Tibetul este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya. Acesta este patria tradițională a poporului tibetan și al altor câteva grupuri etnice, cum ar fi Monpas, Qiang și Lhobas, iar acum este, de asemenea, locuită de un număr considerabil de etnici Han și Hui. Tibetul este regiunea populată aflată la cea mai mare altitudine, 4 900 de metri.

Lanțul himalayan pe care se sprijină Tibetul prezintă impresionante piscuri, de peste 8.000 de metri, între care faimoasele Chooyu, Chomolugma, Kanchengzonga. Podișul tibetan este arid și, cu cât se înaintează în partea centrală a țării, peisajul devine straniu, aproape nepamantean: munți care se erodează cu repeziciune, torente de pietre, aluviuni care se rostogolesc cu tunet la vale, morene de ghețari ce se topesc incredibil de repede, forturi care, pe vremuri, controlau comerțul și aveau armate de pază, sate cu case din cărămidă și chirpici, ale căror porți de lemn sunt neobișnuit de frumos sculptate și colorate.

Crengi de ienupar ard în case, în temple, în locuri publice, creând o atmosferă spirituală .Atunci când greșesc, tibetanii înalță rugaciuni de iertare, fac penitențe sub forma plecaciunilor sau donează relicve. Tibetanii sunt un popor foarte religios. Localnicii se roagă ținând în mâna dreaptă șiraguri de mărgele pentru a alunga duhurile rele și pentru a cere o reîncarnare mai bună, femeile învârt roți de rugăciune în sensul mersului acelor de ceasornic.

Potala este un edificiu monumental, înscris în patrimoniul universal al UNESCO, și simbolizează grandoarea secolului al XVII-lea tibetan. Palatul însumează 13 etaje și 118 fațade; periodic, i se adaugă corpuri noi, curți interioare, temple și săli de rugaciune, dar și săli de consiliu sau capele care găzduiesc rămășițele celor șapte Dalai Lama înmormântați aici. Jokhang – cel mai vechi templu sacru al tibetanilor, construit în anul 650 – găzduiește faimoasa statuie a lui Buddha – Jowo, despre care se spune că s-a sculptat singură. Templul este loc de reculegere, de studiu, de conservare a religiei tibetane. În sala mare, se înalță statuia lui guru Rimpoche. Pe un perete este zugrăvită o capră, despre care legenda spune că ar fi apărut brusc, în clipa când statuia lui Jowo a fost adusă aici. Tot caprele ar fi ajutat și la așezarea temeliei templului, fapt care explică vechiul nume al Lhassei, Rassa – pământul caprelor. Aici primesc eșarfe albe de mătase kata, în semn de politețe.

Strada care înconjoară templul Jokhang, Barkhor este împresurată de comercianți Kham, cu cizme înalte și cuțite la brâu, nomazi cu părul lung, îmbrăcați în blană de oaie, călugări cu robe maro și portocalii, femei care învârtesc roți de rugăciune, împodobite cu bijuterii de argint, turcoaz sau coral.

Fortăreața Djong domină de pe deal orașul, iar mănăstirea Tashilumpo este un colegiu de logică și filosofie tibetană. Mănăstirea găzduiește o statuie a lui Maitreya, înalta de 27 de metri. Protectorii lăcașului au figuri asemănătoare celei a lui Buddha. Printre ei se numără Tsongkapa, marele reformator, care face parte din casta Bonetelor Galbene. Din aceeași castă provine și Dalai Lama, care semnifică „Ocean de Ințelepciune”.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