La Hanoi, capitala Vietnamului, se afla marele monument de cultura Templul Literaturii (langa cartierul rezidential), numit si Giam (forma redusa a numelui ,,Quoc Tu Giam’) sau Colegiul National.
Ansamblul architectonic al ,,Templului Literaturii” se imparte in cinci parti despartite prin privoti, porticuri, porti deschise, si alte doua deschideri suplimentare. Ocupa un teren amplu, in forma dreptunghiulara, in suprafata de 3600 mp, imprejmuita de ziduri vechi si groase situate intre strazile ,, Nguayen Thai Hoc”, ,,Hang Bot” si cea care ii poarta numele ,,Quoc Tu Giam”. Zidurile au fost restaurate in 1833, atunci au fost revopsite si 40 de coloane din interior. Edificiul are o lungime de 360 metri, o latime de 60 metri in partea de sud si 75 metri in partea de nord. Poarta principala da spre strada Quoc Tu Giam, la sud, spre lacul Van Ho cu o mica insula pe care cresc lamai, rodii, bambusi si alte specii de plante tropicale.
,,Templul Literaturii” – monumentalul si stravechiul edificiu – are un sir de patru coloane situate in aer liber, incepe cu un portic avand trei intrari, numit Poarta Templului Literaturii (in vietnameza Van Mieu Mon).
Aleea centrala, pavata cu mari si frumoase dale de teracota, porneste de la poarta principala si traverseaza primele doua sectiuni ale spatiului Templului, de aici se ajunge la poarta ,,Dal Trung” (Marele Mijloc). In acest spatiu se gasesc doua lacuri inconjurate cu arbori seculari. A treia parte a Templului este marcata de o alta poarta cu un amplu pavilion din lemn cu doua etaje, compus din 8 spatii deschise spre toate cele patru puncte cardinale, cu patru ferestre in forma de soare, si care a fost inaltat la sfarsitul secolului al XIX-lea, numit si ,,Khue Van Cac” sau ,,Balconul de sus al Constelatiei Hhue”. Aceasta constelatie a patronat in toate timpurile literatura.
Langa aleea centrala se afla un lac patrat, numit ,,Thien Quang Tinh” adica ,,Fantana luminii ceresti”, inconjurat de pereti nu prea inalti, cu trepte care coboara spre apa. Pe ambele parti ale lacului, se afla 82 placi monolitice asezate pe 82 socluri, care au forme de broaste testoase. Fiecare din aceste blocuri de piatra a fost, in vremuri stravechi, consacrat unui concurs de doctorat.
In a patra sectiune a ,,Templului Literaturii” se afla locul de cult, templul propriu-zis, se vede poarta ,,Dai Thanh” sau ,,Marea Reusita”, si apoi o curte pavata cu dale mari ce duc la o vasta constructie in stil traditional, impresionanta, cu noua trasee si sustinuta de coloane din ,, lemn de fier” (material de constructie de o densitate si durabilitate fara egal), decorate cu doi dragoni simetric orientati catre un disc lunar – casa ceremoniilor, numita ,,Bai Doung”, cu inscriptia ,,Modelul maestrilor celor zece mii de generatii” (,,Van The Su Bien”).
Intre obiectele de cult bine conservate se afla un mare clopot din bronz, turnat in 1768 de oameni de litere din acea vreme: Nguyen, Nghiem, Vu Mien si Nguyen Le. Acest spatiu al ceremoniilor este asemanator cu o a doua constructie ( inaltata dupa acelasi model architectonic in ,,Templul Literaturii”), numita ,,Inaltul Sanctuar” (,,Thuong cung”), care cuprinde altarul lui Confucius, avand in mijloc statuia acestuia realizata din lemn. In partile laterale se afla si alte statui dedicate: grupului de patru Misionari pe nume Nhan Tu (Yanzi), Tu Tu (Zisi), Tang Tu (Zengzi) si Manh Tu (Mencius), precum si a celor zece intelepti: Truong (Zizhang), Mau Tu Khiem, Tu (Muziqian), Nhiem Ba-Nguu (Ran Bonin), Trong Cung (Zhonggong), Te Ngu (Qiwu), Tu Cong (Zigong), Nhiem Huu (Ranyon), Qui Lo (Guilu), Tu Du (Ziyou).
Ceilalti discipoli ai marelui maestro Confucius sunt prezentati in alte doua constructii laterale formand doua parti in marea curte cu dale langa Casa Ceremoniilor. Aceste constructii se numesc ,,Ta Vu” (,,Aleea stanga”) si ,,Huu Vu” (,,Aleea dreapta”). Aici se afla numele unor mari scriitori vietnamezi intre careChuAn si Truong Han Sieu. Aceste cladiri laterale au fost partial distruse de trupele franceze la sfarsitul anului 1946, la inceputul primului razboi indochinez, si restaurate apoi in anul 1954.
A cincea sectiune a ,,Templului Literaturii”, alaturi de strada ,,Nguyen Thai Hoc”, o reprezinta sanctuarul ,,Khai Thanh”, consacrat parintilor lui Confucius, un loc de cult, cu patru mari inscriptii: Thai Hoc Duong Nghien, si un panou pe care regale Khang Hi a scris cu propria mana heroglifele: ,,Van The Su Bien” (,,Simbol Stapanului zecilor de mii de generatii”).
Acest ,,Templu al Literaturii” a fost o scoala construita in anul 1070, in vremea regelui Ly Thonh Tong, fiind prima scoala superioara din Vietnam, unde erau primiti copii de la palat si elevi buni din diverse paturi sociale, devenita mai tarziu Institutul de invatamant superior (in secolul al XIII-lea).
In 1484 Le Thanh Tong a cerut sa se scrie pe placi de piatra numele absolventilor si temele lucrarilor de absolvire, fapt care a devenit o traditie a Institutului. Aceste placi au postamente din piatra sub forma de broaste testoase, simbolizand trainicia, durabilitatea. Pe cele mai multe placi este sculptat soarele cu razele sale de lumina si formele minunate ale norilor, care evolueaza de la piatra la piatra, capatand forme tot mai abstracte, uneori florale. Au inscriptii in chineza clasica, poarta numele laureatilor si alte date despre acestia. Multe dintre aceste placi, prin sculptura lor, sunt adevarate opere de arta ale timpului.
,,Templul Literaturii” are o valoare istorica si artistica deosebita, este un monument al vechii culturi vietnameze.
, numit si Giam (forma redusa a numelui ,,Quoc Tu Giam’) sau Colegiul National.){kind=link}