Top cele mai bune universităţi din lume este un clasament care se realizează anual, în funcţie de mai multe criterii şi care oferă repere pentru cei care proiectează, coordonează, conduc sistemele de învăţământ superior din diverse ţări, dar şi pentru tinerii absolvenţi de liceu care sunt în faţa unei alegeri importante, legată de pregătirea pentru o profesie, pentru un domeniu în care vor să exceleze, să devină adevăraţi specialişti.

Cel puţin în principiu, studiile universitare trebuie să creeze contextul pentru o formare complexă a tinerilor, să susţină excelenţa, studentul să găsească, într-un astfel de mediu, condiţii în care să se dezvolte intelectual, să poată valorifica oportunităţi de învăţare, să se formeze la standarde competitive internaţional.

Top cele mai bune universităţi din lume în 2021
Top cele mai bune universităţi din lume în 2021

La nivel mondial, în fiecare an se realizează ierarhizări ale celor mai bune universităţi din lume, clasificări globale sau pe specializări. Cele mai cunoscute topuri sunt: QS World University Rankings (publicat în urmă cu câteva zile), făcut de o companie britanică specializată în analiza instituţiilor de învăţământ superior din întreaga lume – Quacquarelli Symonds.

Un alt Top cele mai bune universităţi din lume este “Times Higher Education World University Rankings”, publicat de revista “Times Higher Education”, din Londra, iar al treilea este cel al Universităţii Jiao Tong, din Shanghai, (cunoscut, mai simplu, sub denumirea “Clasamentul din Shanghai”).

Top cele mai bune universităţi din lume în 2021 – QS World University RankingsTop cele mai bune universităţi din lume în 2021, QS World University Rankings

QS World University Rankings este cel mai prestigios Top cele mai bune universităţi din lume, care analizează şi clasifică peste o mie de universităţi de pe toate continentele, pornind de la peste 6000 de instituţii eligibile, din perspectiva reputaţiei şi performanţei în predare şi cercetare.

Principalele criterii avute în vedere sunt: reputaţia academică (sondaje şi chestionare care îi vizează pe profesorii/ cercetătorii din instituţiile de învăţământ superior), numărul de publicaţii (au fost evaluate peste 14 milioane de lucrări academice publicate în ultimii cinci ani), calitatea şi impactul cercetării ştiinţifice în viaţa reală, citaţii din lucrările publicate, numărul de Premii Nobel obţinute de absolvenţii/ cercetătorii/ specialiştii din instituţia de învăţământ evaluată, gradul de angajare a absolvenţilor, resursele dedicate predării, atractivitatea internaţională, la care se adaugă opiniile a peste 100 000 de experţi şi cadre universitare.

Amfiteatru universitar
Amfiteatru universitar

De mai multă vreme, QS World University Rankings arată că, pe primele 10 locuri (din cele 1300 cât include clasamentul), se situează aproximativ aceleaşi universităţi, cu sublinierea că anul acesta, în 2021, a avut loc o reconfigurare semnificativă a primelor poziţii. Mai exact, primele locuri sunt ocupate, în ordine, de: Massachusetts Institute of Technology (MIT) – scor 100%, Universitatea Oxford (Marea Britanie) – scor 99,5%, Universitatea Stanford (SUA) – scor 98,7%.

Aceste universităţi de prestigiu sunt urmate de: University of Cambridge (Marea Britanie), Harvard University (SUA), California Institute of Technology (SUA), Imperial College London, ETH Zurich (Elveţia), UCL Londra, University of Chicago (SUA).

Dacă Universitatea Harvard, cea mai veche universitate americană, cea mai scumpă, dar şi cea mai bogată din SUA, anul acesta, a căzut de pe locul 3, pe locul 5, cea mai joasă poziţie din istoria clasamentelor din epoca modernă, remarcabil este faptul că Massachusetts Institute of Technology (MIT), de un deceniu, rămâne pe primul loc în Top cele mai bune universităţi din lume.

Massachusetts Institute of Technology (MIT) – de un deceniu, pe primul loc în Top cele mai bune universităţi din lume

MIT, locul 1 in Top cele mai bune universităţi din lume
MIT, locul 1 in Top cele mai bune universităţi din lume

Massachusetts Institute of Technology (MIT), din Cambridge, SUA, fondat în 1861, este un institut de cercetare şi universitate specializată în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, un lider mondial incontestabil al învăţământului superior. Cele mai renumite facultăţi ale MIT sunt cele de inginerie (peste 2000 de studenţi), management, economie, lingvistică, ştiinţele politice şi filosofie.

