Theodore Roosevelt, cel de-al XXVI-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, a fost un scriitor, naturalist și un soldat. El a extins competențele președinției și pe cele ale guvernului federal în sprijinul interesului public (în conflictele dintre marile companii și forța de muncă) și a ghidat națiunea spre un rol activ ȋn politica mondială.
El a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1906 pentru medierea sfârșitului războiului ruso-japonez; a asigurat ruta și a început construcția Canalului Panama.
Theodore Roosevelt s-a născut în 1858, într-o familie bogată din New York. După ce a absolvit Colegiul Harvard în 1880, s-a înscris la Universitatea Columbia (la care a renunțat după doar un an) și s-a căsătorit cu Alice Hathaway.
La doar 23 de ani, a fost ales la Adunarea de Stat din New York, unde a servit între 1882 și 1884. Atât soția, cât și mama sa au murit în aceeași zi în 1884; îndureratul Roosevelt și-a petrecut următorii doi ani la o fermă din Dakota. La întoarcerea în New York, Theodore se căsătorește cu iubita sa din copilărie, Edith Kermit Carow. Cei doi au crescut șase copii, inclusiv fiica lui din prima căsătorie, Alice.
În 1886, se înscrie în cursa pentru funcția de primar al New York-ului, dar pierde. Nouă ani mai târziu este numit președinte al Consiliului Orășenesc al Comisarilor de Poliție din New York. În 1898 este numit secretar adjunct al Marinei Statelor Unite.
La izbucnirea războiului Americano-Spaniol, Roosevelt își părăsește postul de secretar și se înrolează în armată. Odată ajuns în Cuba, acesta conduce cu mult curaj în Bătălia de la San Juan. Roosevelt se întoarce în America ca unul dintre cei mai vizibili eroi ai războiului.
În urma acestei reușite, republicanii îl sprijină și îl ajută pe Roosevelt să ajungă guvernator. Odată ales, acesta afișează independența caracteristică și refuzul de a ceda sub presiunile partidului.
În 1900 Roosevelt și McKinley candidează pentru funcțiile de vicepreședinte și președinte al Statelor Unite ale Americii și câștigă în fața democraților. Pe 6 septembrie 1901, un anarhist numit Leon Czolgosz îl împușcă pe McKinley. Opt zile mai târziu, McKinley moare iar Roosevelt devine președinte. La doar 42 de ani, devenea cel mai tânăr președinte de până atunci iar tinerețea sa a transformat imaginea președinției.
Programul său intern a inclus o promisiune de a lupta împotriva trusturilor industriale ce amenințau cu limitarea comerțului. În acest sens, în 1902 a pornit un proces împotriva Northern Securities Company, un conglomerat feroviar. În același an a intervenit într-o grevă a cărbunelui, folosind o combinație de tactici de negociere pentru a opri greva și pentru a obține o creștere minoră a salariilor minerilor.
Roosevelt a folosit puterea executivă pentru a-și continua pasiunea pentru conservaționism. În 1902, Actul Reclamației Naționale, dedicat proiectelor de irigare la scară largă în vestul Americii, a fost prima realizare legislativă majoră a președinției sale; spre deosebire de predecesorii săi, acesta a retras din circuitul agricol sute de hectare dedicându-le parcurilor naționale, rezervațiilor și refugiilor faunei sălbatice.
În pofida faptului că a luptat împotriva marilor trusturi, Roosevelt a reușit să adune sprijinul mai multor republicani și în 1904 a câștigat alegerile împotriva democraților, devenind primul președinte care reușește să fie reales, după ce a ajuns prima dată la Casa Albă în urma morții predecesorului său.
A încercat să scoată Statele Unite din izolaționism și să le facă să-și asume responsabilitatea ca putere mondială. În acest sens, el a ajutat Panama să se separe de Columbia, cu scopul de a facilita construcția Canalului Panama.
Pentru a pregăti Statele Unite ca super putere mondială, a transformat Marina SUA într-o forță internațională majoră pe mare. De asemenea, el a condus negocierile pentru a pune capăt războiului ruso-japonez, câștigȃnd Premiul Nobel pentru Pace.
În apropierea sfârșitului mandatului, Roosevelt își ține promisiunea de a nu mai participa în noile alegeri și îl sprijină pe secretarul de război, William Howard Taft. După terminarea mandatului, pleacă în safari în Africa și mai apoi într-un tur al Europei. La întoarcerea în America, acesta constată cu dezamăgire că Taft nu și-a respectat promisiunile progresiste, alăturându-se consevatorilor. Înfuriat, începe o campanie împotriva lui Taft, dar când acest plan nu reușește, el și susținătorii săi formează Partidul Progresist.
În timp ce se afla în campanie, Roosevelt este împușcat de un fanatic reușind să supraviețuiască, dar pierzând alegerile în fața lui Woodrow Wilson. Theodore a militat pentru intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial încă de la începutul său și a criticat politica lui Wilson de neutralitate.
Când în 1917 Statele Unite intrǎ totuși în război, toți cei patru fii ai lui Roosevelt se oferă voluntari în luptă, iar cel mai mic dintre ei moare în Germania.
Activ atât din punct de vedere politic, cât și fizic până la sfârșit, Roosevelt moare în somn pe 6 ianuarie 1919, în casa sa din New York.
