Fascismul este foarte greu de definit deoarece nu există o singură filosofie. Cu toate acestea, fascismul este un sistem politic ce poate fi identificat prin intermediul unor principii de bază.
Un principiul important îl reprezintă ideea supraviețuirii celor mai puternici. Unii filosofi fasciști au fost influențați de scrierile lui Darwin și de teoria sa a selecției naturale. În contextul fascismului, statul este la fel de puternic ca abilitatea sa de a duce războaie și de a le câștiga. Pacea este privită ca slăbiciune iar violența ca putere. Puterea este modalitatea prin care se asigură supraviețuirea statului.
Fascismul menține o structură strictă a claselor, aflându-se astfel în antiteză cu comunismul care abolește distincțiile dintre clase. Fascismul consideră divizarea claselor sociale esențială pentru evitarea haosului (văzut ca o amenințare a statului). Puterea statului depinde de menținerea unui sistem în care fiecare persoană are un rol specific și bine definit în glorificarea statului.
În cadrul fascismului interesele statului cer existența unui singur lider carismatic cu autoritate absolută. El devine cel mai des un simbol al statului.
De cele mai multe ori sunt regimuri violente. În ideologia fascistă, statul nu poate obține și menține puterea fără disciplină strictă și unitatea completă a minții și a corpului. Astfel, violența fizică este necesară pentru suprimarea oricui ar sta în afara grupului și în drumul puterii statului.
Fascismul a apărut pentru prima dată după Primul Război Mondial atunci când Benito Mussolini a venit la putere în Italia. În timpul anilor 1930 în Germania a venit la putere Adolf Hitler și socialismul său național. Fascismul a mai apărut în Japonia, Spania și Argentina.
Guvernele fasciste controlează fiecare aspect al modului în care oamenii își trăiesc viața. Cei are critică guvernul sau cei care nu se supun sunt aspru pedepsiți. Ei sunt nevoiți să părăsească țara, sunt aruncați în închisoare sau adesea executați.
În cadrul sistemului de învățământ dintr-un regim fascist, profesorii își învață elevii că doar statul este important. Adesea sunt create oganizații de tineret în care copiii sunt învățați cântece și sloganuri politice și unde sunt îndemnați să admire statul. Aceștia sunt instruiți să urmeze convingerile partidului de guvernământ.
În țările fasciste nu sunt permise alte partide politice iar guvernul controlează presa, televiziunea și radioul, neexistând nici o libertate de exprimare.
Fascismul a devenit o mișcare puternică în prima parte a secolului al XX-lea pentru mai multe motive. Cele mai multe state nu aveau nici o experiență cu democrația pentru că până atunci fuseseră conduse de către rege sau regină. După Primul Război Mondial foarte mulți oameni erau dezamăgiți deoarece războiul le distrusese o mare parte a țării sau pentru că o parte a pământurilor le fusese luată prin semnarea unor tratate care îi dezavantajau.
Italienii erau nemulțumiți de modul în care fuseseră tratați după Primul Război Mondial. Benito Mussolini apăruse ca un lider puternic ce le promitea oamenilor că le-ar aduce înapoi mândria și că ar face din Italia o țară respectată din nou. El și-a creat propria armată privată ce purta uniforme distincte, ce era agresivă și ce începu să se lupte cu ceilalți cetățeni și soldați. În cele din urmă, în 1922, Mussolini devine dictator în Italia.
Germania a fost unul din cei mai mari pierzători ai Primului Război Mondial, fiind forțată să cedeze o bună parte a pământurilor sale. Câștigătorii au forțat Germania să renunțe la majoritatea armelor iar guvernul trebuia să plătească pentru distrugerile din timpul războiului. Aceste măsuri aduseseră țara în pragul sărăciei și ruinaseră economia.
În anii 1920 și 1930, un nou partid apărea: Partidul Național Socialist al Muncitorilor. Până în 1933, partidul naziștilor devenise cel mai puternic din Germania. Liderul lor, Adolf Hitler dizolvă parlamentul, preia puterea și transformă Germania într-un stat fascist. În anii următori a construit o forță polițienească puternică și cea mai mare armată din Europa.
El afirma că germanii erau mai buni, mai puternici și mai inteligenți decât alte nații. Alte grupuri, în mod special evreii și țiganii, erau considerate inferioare. Hitler considera că Germania poate supraviețui doar dacă scapă de acești oameni slabi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii au omorât milioane de evrei și au invadat mai multe țări. După ce Germania a fost înfrântă în 1945, guvernul fascist a căzut.
Situația era similară în Japonia. Economia era slabă iar oamenii nu aveau de mâncare. Mulți japonezi doreau ca armata să preia puterea iar prin intermediul ei Japonia să devină o mare putere. În anii 1930, ura față de celelalte țări asiatice și nevoia de expansiune i-au determinat să atace Asia.
Spania a fost o altă țară fascistă. Generalul Franco a condus o mișcare naționalistă în timpul Războiului Civil Spaniol, în care a beneficiat de ajutor din partea Italiei și Germaniei. După câștigarea războiului, Franco a devenit dictatorul Spaniei pe care a condus-o până la moartea sa din 1975.
În Argentina, Juan Peron a condus o mișcare fascistă ce a durat de 10 ani iar în Chile un grup militar aflat sub conducerea comandantului Augusto Pinochet a ținut puterea pentru aproape 20 de ani.
Chiar dacă partidele fasciste au fost interzise în majoritatea țărilor după cel de-al Doilea Război Mondial, fascismul nu a dispărut complet. Grupuri neo-fasciste apărând în întreaga lume. Membrii lor au puncte de vedere diferite față de valorile obișnuite ale societății, dorindu-și legi stricte împotriva imigrației. Mișcările neo-fasciste sunt implicate în multe acte de violență iar uneori chiar în acte de terorism, dar momentan sunt prea mici pentru a produce o adevărată revoluție.