Ceea ce are specific MIT este apropierea de lumea industrială şi implicarea în cercetarea ştiinţifică şi tehnologică, la care studenţii participa încă din anul întâi de studii. În 2002, a fost prima universitate care şi-a pus toate cursurile online – MIT OpenCourseWare.

Dintre absolvenţii MIT, 78 sunt laureaţi ai Premiului Nobel, pentru fizică, chimie, medicină şi psihologie, economie, la care se adaugă alţi 21 afiliaţi MIT. Un raport de la sfârşitul anilor 1990 arată că cifra de afaceri însumată a tuturor companiilor fondate de absolvenţi sau afiliaţi MIT ar fi echivalentă cu o ipotetică economie a lumii, care s-ar situa pe locul 24 între economiile reale.

Universitatea Oxford şi Universitatea Stanford – locurile doi şi trei în Top cele mai bune universităţi din lume

Universitatea Oxford
Universitatea Oxford

University of Oxford, din Marea Britanie, a avut o ascensiune spectaculoasă în Top cele mai bune universităţi din lume, în zece ani ajungând de pe locul 10, pe locul 2. A fost fondată în 1096, iar în prezent o treime dintre cei peste 17 000 de studenţi vin din peste 140 de ţări de pe toate continentele.

Această cea mai veche instituţie de învăţământ din Marea Britanie este organizată ca o federaţie din care fac parte 39 de colegii independente financiar şi facultăţi finanţate de stat. Studenţii colegiilor au însă dreptul de a utiliza bibliotecile şi laboratoarele universităţii. Cele mai multe specializări din cadrul universităţii durează trei ani, cu excepţia medicinei – şase ani şi filosofiei – 4 ani, la care se adaugă studii de masterat şi doctorat.

Universitatea Stanford

Stanford University, din SUA, o universitate privată, fondată în 1891, are astăzi peste 15 000 de studenţi, facultăţile de top fiind Medicina, Ştiinţele Umane şi Ingineria, Biologia, Fizica, Informatica. În centrele de cercetare din Stanford University lucrează unii dintre cei mai performanţi oameni de ştiinţă. Nu întâmplător peste 400 de invenţii realizate aici au fost brevetate, iar 54 dintre absolvenţii şi angajaţii acestei universităţi sunt laureaţi Nobel, alţii ai Premiului Turing (un fel de Nobel pentru Informatică).

Mulţi dintre membrii Congresului SUA au studiat aici, iar pentru circa 30 de miliardari si aproape 20 de astronauţi, Stanford University este “alma mater”. Fondatorii Google, Yahoo, Nike tot aici au învăţat. Companiile absolvenţilor Stanford generează în jur de 3 trilioane de dolari anual, o sumă echivalentă cu a zecea putere economică a lumii. La Jocurile Olimpice, sportivii Universităţii Stanford au câştigat 244 de medalii (129 de aur), la egalitate cu Japonia, care se situează pe locul 11 în lume.

Citește și:  Muzeul de Arta Decorativa din Danemarca

România, fără nicio Universitate în Top 1000

Universitatea Bucuresti
Universitatea Bucuresti

Anul acesta, în 2021, România nu are nicio instituţie de învăţământ superior în Top cele mai bune universităţi din lume (Top 1000). După ce anul trecut, în QS World University Rankings, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea din București s-au situat puţin înaintea pragului de 1000 cele mai bune universităţi din lume, anul acesta, în 2021, acestea au coborât în grupa 1001 – 1200, acolo unde se mai află şi Universitatea Politehnică din Bucureşti, Universitatea de Vest, din Timişoara, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, chair dacă anumite facultăţi, la unele criterii, s-au plasat pe poziţii mai bune.

Ne-am obişnuit să credem în valoarea învăţământului românesc, în virtutea unei tradiţii care, raportată la învăţământul superior, are o vechime de peste un secol şi jumătate, luând ca moment de referinţă înfiinţarea Universităţii din Iaşi, prima instituţie modernă de învăţământ superior, în 1860, şi a Universităţii Bucureşti, în 1864.

În acest răstimp, din secolul al XIX-lea şi până astăzi, în pofida unei istorii complicate în această parte de răsărit a Europei, şcoala românească a format oameni de valoare, mulţi dintre ei personalităţi ştiinţifice, culturale, apreciate la nivel mondial.

La momentul actual, deşi ar fi de aşteptat ca învăţământul superior românesc să formeze specialişti de marcă, date fiind deschiderile excepţionale spre cunoaştere datorate tehnologiei şi progresului la nivel mondial, constatăm că, în Top cele mai bune Universităţi din lume, în fiecare an, România coboară constant.

