Vara 2020 va fi cea mai caldă din ultimii 100 de ani? Sezonul estival şi pandemia de COVID-19

Vara 2020 se apropie şi, potrivit spuselor specialiştilor, se anunţă a fi una a extremelor din mai multe puncte de vedere. De la începutul anului şi până acum, recorduri de temperatură s-au înregistrat constant. În Antarctica, a fost înregistrată, pentru prima dată, o temperatură de peste 20 de grade Celsius. În Europa de Est şi în Asia, măsurătorile au arătat aproximativ 3 grade Celsius peste medie.

Primul trimestru din 2020 s-a clasat pe locul doi dintre cele mai calde începuturi de an de când se fac măsurători meteorologice, adică din ultimii 140 de ani, cu 1,15 grade Celsius peste media secolului al XX-lea.

Pe baza anomaliilor observate de la începutul anului şi până acum, experţii de la Agenţia Americană pentru Observarea Oceanică şi Atmosferică (NOAA) estimează că sunt peste 99% şanse ca anul 2020 să fie unul dintre cei mai calzi ani înregistraţi vreodată şi 75% şanse să devină cel mai clad din ultimii 140 de ani, doborând recordul anului 2016.

Câteva repere climatice din anii anteriori

Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) a confirmat că perioada 2015 – 2019 a fost cea mai caldă din istoria înregistrărilor meteorologice (adică din 1880, până în prezent), temperatura medie mondială crescând cu 1,1 grade Celsius faţă de perioadele precedente şi că, după 1980, fiecare deceniu a fost mai cald decât cel anterior.

În decembrie 2019, în Rusia, la Moscova şi Sankt Petersburg, nu a nins aproape deloc, ceea ce este cu totul neobişnuit pentru aceste regiuni, iar în Italia, noaptea de Crăciun a fost cea mai caldă din ultimul deceniu, cu 20 de grade Celsius.

Valurile de căldură din verile precedente acestui an au fost însoţite, în multe părţi ale globului – în Australia, în America de Nord, Europa, în zona pădurii amazoniene – de incendii puternice, devastatoare, cu efecte ireversibile, în care au pierit mii de specii de plante şi animale.

În vara australiană 2019, de exemplu, când s-au atins şi temperaturi de 40 – 48 de grade Celsius, au pierit în foc peste un miliard de animale, iar mii de oameni au fost evacuaţi din calea incendiilor. Va fi nevoie de cel puţin o generaţie umană, spunea un specialist în biodiversitate, la momentul respectiv, pentru ca pădurile distruse şi animalele care le populează să se refacă.

Mai mult, conform datelor OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), aproximativ 30% din populaţia lumii trăieşte acum în regiuni în care cel puţin 20 de zile pe an temperaturile cresc atât de mult încât pot deveni o ameninţare pentru viaţă.

În acelaşi timp, gheţurile din Artica şi Antarctica se topesc, se scufundă, nivelul apelor mărilor este în creştere, oceanele se încălzesc, punând în pericol ecosistemele marine, iar stratul de zăpadă din timpul iernilor din emisfera nordică se diminuează continuu. În numai două decenii, calota glaciară din Groenlanda a pierdut în jur de 250 miliarde de tone de gheaţă, recifele de corali sunt pe cale de dispariţie, resursele de apă potabilă au scăzut semnificativ.

Vara 2020 va fi cea mai caldă din ultimii 100 de ani?

După o iarnă cu temperaturi blânde şi puţine precipitaţii, aproape toate instituţiile internaţionale specializate în prognoze meteorologice anunţă că vara 2020 va fi cea mai caldă din ultimii 100 de ani sau chiar din ultimii 140 de ani. Mai prudenţi sunt cei de la NASA Goddard Institute for Space Studies, SUA, care spun că există 60% şanse ca vara 2020 să fie cea mai fierbinte din ultimul secol.

Meteorologii spun ca valurile de căldură din vara 2020, mai ales cele din iunie-iulie, vor fi amplificate de un anticiclon nord-african (anticiclonul fiind un centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate).

Căldura anormală din vara 2020 ar putea provoca, de asemenea, fenomene extreme, cum ar fi seceta, dar şi tornade, furtuni violente, grindină, deşi nu este un an “El Nino”, adică o perioadă în care nu se va manifesta fenomenul climatic şi meteorologic particular, cu furtuni de nestăpânit, care ia naştere pe coasta vestică a Americii de Sud şi care influenţează clima de pe întreaga planetă, în sensul că, la mare distanţă de locul unde ia naştere El Nino (inclusiv în Europa) temperaturile cresc, generând secetă extremă.

Vara 2020 şi pandemia de COVID-19

Serviciul meteorologic britanic avertizează, de asemenea, că anii 2020 – 2025 vor fi cei mai calzi din istorie şi că există riscul ca încălzirea globală să crească în medie cu 1,5 grade Celsius.

Se ştie deja că încălzirea globală este influenţată în mod major de emisiile de gaze cu efect de seră. Raportul IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) a arătat că 6 Gigatone de gaze cu efect de seră sunt eliberate în atmosferă, în fiecare an, iar 93% din energia generată de acestea rămâne captivă, nedisipându-se în spaţiu, şi încălzind solul, apele marine, gheţarii, atmosfera.

