Desi nu a fost stat important din punct de vedere politic in Grecia antica, orasul Samotrace este astazi un loc fascinant pentru majoritatea turistilor care aleg sa viziteze regiunea Evros. In acest fermecator oras, se afla Sanctuarul Marilor Zei, vestigiile unui complex de temple, considerat unul dintre principalele sanctuare panelenice. Acest templu-sanctuar a fost construit in cinstea mai multor zei, primele lucrari de constructie fiind incepute de vechii greci, undeva prin secolul al VII-lea i.Hr. In acele vremuri, aceasta constructie devenise centrul sacru al unui cult puternic, unde aveau loc multe ritualuri.
Chiar si asa, nu se cunosc foarte multe detalii de zeii caruia acest templu-sanctuar a fost dedicat; ba, mai mult decat atat, se presupune ca cei care luau parte la aceste ritualuri, ce aveau loc chiar la sanctuar, nu aveau voie nici macar sa pronunte numele divinitatilor venerate. Prin urmare, detaliile cu privire la aceste divinitati raman pana astazi necunoscute, singurele informatii sustinand ideea potrivit careia in centrul acestui cult se afla o „mama primordiala”.
Este vorba despre o zeita care, in cadrul acestui cult, era infatisata stand pe un scaun, cu un leu langa ea. Se pare ca numele ei era Axieros. Mai stim ca aceasta divinitate era identificata de catre greci cu zeita fertilitatii, Demeter. In cele mai multe dintre descrieri, Axieros aparea drept cea mai puternica entitate a lumii salbatice a muntilor, ea fiind venerata prin ritualuri de sacrificare ce aveau loc pe pietrele sacre.
Iar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca, la acele vremuri, nu existau restrictii de niciun fel, accesul fiind permis tuturor in sanctuar. Mai mult, nu exista niciun criteriu de selectionare a celor ce urmau sa participle la ritual sau a celor care intrau in templu. Acest cult misterios nu tinea seama de varsta, sex, nationalitate sau status social. Se crede ca toti oamenii, fara exceptii, femei si barbati, adulti si copii, greci si alte nationalitati, sclavi si instariti, tuturor li se permite accesul in sanctuar. Primul stadiu al initierii era cunoscut drept „myesis”, iar cel de-al doilea, „epopteia”.
In sfarsit, astazi au ramas in picioare, din fericire, numeroase constructii sau mai degraba ruine, dar care inca poarta amintirea acelor timpuri. Cele mai importante structuri din acest complex de temple sunt o curte deschisa, rotunda si mare, cunoscuta drept „rotunda”, si hieronul, o constructie spectaculoasa, cu o fatada superb decorata, aici avand loc, din cate se pare, principalele ritualuri.
Orasul Samotrace, ca si complexul de temple, avea sa cunoasca o perioada de prosperitate in timpul regilor macedoneni, mai precis in epoca in care se presupune ca aici s-ar fi intalnit Filip al II-lea cu viitoarea sa sotie, Olimpia. Din nefericire, dupa aceasta perioada de prosperitate, cand romanii au preluat controlul asupra insulei, interesul pentru acest cult fascinant a inceput sa dispara treptat. De pilda, pana in Evul Mediu, se gaseau tot mai putini adepti ai acestui cult, majoritatea convertindu-se la crestinism.
Abia pe la inceputul secolului al XVII-lea, interesul a crescut, insa pana la sfarsitul anilor 1799, tainele acestui cult au inceput sa intereseze tot mai putini oameni. Pierderea interesului se poate explica si din punct de vedere istoric si politic, la acele vremuri, insula aflandu-se sub controlul absolut al turcilor. Abia dupa Primul Razboi Mondial, Samotrace i-a revenit Greciei. Nu la fel a fost si interesul arheologilor pentru acest loc, in anul 1800, fiind demarate primele sapaturi. In aceasta perioada, avea sa fie descoperita aici si celebra statuie „Victoria inaripata de la Samotrace”, ce dateaza inca din secolul al III-lea sau al II-lea i.Hr.