Cantitate, superficialitate, mediocritate…

Top cele mai bune universităţi din lume în 2021
Top cele mai bune universităţi din lume în 2021

Voci din învăţământul universitar spun că scăderea calităţii învăţământului superior, în general vorbind (pentru că sunt şi excepţii), s-ar explica prin superficialitatea şi mediocritatea care au inundat învăţământul primar, gimnazial, liceal, cu multe cadre nespecializate sau slab pregătite la catedră, cu abandon şcolar, analfabetism funcţional etc.

O analiză obiectivă şi profesionistă a sistemului de învăţământ actual, la toate nivelurile, ar releva şi o mulţime de alte aspecte care ar explica situarea României departe de locurile fruntaşe ale oricărui Top cele mai bune Universităţi din lume – puţine instituţii de învăţământ superior mai au examen de admitere, fapt explicabil prin modul de finanţare a universităţilor, în funcţie de numărul de studenţi, un număr uriaş de cadre didactice (multe, ca şi în învăţământul preuniversitar, necorespunzând criteriilor de performanţă), personal auxiliar şi nedidactic uriaş, programe de studii depăşite, inerţiale, ignorându-se, adeseori, racordarea la nivelul ştiinţific şi tehnologic actual, o abandonare a calităţii în favoarea cantităţii.

În plus, se pare că s-a creat şi perpetuat, în spaţiul autohton, o retorică goală de conţinut, despre reforme, eterne “reforme”, abandonate înainte de a începe, schimbate, reevaluate, lansate de “specialişti” din birouri, rupţi de realitatea sistemului de învăţământ, ignorându-se cerinţele lumii reale, toate pe fondul unei subfinanţări constante a acestui domeniu care nu a fost niciodată “prioritate naţională” decât declarativ, în diverse discursuri publice, uitate a doua zi.

Raportul Bologna despre sistemul universitar românesc

Universitati
Universitati

România este una dintre cele 48 de ţări semnatare ale Procesului de la Bologna, care iniţiază întâlniri şi acorduri între ţările europene, vizând stabilirea unor standarde de calitate pentru învăţământul superior. Se realizează, de asemenea, anual, Raportul Bologna, care evaluează situaţia învăţământului universitar în ţările membre.

În Raportul Bologna, din noiembrie 2020, se consemnează că România se află pe ultimul loc, în Europa, în privinţa procentului persoanelor cu studii superioare, din categoria de vârsta 25 – 34 de ani (numai 25%), pe ultimele locuri situându-se şi la celelalte categorii de vârstă.

România are şi una dintre cele mai slabe rate de înscriere în învăţământul superior – în jur de 12% – situaţie asemănătoare cu cea din Ungaria, Macedonia de Nord, Slovacia, Muntenegru. De asemenea, s-a constatat stagnarea pe termen lung a cheltuielilor pentru educaţie, spre deosebire de ţările din Vest, unde procentul fie a crescut, fie a stagnat, dar la un nivel superior.

Prizonieri în stereotipuri şi indiferenţă…

Realitatea românească şi comparaţiile cu sistemele de învăţământ performante din alte ţări arată că este nevoie de un suflu proaspăt în modul în care este gândit sistemul de educaţie, este nevoie de inteligenţă, de creativitate, de corectitudine, de oameni care să gândească în perspectivă şi să înţeleagă cerinţele societăţii actuale.

Condiţiile impuse de pandemia de coronavirus au scos la iveală şi o mulţime de alte lipsuri şi desincronizări ale sistemului de învăţământ de la noi, totul reducându-se, până la urmă, la comunicate, lamentări, incertitudini şi cam atât. “Importanţa educaţiei”, “rolul şi misiunea dascălilor”, la orice nivel, devin lozinci contextuale, repede uitate după ce se disipează momentele critice.

De felul în care este gândită educaţia la toate nivelurile sistemului, asigurându-se coerenţa, inclusiv valorică, între gimnaziu, liceu şi învăţământul superior, de felul în care se respectă cultura, tradiţiile autohtone, integrându-se, în acelaşi timp, dimensiunile şi cerinţele societăţii moderne, de realizările concrete, imediate, depind sănătatea morală şi intelectuală a tinerilor şi, implicit, viitorul ţării.

Fără educaţie sau cu o educaţie deficitară, un om nu se poate dezvolta, nu îşi poate împlini destinul, nu poate aspira la libertate şi progres. Este unul dintre “secretele” pe care ţările care au constant instituţii de învăţământ în Top cele mai bune universităţi din lume l-au înţeles de mult timp. Au înţeles că “Spiritul nu este un recipient de umplut, ci mai degrabă un foc de aprins” (Plutarh) şi că acest fapt nu se împlineşte de la sine, oricum, ci printr-un anume fel de a gândi şi de a acţiona.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.