În condiţiile pandemiei de COVID-19, când activitatea umană, la scară globală, a încetinit, experţii climatologi se aşteaptă ca emisiile de dioxid de carbon (CO2) să scadă cu aproximativ 6%, dar acest fapt va fi pentru o scurtă perioadă de timp şi, probabil, nu va putea schimba ceva, în mod fundamental, în evoluţia climei.

Mai mult, scăderea prognozată de 6%, în contextul pandemiei de coronavirus, ar fi oricum sub nivelul de 7,6 estimat de ONU ca fiind necesar, anual, până în 2030, pentru ca echilibrul climatic al planetei să se refacă şi pentru a preveni schimbările ireversibile.

Secretarul general al Organizaţiei Mondiale Meteorologice, Petteri Taalas, declara de curând că: “Dacă pandemia de COVID-19 a provocat, la nivel internaţional, o gravă criză sanitară şi economică, a ignora acum schimbările climatice ar însemna ameninţarea bunăstării umane, a ecosistemelor şi a economiei timp de secole de aici înainte”. “Trebuie netezite – spunea Taalas – curbele pandemice, dar şi cele ale schimbărilor climaterice, trebuie să acţionăm împreună în interesul sănătăţii şi bunăstării umane, nu numai în săptămânile şi lunile următoare, ci pentru multe generaţii de aici încolo”.

Vara 2020, vara pandemiei de COVID-19, după cea mai caldă lună ianuarie din istorie, după a doua cea mai caldă lună februarie şi după a doua cea mai caldă lună martie din toate timpurile, se anunţă a fi, aşadar, una toridă, cu temperaturi ridicate în iunie şi iulie, mai ponderate în august.

Chiar dacă, în aceste săptămâni, o treime din populaţia globului s-a aflat într-o formă de izolare, traficul a fost diminuat, la fel şi activitatea industrială, iar cerul a devenit mai curat, aerul mai respirabil, fenomenul încălzirii globale, cu toate efectele lui, continuă.

În România, meteorologii spun că cea mai ridicată temperatură înregistrată a fost în anul 1951, la data de 10 august, în localitatea Ion Sion, langă Brăila, de 44,5 grade Celsius, la umbră, dar că sunt şanse mari ca în vara 2020 această valoare să fie depăşită.

Pe de altă parte, România face parte deja din grupul celor 13 ţări din UE (sudul Portugaliei, mare parte din Spania, sudul Greciei, Sicilia, regiunile din vecinătatea Mării Negre, Bulgaria etc.), care sunt afectate de deşertificare, după cum arată documentele oficiale. Mai exact, în jur de 14 milioane de hectare sunt afectate, deşertificarea fiind o consecinţă, dar şi o cauză a schimbărilor climatice. În locul terenurilor agricole înfloritoare altădată (din Banat, Câmpia de Vest, Oltenia, Dobrogea), astăzi apar fâşii de nisip, aride, care se extind constant.

O vară toridă poate influenţa evoluţia pandemiei de COVID-19?

Este aproape o evidenţă că vara 2020, anul 2020 nu vor semăna cu ceea ce eram obişnuiţi. Dacă în anii anteriori ne interesa cum vor fi lunile de vară, pentru agricultură, pentru a ne planifica vacanţele, concediile, în acest moment, al stării de alertă, după alte săptămâni de stare de urgenţă, în care totul s-a schimbat, probabil că cei mai mulţi dintre noi sunt interesaţi de felul în care va evolua pandemia de COVID-19. Va scădea virulenţa virusului, vom fi mai puţin expuşi, ne vom putea relua activităţile, ritmul obişnuit al vieţii?

S-au făcut nenumărate statististici, s-a încercat să se afle în ce măsură acest nou coronavirus este influenţat de sezonalitate. Specialiştii de la Universitatea John Hopkins au analizat date din toate părţile globului, din acest punct de vedere, începând cu data de 20 ianuarie şi până la sfârşitul lui martie, le-au corelat cu diverşi alţi parametri (densitatea populaţiei, dinamica socială, mobilitatea, măsurile de carantină, numărul de teste efectuate etc.) şi au ajuns la concluzia că nu există nicio garanţie că temperaturile ridicate ar duce la diminuarea sau dispariţia virusului.

Este adevărat că, în ţări sau în perioade în care temperatura a fost peste 17 grade Celsius, s-au înregistrat mai puţine cazuri de COVID-19 şi este posibil ca temperatura ai aibă un rol, dar cauza principală, se pare, a fost umiditatea şi nu temperatura. Mai exact, virusul se răspândeşte rapid în zone în care umiditatea este mai crescută, cuprinsă între 4 şi 9 g/metru cub.

Specialiştii chinezi, la rândul lor, susţin că temperatura şi umiditatea sunt invers proporţionale cu numărul de cazuri de infectare pe zi, dar fiind vorba de un virus nou, la momentul actual nu există sufieciente argumente care să susţină una sau alta dintre teorii.

Să sperăm totuşi că vara 2020, în pofida faptului că se anunţă a fi cea mai fierbinte din ultimii 100 de ani, chiar dacă nu va aduce, ca altădată, bucuria sezonului estival, nici confortul temperaturilor specifice zonelor temperate, ci, poate, chiar valori de 40 – 50 de grade Celsius, va însemna sfârşitul unei perioade tulburi, atipice, care a schimbat regulile, a provocat nelinişte, stres, anxietate. Oricum, din multe puncte de vedere, vara 2020 va fi o provocare.