să îl parcurgi, de fapt, la pas, în vreo două ore.
Situat în apropiere de orașul Crikvenika și de insula Krk, pe coama stâncoasă și destul de neprietenoasă a munților Mala Kapela și Velebit, în plină bătaie a valurilor mării, localitatea Senj e una dintre cele mai vechi din Croația. Cu o populație formată dintr-un procent de peste 90% din localnici, Senj nu e tocmai o destinație turistică de top, dimpotrivă, aspectul aspru al zonei, cenușiul zidurilor îmbibate de apă, vegetația săracă, toate-și aduc aportul la căderea în uitare a acestui mic port, cândva punct de legătură de importanță mare între restul orașelor din Croația. Paginile de istorie ale locului vorbesc despre o așezare veche de peste 3000 de ani, numită, inițial de către Imperiul Roman care-o avea sub stăpânire, Senia. Un nume care a rămas în folosința locului și după transformarea în Senj, fiind foarte popular printre numele date fetelor născute în familiilor localnicilor. Localitatea Senj mai e cunoscută pentru utilizarea alfabetului glagolitic, primul alfabet folosit pentru a reprezenta limbile slave în scris. În scrierea numelui acestui loc, Senj, a doua literă folosită nu e litera E din alfabetul latin, ci semnul Jest din alfabetul glagolitic, un E întors.
Din punct de vedere arhitectural, atracția principală a acestei așezări o constituie cetatea – fortăreață – castel din piatră, construit pe o stâncă deasupra micii localități, impunând grandoare și sobrietate locului. Construită în anul 1558, fortăreața Nehaj (care se traduce fără grijă) a devenit curând subiectul multor versuri și poeme folclorice, datorită rezistenței eroice în fața atacatorilor, Imperiul Otoman sau Veneția. Devenită acum muzeu, stingheră, cumva, în singurătatea ei, acolo, la înălțime, înconjurată de un parc frumos amenajat cu alei și zone verzi, fortăreața străjuiește de multe secole acel colț de lume. E inevitabil ca, plimbându-te pe acolo, să nu rătăcești printr-o istorie care pare de basm, cu prinți și barbari, cu pirați și cu vestiții luptători Uskoci, care-au luat în stăpânire cetatea și-au fost apărătorii ei o vreme îndelungată.
Piața mică a orășelului, cu câteva terase restrânse, străduțele înguste și întortocheate, casele vechi, din piatră roasă de furtuni, resturile rămase în timp ale zidurilor orașului, priveliștea de sus a localității, încăpută într-o singură fotografie, marea de-un albastru intens, în concurență cu cerul senin, micul port cochet cu ambarcațiuni de dimensiuni reduse, insulele croate – Krk, Prvic, sau Rab – care se zăresc în depărtare, liniștea și lipsa aglomerației, senzația că nu te sufoci printre oameni și aluneci alene prin pagini de istorie îndelungată au făcut din șederea acolo un timp al bucuriei pentru mine. Am savurat toate plimbările pe străzile vechi, urcările pe cărări de deal, care m-au dus în locuri cu panorame ce-mi îmbrățișau sufletul, timpul petrecut nefăcând nimic, cu privirile pierdute-n zare pe băncile din port, joaca cu Puștiul în parcuri sau în incinta cetății.
Locațiile de cazare în Senj se găsesc, o parte dintre ele, pe siturile de rezervări, însă cele mai multe se ocupă, în mod direct, la fața locului. Clădirile mai nou construite, de pe coama dealului și de pe la marginile localității îndeplinesc, în mod deosebit, acest rol, de găzduire a turistilor. Vara, aceștia ating numărul maxim, mic și el, de altfel. În imediata apropiere a portului, se găsesc și camping-uri, opțiune care e extrem de binevenită și potrivită atunci când îți dorești o călătorie în care să nu fii legat strict de un loc.
În ceea ce privește plajele, sunt câteva în Senj, micuțe, cu pietre, în apropierea portului, și câteva stâncoase, mai retrase, la marginile localității. Sunt mici golfuri cu ape extrem de curate, cristaline, cu niște culori fantastice, în care de-abia au loc zece, douăzeci de oameni. Intime, perfecte pentru cei care vor relaxare, detașare și depărtare de zgomot și aglomerație.
Turistic vorbind, nu ai prea multe de făcut în Senj. Pentru o vizită de exploatare a locului, o jumătate de zi e suficientă. Sunt câteva muzee (un Muzeu al Satului, un Muzeu de Obiecte Bisericești), o biserică – catedrală mică și veche, câteva clădiri cu iz istoric, zidurile orașului despre care se spune că sunt mai vechi decât cele din Dubrovnik, Cilnica Square, o piață cu o mică citadelă unde aveau loc execuțiile umane și castelul care străjuiește orașul, desigur. Altfel, dacă îți dorești un loc liniștit, în care să te pierzi într-o pagină de istorie (dacă n-ar exista mașinile și influența tehnologică, chiar ai avea senzația că timpul a stat în loc acolo), e un loc potrivit căruia poți să-i acorzi mai mult timp. Pentru mine, a fost o revelație, o bucurie și o încântare.
